Scandalul cu Gheboasă e deja absurd, iar amenda jandarmilor e deja abuz

Gheboasă – cunoscut și ca Gabriel Gavriș – a cântat la Untold și, indirect, a dat naștere unei dezbateri cum zice pe piesa lui: „filme de groază”. Jandarmeria Cluj s-a gândit să se trezească din somn și să-i dea amendă, ba chiar să sesizeze și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Hai că s-a pus statul cu burta pe chitanțierul de amenzi și-a început să scrie.

De la ce s-a luat toată România e piesa „Dă-i țiganca”.

Zice și Jandarmeria în motivare: „[...] amendă în valoare de 1.000 lei, pentru «proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora».” Doar că muzica a fost în weekend, iar amenda a fost dată marți ca să bifeze Jandarmeria la cetățenii care stau cu frica-n sân și cu ura în suflet.

Gheboasă are dreptate. El zice că Jandarmeria i-a dat amendă „pe ochi frumoși”. „În comentarii pe Facebook ei nu văd ce se întâmplă, acolo unde toată lumea mă-njură, e cel mai mare rasism împotriva mea”, a spus el într-un clip pus pe TikTok. „Mi se pare revoltător ca doar eu să primesc amendă. [...] Dacă legea asta s-ar aplica pentru toată lumea, și nu doar pentru mine care-s de etnie romă, ar trebui să fie amendată toată lumea. Tocmai d-asta consider că e rasism.”

A zis că va contesta amenda. 

E și rasism aici la adresa lui, e și niște capital de imagine pe care Jandarmeria vrea să-l măture de pe jos și să și-l toarne în cap ca să uiți că pe dosarul „10 august” deja au trecut cinci ani, mai trec câțiva și niciun vinovat.

Cea mai mare parte din muzica trap are versuri obscene sau în care se vorbește de consumul de droguri. Asta e valabil și în România, și-n alte țări. Doar că oamenii care încă insistă să se încalțe cu fesul țin să aibă păreri despre cum există înjurături și obscenități ba în muzica românească, ba în filmele românești – iar așa ceva chiar nu se poate!

Țin să menționez: muzica populară încă n-are înjurături. Nici manelele — acolo dușmanilor li se dă clasă, nu la m… În fine, ai prins ideea.

Scandalul cu cântărețul Gheboasă îți arată mai ales că încă se prinde internet și în casele celor care se agită ca cola în loc să-și facă un șpriț, să pună pe repeat muzica tinereții lor și să ignore realitatea imediată care va fi oricum uitată de noi toți într-un an sau zece – inclusiv muzica trap obscenă.

Altfel, păstrând proporțiile, ar fi loc de menționat aici Geo Bogza. În opera lui vastă a avut și chestiuni catalogate drept „pornografice”. Se remarcă în special „Poemul invectivă”. Și-a luat pușcărie de două ori. Sigur, contextul era ceva mai larg și mai nuanțat – creștea extrema dreaptă în România care voia să purifice societatea, iar îndrăzneala lui Bogza era cam prea tare.

Între atâtea păreri pe subiect am remarcat una aparte despre cum România a evoluat, ce cântau Paraziții, B.U.G. Mafia sau Puya în anii 2000 nu mai pică bine acum. Suntem mai bine, mai spălați, mai dați cu șprei și mai atenți la cei din jur. Iar la așa ceva nu poți spune decât: uită-te-n jur.

România nu-i mica Suedie, ba chiar se chinuie, din anumite puncte de vedere, să fie mica Cehie (posibil să fie exagerat aici). 

Când zicem că „am evoluat” vorbim de un grup restrâns de oameni care-s mai atenți la ce zic, ce fac, cum fac. Altfel, realitatea din stradă sau de pe uliță e destul de dură – mai bună, dar tot dură. În garsonierele confort patru, în apartamentele nedecomandate și îmbâcsite, în casele de chirpici încă nu se ascultă „Rapsodia română”, ci mai degrabă se trăiește parodia română. 

Sunt invidios pe cei care cred c-am evoluat și că nu se mai cade să ai astfel de versuri, de muzici, de expresii artistice, de abordări. Sunt ca locomotiva aia care își tot repeta „cred că pot, cred că pot”. Dar ei nu pot să înțeleagă că adolescenții și chiar copiii vorbesc cu pula, că nu prea pot vorbi cu părinții. 

Da, e prăpastia între generații pentru care Gheboasă a devenit, în mintea unora, doar scuza. El e de vină, muzica lui e de vină – muzica altora ca el. Filmele astea proaste. TikTok. Hai să mai subliniez încă o dată: educația ți-o dau părinții, familia, școala, nu produsele de divertisment. 

Piesa de mai jos are aproape deceniul. Și n-a îmbătrânit o zi, că-n sufletul fiecăruia e o babă comunistă și arțăgoasă. Uite cum o zice Vlad Dobrescu: „Ce bine ar fi să fac o strofă în care totu’-i ok [...] Dar nu-i așa simplu, aș vrea să pot să-i schimb.”

„Turiștii” ăștia de care ziceam mai sus sunt românii care se prefac că-s în vizită în România. Ieri, când s-au născut ei, nu se vorbea urât sau dacă se întâmpla se făcea cu ștaif, cu har.

„Turiștii” ăștia îl așteaptă pe câte unul ca Gheboasă ca să aibă unde să scuipe. Și n-o zic ca un fan, că i-am ignorat muzica până acum cum o voi face și de acum înainte. Ceea ce, se vede treaba, unora le vine foarte greu s-o facă.

„Turiștii” ăștia sunt mai rătăciți ca sutienele la concerte, mai pierduți ca o pastilă la festivaluri și mai debusolați ca un livrator asiatic de mâncare. Sunt aceiași oameni care au, așa, ceva din alura unui câine care a mai fost bătut și nu vrea să mai greșească. 

Gheboasă va contesta amenda, cel puțin așa zice acum, iar CNCD nici nu știe de unde să înceapă cazul ăsta. Și e de înțeles. Prăpastia asta între generații se mai cască un pic, iar copiii și adolescenții de azi se vor maturiza în curând și vor face schimb de locuri cu indignații de azi. 

Pe VICE am încercat să aflăm care-i faza cu limbajul din trap. Nu e mare șmecherie, oamenii scriu cam cum simt treaba și cum ar da mai bine pe beat. Da, e mult balast în muzică – nu doar asta – și doar timpul va decide ce rămâne și ce nu. Deși, dacă mă uit la petrecerile nostalgice, Jimmy căruia îi plac fetele în bikini și fetele ce-și ridică fustele încă e soundtrack pentru toți opăriții pentru care muzica ailaltă e încă mai bună.

Partea proastă la tot scandalul ăsta e că Gheboasă a rămas cât de cât singur în fața valului de hate și ipocrizie. Niciun trapper mai cunoscut să spună public ceva. Niciun cântăreț mai mare care să spună ceva despre artă și cum ea se face în ciuda credințelor populare.

Au făcut-o cântărețul Kamara și Mircea Badea. Cel din urmă a spus: „Indignarea [...] e că nu se poate să vină unul la festival și să cânte așa ceva. Întrebarea mea e: «De ce nu se poate?» Păi, despre asta e vorba la festivalu’ lu’ pește!” Da, e și despre asta.

Amenda de la Jandarmerie pentru Gheboasă e un caz clasic de „fă-te că lucrezi”, dar poate că așa-s clujenii. Se apucă de lucru la câteva zile bune după ce presupusa faptă s-a întâmplat. N-are treabă cu versurile, cu presupusul rasism din piesă sau cu „indignarea cetățenilor”. Dar are destul de multă treabă cu cenzura. Am mai văzut asta în anii 2000.

Muzica și divertismentul de masă sunt pentru mase și asta nu se va schimba. Gheboasă nu face muzica aia pe care n-o vrea nimeni, ci o face pe-aia pe care tinerii țipă și se distrează. Nu e bună sau proastă, ci doar e.

Treaba asta le pică însă prost imaculaților care încă n-au aflat că pot și ignora chestiuni. Ieri, când s-au născut ei, nu era disponibilă opțiunea asta.

Cât despre înjurături, cele în română sunt splendide. S-au minunat și străinii de ele. Cât despre Gheboasă, are mai multe piese decât „Dă-i țiganca” pe care să dai din buci, să te faci muci sau să te indignezi până rămâi fără aer.