Deși vântul solar este o componentă esențială a sistemului nostru local, oamenii de știință nu sunt siguri care sunt mecanismele exacte care stau la baza acestei forțe importante.
Imagine: ESA
Oamenii de știință au descoperit ceva ce nu am mai văzut până acum pe Soare: o nouă categorie interesantă de jeturi de gaz pe suprafața sa, care ar putea oferi explicații despre originea misterioasă a vântului solar, un flux de particule încărcate care exercită o influență uriașă asupra sistemului nostru planetar, informează un nou studiu.
Solar Orbiter, o navă spațială lansată de Agenția Spațială Europeană în 2020, a observat mici explozii de plasmă în apropierea Polului Sud al Soarelui de la o distanță de doar 28 de milioane de mile, adică mai aproape decât e orbita planetei Mercur.
Aceste jeturi nou descoperite au o dimensiune de câteva sute de kilometri și se aprind timp de doar 20 până la 100 de secunde, motiv pentru care au nu au putut fi detectate de misiunile anterioare. Dar, deși sunt minuscule în raport cu Soarele, impactul lor cumulativ ar putea să alimenteze serios vântul solar, un fenomen pe care oamenii de știință se străduiesc să îl explice de zeci de ani.Vântul solar e alcătuit din particule încărcate, cum ar fi electroni și protoni, care scapă din atmosfera exterioară a Soarelui, cunoscută sub numele de coroană, prin găurile care se deschid în câmpul magnetic solar. Aceste particule interacționează cu corpurile sistemului solar, inclusiv cu Pământul, și generează aurore, furtuni geomagnetice și o serie de alte fenomene. Dar, deși vântul solar este o componentă esențială a sistemului nostru local, oamenii de știință nu sunt siguri care sunt mecanismele exacte care stau la baza acestei forțe importante.
Acum, o echipă condusă de Lakshmi Pradeep Chitta, fizician solar la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar, a descoperit o piesă lipsă din puzzle în imaginile surprinse de Solar Orbiter în martie 2022. Când nava spațială s-a apropiat, a observat „picoflares” în interiorul unei „găuri coronale” de pe Soare, care este o deschidere în câmpul magnetic ce permite materiilor să scape. Echipa consideră că jeturile ar putea fi un motor important al vântului solar, potrivit unui studiu publicat în Science.„Găurile coronale sunt zone de pe Soare cu linii de câmp magnetic deschise”, au explicat Chitta și colegii săi în studiu. „Ele sunt o regiune sursă a vântului solar, dar nu se știe cum apare vântul din găurile coronale.”
„Am observat o gaură coronală cu ajutorul aparatului Extreme Ultraviolet Imager de pe nava spațială Solar Orbiter”, au zis cercetătorii, care au menționat că jeturile de gaz ating viteze de aproximativ o sută de kilometri pe secundă și se încadrează în categoria de energie kinetică „picoflare”. „Sugerăm că aceste picoflares ar putea produce suficientă plasmă de temperatură înaltă ca să susțină vântul solar care iese din găurile coronale.”
Oamenii de știință au suspectat de mult timp că vântul solar e supraîncărcat cu materie care scapă din găurile coronale, dar au avut nevoie de o tehnologie prin care să observe lucrurile de aproape. Solar Orbiter face parte dintr-o nouă generație de observatoare solare sofisticate, printre care se numără Parker Solar Probe de la NASA și Telescopul Solar Daniel K. Inouye, care își propun să privească astrul sistemului nostru și să descifreze cele mai vechi secrete ale sale, inclusiv mecanica vântului solar.
Jeturile „picoflare” observate de Solar Orbiter par să apară atunci când liniile de câmp magnetic schimbătoare din interiorul coroanei se „reconectează” brusc în configurații mai stabile, un eveniment care produce jeturi orbitoare de lumină și energie. E o versiune la scară mai mică a aceleiași „reconectări magnetice” care declanșează erupțiile solare și ejecțiile de masă coronală, niște explozii furtunoase de pe Soare care pot provoca pagube navelor spațiale și infrastructurii electronice de pe Pământ.
Deși „picoflare” au fost observate doar într-o singură gaură coronală, ele ar putea alimenta vântul solar, având în vedere că probabil sunt prezente în toate găurile de pe Soare. Observațiile viitoare ar putea dezvălui mai multe despre aceste jeturi de scurtă durată și despre rolul lor în vântul solar, această enigmă a sistemului nostru solar.
Solar Orbiter, o navă spațială lansată de Agenția Spațială Europeană în 2020, a observat mici explozii de plasmă în apropierea Polului Sud al Soarelui de la o distanță de doar 28 de milioane de mile, adică mai aproape decât e orbita planetei Mercur.
Aceste jeturi nou descoperite au o dimensiune de câteva sute de kilometri și se aprind timp de doar 20 până la 100 de secunde, motiv pentru care au nu au putut fi detectate de misiunile anterioare. Dar, deși sunt minuscule în raport cu Soarele, impactul lor cumulativ ar putea să alimenteze serios vântul solar, un fenomen pe care oamenii de știință se străduiesc să îl explice de zeci de ani.
Publicitate
Acum, o echipă condusă de Lakshmi Pradeep Chitta, fizician solar la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar, a descoperit o piesă lipsă din puzzle în imaginile surprinse de Solar Orbiter în martie 2022. Când nava spațială s-a apropiat, a observat „picoflares” în interiorul unei „găuri coronale” de pe Soare, care este o deschidere în câmpul magnetic ce permite materiilor să scape. Echipa consideră că jeturile ar putea fi un motor important al vântului solar, potrivit unui studiu publicat în Science.„Găurile coronale sunt zone de pe Soare cu linii de câmp magnetic deschise”, au explicat Chitta și colegii săi în studiu. „Ele sunt o regiune sursă a vântului solar, dar nu se știe cum apare vântul din găurile coronale.”
„Am observat o gaură coronală cu ajutorul aparatului Extreme Ultraviolet Imager de pe nava spațială Solar Orbiter”, au zis cercetătorii, care au menționat că jeturile de gaz ating viteze de aproximativ o sută de kilometri pe secundă și se încadrează în categoria de energie kinetică „picoflare”. „Sugerăm că aceste picoflares ar putea produce suficientă plasmă de temperatură înaltă ca să susțină vântul solar care iese din găurile coronale.”
Oamenii de știință au suspectat de mult timp că vântul solar e supraîncărcat cu materie care scapă din găurile coronale, dar au avut nevoie de o tehnologie prin care să observe lucrurile de aproape. Solar Orbiter face parte dintr-o nouă generație de observatoare solare sofisticate, printre care se numără Parker Solar Probe de la NASA și Telescopul Solar Daniel K. Inouye, care își propun să privească astrul sistemului nostru și să descifreze cele mai vechi secrete ale sale, inclusiv mecanica vântului solar.
Jeturile „picoflare” observate de Solar Orbiter par să apară atunci când liniile de câmp magnetic schimbătoare din interiorul coroanei se „reconectează” brusc în configurații mai stabile, un eveniment care produce jeturi orbitoare de lumină și energie. E o versiune la scară mai mică a aceleiași „reconectări magnetice” care declanșează erupțiile solare și ejecțiile de masă coronală, niște explozii furtunoase de pe Soare care pot provoca pagube navelor spațiale și infrastructurii electronice de pe Pământ.
Deși „picoflare” au fost observate doar într-o singură gaură coronală, ele ar putea alimenta vântul solar, având în vedere că probabil sunt prezente în toate găurile de pe Soare. Observațiile viitoare ar putea dezvălui mai multe despre aceste jeturi de scurtă durată și despre rolul lor în vântul solar, această enigmă a sistemului nostru solar.