Am fost la Parlament și am văzut cum eșuează cea mai ridicolă lovitură de stat din România

Desigur, n-a fost o lovitură de stat, dar de când Olguța Vasilescu și Carmen Dan au zis că încăpățânarea lui Grindeanu de a nu demisiona e o lovitură de stat, am zis că tot războiul ăsta PSD contra PSD e prea ridicol ca să nu-i zic și eu la fel. Niște puciști ridicoli, Grindeanu și Ponta, au vrut să-i fure puterea unui dictator ridicol. Clipește de două ori dacă și tu crezi că mustața dictatorului ridicol e la fel de ridicolă. Absolut toată afacerea asta a fost extrem de ridicolă. Eu fac parte dintre cei care au protestat în iarnă contra ciumei roșii, așa că n-am cum să-mi ascund satisfacția că niște pesediști s-au bătut pe putere cu alți pesediști.

Partea bună e că Grindeanu nu mai e premier și că Ponta nu mai e membru în guvern. Partea proastă e că Dragnea are acum și mai multă încredere în sine. Am fost miercuri în Parlament când pesediștii au votat moțiunea de cenzură împotriva propriului guvern, iar la finalul unei zile extrem de tensionate pentru el, l-am văzut pe Daddy Dragnea sleit, dar satisfăcut, ca după o noapte petrecută cu o amantă de douăzeci de ani.

10:50. Parlamentul e o clădire mare și are mereu grupuri de oameni care vin să viziteze clădirea. Am dat însă peste unii mai speciali. Se citea pe ei că sunt chemați de unul din partide să aplaude sau să huiduie, deși ei se jurau că nu-i așa. S-au așezat în balcoanele sălii de plen ca să urmărească de acolo dezbaterea. Mă duc și eu într-unul din balcoane. Ședința n-a început încă, iar aplaudacii fac poze de la balcoane. „Ia uite-l pe ăla care doarme!", zice unul dintre ei. Mă uit în jos spre scaunele unde stau deputații și-l văd pe Mihai Goțiu, plimbându-se prin fața prezidiului, plin de energie. Chiar așa, ce naiba caută Goțiu, nu anunțaseră useriștii că nu vin la vot?

Se cam ocupă scaunele cu parlamentari. PNL, cel mai mare partid de dreapta, stă pe stânga, iar PSD prin centru. A, uite sunt și USR-iștii aici. Mi-am dat seama de asta când l-am văzut pe Bogdan Rodeanu. Lol, cine-i Bogdan Rodeanu?

Fix când scriu astea, cu ochii cufundați în carnețel, aud deodată multe clickuri simultan. Sunt shuterele de la aparatele foto ale ziariștilor. Asta înseamnă un singur lucru: că trebuie să fi intrat cineva important în sală. Ridic ochii și aflu cine: Ponta și Grindeanu. Ponta are multe clickuri și în viața reală, nu doar pe Facebook.

Tăriceanu prezidează ședința. Anunță că e vorba de 385 de parlamentari prezenți. Cam cât vreo zece haremuri mai mari, așa. Dar Tăriceanu n-apucă să vorbească prea mult că e întrerupt de unul îmbrăcat în ie și cu un fel de băț lung în mână. O fi o goarnă, o fi bâta de baseball dacică, nu-mi dau seama. Nici cine e omul nu-mi dau seama, dar după aplauzele din băncile peneliștilor, e clar că e unul de-al lor. Da, e de-al lor, se așează în bancă printre ei. Bravo, PNL, hai băgați repede haștagul #mândrucăsunt român.

Mihai Fifor începe să citească moțiunea. Sigur nu știi cine e Fifor. E un pesedist relativ anonim până nu demult, dar dacă Dragnea i-a dat lui misiunea asta atât de importantă, te asigur că o să tot auzi de el de-acum încolo. Poate îl pune ministru, poate chiar prim-ministru. Nu, am glumit, prim-ministru sigur nu-l pune, că dacă-l trădează? Titlul moțiunii sună suficient de sforăitor ca să-mi dau seama că urmează momente de patetism politic. România nu poate fi confiscată! Apăram democrația si votul romanilor", bla, bla. Sala e toată un murmur. Peneliștii încep să fluture niște foi A4 pe care scrie „Rușine, PSD!". Băi, PNL, pe bune că e suficient un singur USR. Fără foi cu banalități, doar așa, de imagine, chiar nu se poate face opoziție?

Noul om al lui Dragnea își termină poezia, iar acuma începe să vorbească fostul om al lui Dragnea. Da, la Grindeanu mă refer. Nu mai sunt atent la ce spune, pentru că un băiat cu ten măsliniu și rucsac în spate vine în sala de plen și se așează lângă mine. Jurnalist sau terorist? Chiar nu vreau să mor într-un atentat terorist, dar dacă tot e să mor într-un atentat terorist, ăsta ar fi cel mai aceceptabil atentat, alături de 385 de parlamentari.

Grindeanu zice că în ultimele zile s-a întâlnit cu mulți pesediști. Atmosfera se animă. Vociferări din sală, probabil pesediștii care-l urăsc sau nu-l cred. Până acum fusese liniște deplină în sală cât a vorbit el, chiar eram convins că nu e nimeni atent. Termină Grindeanu de vorbit. Care-i singularul de la „aplauze". Că aș vrea să spun că au fost mai puțin de două aplauze pentru Grindeanu. Adică una singură. Probabil de la Ponta. În momentul ăsta mi-e clar că moțiunea trece.

Al doilea cel mai așteptat moment al zilei începe. Dragnea ia cuvântul, iar PNL ridică din nou foile cu „Rușine PSD". „Am impresia că mulți din sală sunt adepții Cântării României", se bagă Tăriceanu în seamnă. De ce-o fi zis asta, o fi văzut-o pe Firea? Dragnea e la fel de plictisitor ca Grindeanu, recită aceleași poezii pe care deja le știm pe de rost, programul de guvernare, trădare, așa că nici la ce spune el nu prea sunt atent. În sfârșit termină. Dacă mai vorbea un pic, cred că aplicam și eu schema „Mihai Goțiu". Pesediștii lui Dragnea își aplaudă bossul, iar gașca lor se sparge. Grosul băieților și fetelor lui Daddy se cară, să-și ia cafea sau să mănânce și ei ceva la bufetul ăla ieftin al Parlamentului.

Acuma vorbește Raluca Turcan. Nu știu ce spune, sigur nu-i ceva interesant. Oricum eu sunt mai interesat să urmăresc ce face Dragnea, care a plecat de la prezidiu și s-a dus în bănci, cel mai probabil, ca să se asigure personal că nu sunt trădători.

Ia cuvântul Dan Barna de la USR. Nici el nu zice nimic interesant. În continuare îl urmăresc pe Dragnea. Acum suge ceva. Probabil un drops. Vorbește cu Ștefan Viorel, fostul ministru al Finanțelor din Guvernul Grindeanu, despre care se zvonea că nu va vota împotriva lui. Mustața lui Viorel râde complice la mustața lui Dragnea, deci e clar că s-au înțeles. Dragnea se plimbă printre bănci. Îi bate protector pe umăr pe ai lui, cam cum își bate un vasluian femeia. Adică din dragoste. Acum l-a agățat pe Titus Corlățean, fost ministru de-al lui Ponta. Și despre el se zvonea că nu va vota moțiunea. Titus și Daddy se îndreaptă spre ieșirea din plen. Se duc să stea de vorbă ca băieții. Titus îi deschide servil ușa lui Daddy, deci mi-e clar că nici el nu o să iasă din cuvântul Marelui Părinte Mustăcios.

Îl văd și pe Petre Florin Manole, care vorbește cu toate deputatele și senatoarele tinere. Nu așa se face, Florine, că așa te bagă în friendzone și-i nasol. Fă-ți o vilă pe o plajă în Brazilia, mai bine.
Ia cuvântul Varujan Vosganian. WTF, ăsta mai există?!

Dezbaterea asta e probabil cea mai plictisitoare din toate moțiunile pe care le-am văzut până acum. E incredibil de plictisitoare. Eu știu asta, ziariștii știu asta, hienele din parlament știu asta. Singurul care nu știe asta e Bogdan Rodeanu. Mă uit la el și văd că urmărește cu mare interes ce se întâmplă. Pare mândru că asistă la acest moment.

Discursurile de până acum au fost atât de plictisitoare, încât toată lumea așteaptă un moment să mai anime atmosfera. Dar, iată, că momentul vine. „Are cuvântul domnul președinte Băsescu", se anunță. Gata, ziariștii se trezesc din somn. Sigur Tata Băse o să facă show. Dezamăgire totală, însă. Băsescu vorbește doar vreo zece secunde, în care spune că și unii și ceilalți din PSD sunt inapți să conducă. Hai, Tata Băse, știam asta cu toții. Așa e, dar voiam ceva mai de substanță de la tine. Unde-s insultele alea atent meșteșugite de altă dată?

Începe să vorbească Varujan Pambuccian. Cică e de rahat ca parlamentarii minorităților să se abțină, deci or să voteze conform conștiinței. E clar, și ăștia or să i dea neveul lui Grindeanu.

Pambuccian termină repede, acum vorbește din nou Grindeanu. Se bâlbăie tare de data asta. E emoționat. O fi aflat că n-a strâns destui trădători.

Gata, discursurile plictisitoare s-au terminat. Acum se trece la vot. Se aduc două urne. Una albă și una neagră. Arată cam ca niște cupe de fotbal. Fiecare parlamentar care votează primește câte două bile, una albă și una neagră. Dacă bagă bila albă în urna albă și bila neagră în urna neagră, înseamnă că votează pentru moțiunea de cenzură. Adică să pice Grindeanu. Dacă bagă bila albă în urna neagră și bila neagră în urna albă, înseamnă că votează împotriva moțiunii. Dacă bagă o singură bilă nu știu ce mai înseamnă, dar tocmai mi-am dat seama de ce totul merge prost în țara asta. Cum frate să facă politicienii autostrăzi dacă nu sunt în stare să simplifice sistemul ăsta de vot în Parlament, care-i inutil de complicat. Sistemul ăsta de vot e atât de complicat, dar în același timp atât de simplu de fentat, încât ghici ce: politicienii l-au tot fentat de-a lungul timpului: au pus niște tufe în fața urnelor, să nu se vadă sau au băgat tot felul de obiecte care să semene a bile, gen gumă de mestecat. De data asta însă, nu o să facă nimeni nici o mișcare de fraudă, pentru că Dragnea stă cu ochii pe urne.

Condamnatul pentru fraudă electorală e atent să nu fure careva la vot. Dar nu doar Dragnea e atent. Mihai Goțiu stă și el cu ochii pe urne vigilent ca o pisică. Gata, acuma e clar, n-o să fure nimeni.
N-au durat mult dezbaterile. O oră și un pic. Acuma începe votul. Un secretar (sau ceva de genul ăsta) face prezența parlamentarilor și-i cheamă individual să bage bilele. Se face o coadă cu parlamentari. Ajunge pe la litera B. „Băsescu Traian", iar Băse îi răspunde „Absent". Mda, cam ăstea-s acum glumițele lui Băsescu. Lame rău.

Se votează în continuare. Nu mai stau să văd ce fac ăștia, mă duc să bag o țigară. La țigară îmi dau seama că ar fi trebuit să văd dacă Tăriceanu stă și el la coadă sau se bagă în față. Lol, cum să stea Tăriceanu la coadă?

Bag mai multe țigări. Mă întorc în sala de plen ca să aflu că secretarul pleacă cu urnele într-o cameră secretă unde va număra voturile. Ziariștii fug după urne, iar Mihai Goțiu, fuge printre ziariști. Supraveghează bine Goțiu, sunt mândru de el.

Mă duc să caut o sală de unde să scriu și eu ceva. Numai bine că se anunță rezultatul votului. Victorie pentru dictator! Guvernul Grindeanu a fost demis cu 241 de voturi. Cică nici un vot nu a fost fraudat. Știam asta, doar era Goțiu cu ochii pe ei, ce naiba!