M-am născut în București și nu pot să zic că am înțeles mai nimic din viața de la țară din vizitele mele acolo. Poate doar că e o idee proastă să arunci o gâscă peste un porc, după ce-ai băut un pahar de Unirea și un litru de bere. Din fericire, internetul m-a educat din punctul ăsta de vedere, prin sutele de videclipuri postate de ciobani și țărani români din jurul țării pe YouTube, multe cu sute de mii de view-uri.

Evident, nu-s atât de cocalar sau social justice warrior încât să înfierez oamenii ăștia care fac ceea ce le place cu animalele lor, la fel cum făceau și strămoșii lor. Totuși, faptul că de vreo zece ani pot să și filmeze dubioșeniile comise cu berbeci, porci și cai a dus la o adevărată Bibliotecă din Alexandria de umor rural absurd și ușor crud. De fiecare dată când aud vreun român conservator care vorbește despre valorile tradiționale și sfinte ale acestui popor și despre idealul Țăranului Român (scris mereu cu majuscule), mă gândesc la aceste clipuri și râd. Ți-am făcut o selecție cu unele dintre cele mai dubioase clipuri, ca să poți să le arăți și tu prietenilor tăi snobi ce înseamnă viața de la țară.

Animalele tind să devină alcoolice foarte repede, fiindcă-s lipsite și de puținele inhibiții pe care le au corporatiștii români vineri noaptea. Am văzut asta la prieteni neinspirați care și-au lăsat sticle deschise pe lângă câinii lor și s-au trezit cu ele goale, apoi n-au mai putut să deschidă o sticlă de țuică fără să fie mârâiți.

Uită-te numai cu câtă poftă suge țapul din clipul ăsta din petul de Noroc. Din clipul ăsta am învățat cum camaraderia dintre cioban și țapul lui este atât de profundă încât ajung să poștească aceeași țigară și să pună buzele pe același bidon de bere. Țapul, mascul alfa al turmei, primește toate privilegiile posibile pentru că el este atât protector al caprelor, cât și amantul lor și responsabil pentru toate generațiile viitoare de țapi alcoolici și fumători.

Berbecul Mișu pare cumva în aceeași situație. Ca un maidanez bătrân și veteran, el știe că dârlăii din jurul lui doar se joacă cu el, de plictiseală. Le halește țigările, îi lasă fără bere, totul în așteptarea clipei potrivite. Și brusc, când ciobanii fac pauză să râdă, îl altoiește rapid pe unul cu coarnele-n genitale. E un moment sublim pentru care merită să te uiți la clip, un moment în care răzbună toate abuzurile și umilința la care a fost supus. E o răzbunare demnă de un eseu argumentativ prost, de la Bac, despre Vitoria Lipan.

În a doua parte a epopeei sale, Berbecul Mișu dovedește că nu este doar un animal de curte, ci și o creatură de casă. Se simte numai bine în bucătăria ciobanilor, atât timp cât au bere să-i dea. După ce termină petul, Mișu o ia razna și le răstoarnă pescarii chinezești și vesela bună din vitrină. De-asta nu-i bine să înșeli berbecii, nu știi niciodată cum reacționează la nervi.

Ovinele sunt cumva simbolul conflictului om-natură, sunt diavolii încornorați pe care ciobanii îi domesticesc în luptă dreaptă. O luptă între brațul vânjos și transpirat al eroului rural și cele două spade de cheratină cu care umblă înarmați berbecii. E un conflict care a pornit acum o eternitate și nu se va rezolva până la apusul timpului. Sau, mă rog, până le băgăm în ferme industriale, ca să scăpăm de o grijă și să mâncăm miel mai ieftin.

Dacă o să cauți „berbeci" pe YouTube, unele dintre primele clipuri care o să-ți apară îi aparțin ciobanului Onea. Tipul e un geniu care a găsit metoda perfectă să-și vândă oile - Fotografii fashioniste cu el cu animalele în brațe, băgate unele după altele, pe foc rapid. Totul pus pe muzică populară nașpa.

Și nu e singurul. Sunt zeci de ciobani pe net care-și vând oile în 2016 prin poze care-s rupte de pe profilurile românilor de pe Hi5, din 2000.

Poți să scoți un calendar cu top zece cele mai bune poze cu ciobani din România 2016. Asta îți arată comuniunea țăranului cu natura. În timp ce buciumul sună cu jale, sătenii ăștia își fac selfie-uri memorabile, cu natura de gât, nu imagini triste făcute-n Centrul Vechi și modificate cu Prisma, cum își fac bucureștenii.

Atenție, după primele cinci minute ale clipului de mai sus, urmează aproape un sfert de oră de scene de sex cu cai. Practic, stăpânul vrea să-și vândă calul pe net pentru înmulțire. Și, ca să arate că e armăsar și fizic, nu doar cu numele, îl plimbă de la o iapă la alta și trage de el până le călărește. E ceva foarte puternic în acest film, care începe și se termină cu ulița, la fel ca romanul Ion. E o epopee a sexualității, marcată de cadre în care i se bălăngăne calului ștromeleagul prin zăpadă. E un film despre libertatea de a te iubi în public, dar și despre sclavia sexuală a cabalinelor.

E cumva o modă între toți crescătorii de cai de la noi să-i arate pe YouTube cum și-o trag. E de înțeles că vor să arate fertilitatea calului, dar, în același timp, e ceva trist în modul în care trebuie să tragă de el. Dacă te uiți atent, aproape că pare că armăsarul e siluit în această scenă și nu iapa.

Și mai ciudați ca ăia care vor să vândă caii virili sunt ăia care pur și simplu vor să se laude cu animalul pe net. Îl plimbă, îl chinuie, îl ridică la nivelul maxim de stres. Apoi, dintr-un motiv sau altul, îl pun și să facă sex. Pare o plăcere primordială a țăranului român să urmărească ritualul sexual cabalin, un fel de întoarcere în timpurile preistorice în care oamenii se rugau la falusuri și zeițe ale fertilității, înainte să apară Hristos sau Zamolxe.

De bine, de rău, atât caii, cât și oile sunt animale destul de active. Sigur, par deranjate de sâcâielile oamenilor, ca orice animal, dar se împacă bine cu situația. Porcii sunt complet altă mâncare de pește. Winston Churchill, cel mai cunoscut premier britanic, spunea că îi plăcea să mănânce pe lângă porci, fix pentru că erau singurele animale care nu ar întoarce niciodată capul spre el, ca să cerșească mâncare, îl tratau ca pe un egal.

Sictirul ăsta se vede cel mai bine în clipurile cu români care călăresc porci. Animalele sunt absolut siderate de situație și majoritatea se fac pur și simplu că nu există călărețul și-și văd de mâncare și mocirlă. Câtă noblețe.

Pe de altă parte, porcii mistreți sunt un pic mai sălbatici și nu prea tolerează să aibă șezutul oricărui sătean peste spate. Aparent, călărirea mistrețului este un proces complex de negociere. Țăranul îi oferă coceni de porumb, pentru fiecare milimetru cu care se apropie de ceafa de porc.

Apropo, există o lege a animalelor care interzice cruzimea față de ele și supunerea lor la eforturi inutile. Asta înseamnă că n-ai voie să le maltratezi, n-ai voie să le dopezi și n-ai voie să le chinui de-a-n pulea. E adevărat, nu-s considerate infracțiuni, dar îți iei niște amenzi contravenționale care pot ajunge și la 3000 de lei. Legiuitorul nu spune nimic despre: consumul de alcool la berbeci, sexul forțat la cai sau echitația porcină. Pe de altă parte, și dacă scria așa ceva acolo, cine naibii ar respecta legile astea la țară? Mai ales că multe dintre animalele astea-s crescute doar ca să fie ucise.