9 lucruri pe care aș fi vrut să le știu înainte să mă duc la facultate în București

După ce în patru ani de liceu a trebuit să ceri voie să mergi la toaletă, când ajungi la facultate, traiul ți se schimbă total. Când auzi de viața de student încerci să ți-o imaginezi ceva între ce vezi în filmele americane și poveștile rudelor despre cum au trăit doar pe pateu și zacuscă. Practic, petreceri, sex și sărăcie.

Eu am văzut Bucureștiul pentru prima dată când am venit la înscrieri și mi s-a părut o Suceava mai mare și cu metrou. Ai mei n-au făcut niciunul facultatea, iar fratele meu făcea medicina pe atunci, deci prea diferit ca să-mi dea sfaturi. Mama mi-a zis să am grijă că oamenii au preconcepții legate de moldovence și tata mi-a zis că prieteniile vechi o să se piardă încet. Frate-miu mi-a spus ce să fac când amețesc de la băutură.

Sunt lucruri care în primul an m-au uimit și pe care aș fi vrut să le aflu mai repede. Așa că am zis să-ți dau niște spoilere la viața de student, chestii pe care nu ți le spune nimeni.

Bun, astea-s chestiile standard. Lucruri care ți se păreau ușoare doar pentru că nu le făceai tu. Practic, dacă nu vrei să trăiești doar cu meniuri de la Mega, așa cum fac eu, mai bine înveți să gătești. Sau dacă nu, oricum viața de student te învață să fii creativ. N-o să supraviețuiești numai din zacuscă pentru că ai tăi o să aibă grijă să-ți trimită bagaje pline cu borcane de toate felurile, dar o să începi să le combini. După petreceri, o să mergi la McDrive și-o să mănânci combo sau o să ajungi să golești tot ce mai ai prin frigider la cinci dimineața.

În primul an, râdeam de colega de cameră pentru că ea la cămin începuse să-și facă ciorbă. Acum știe să facă și prăjituri și torturi, în timp ce eu am rămas la stadiul de omletă și paste. Dar, să zicem că merg pe principiul: calitate, nu cantitate.

Știi orele alea, din liceu, în care veneau consilierii din școală și vorbeau despre cariere? Da, orele alea în care stăteai pe telefon sau bârfeai cu colegul de bancă. Surprinzător, alea chiar erau importante și mie chiar mi-ar fi plăcut să dau la o facultate care să mă ajute să-mi descopăr pasiunile. Nu o regret pe asta, pentru că am luat ce-i mai bun din ea, dar dacă aș fi făcut și eu o facultate care să se plieze pe pasiunile mele, poate dădeam și eu pe la cursuri.

Așa că răspunsul la întrebarea „de ce sunt atâția oameni care au făcut o facultate și nu lucrează în domeniu?” sau la întrebarea „de ce se lasă atâția oameni de facultate?” e simplu. Bârfa! Sau cum îmi place mie să-i spun: faptul că nu ne-a zis nimeni în liceu că e bine totuși să faci un test de orientare profesională, că poate poate îți faci o idee despre ce-ți place și ce știi să faci.

Bun, în liceu era simpatic. Toții profii te știau și îi știau și pe ai tăi. Dacă erai norocos, unii chiar au fost profii fratelui sau surorii tale mai mari, prin urmare ori te plac, ori te urăsc din start. În facultate trebuie să zici mersi dacă știe vreunul cum te cheamă. Nimeni n-o să te întrebe dacă ești supărat sau cum ne întreba profa de istorie: „Ai căzut în butoiul cu melancolie?”. Pur și simplu o să te invite să ieși afară, dacă deranjezi ora sau dacă li se pare lor că deranjezi ora cu melancolia ta.

Deadline-urile sunt deadline-uri și dacă șeful de grupă reușește să convingă un prof să amâne un examen înseamnă că ori îi place de colegul ăla ori îl enervează și vrea să scape. Și la facultate, clar n-o să mai meargă scuza aia cu „n-am învățat pentru că am stat cu bunicul la spital”. Notele sunt note, iar măririle sunt în toamnă.

Aici, tata avea dreptate cumva. N-o să se piardă de tot, dar nici n-o să mai vorbiți ca pe vremuri. Chestia șmecheră e că în momentele rare în care o să vă întâlniți, o să povestiți ca și cum v-ați văzut cu o zi înainte. Asta cu prietenii ăia vechi, de acasă, din fața blocului, prieteni care practic te-au crescut și tu i-ai crescut și care îți știu și perioada de copil emo și toate selfie-urile din baia școlii.

În facultate o să-ți faci prieteni ușor, dar la fel de ușor o să se piardă. Eu le numesc prietenii de context, genul ăla de oameni cu care ești prieten doar într-un anumit loc sau doar din cauza faptului că vă găsiți prin aceeași zonă. La facultate ai mai mulți prieteni, toți repartizați pe diferite domenii. Prietenul de facultate e ăla lângă care te așezi la curs și copiați împreună, pe cum la job e ăla cu care ieși la țigară și faceți mișto de restul. Prietenul vecin e ăla care-ți împrumută mereu încărcătorul și pe care-l chemi la cafea, iar prietenii de beție sunt ăia cu care ieși mereu la party-uri.

Problema e că prietenii de context n-au nici cea mai vagă idee ce e în suflețelul tău și probabil, dacă schimbi facultatea, job-ul, blocul sau te lași de băut, o să vă auziți doar la un „ce mai faci?” o dată la câteva luni.

Iar eu vin din Suceava și spun asta. La facultate, petrecerile oscilează între vandalizare și să ajungi la 7 dimineața să asculți muzică folk. Jocurile alea care erau fun în liceu, gen bolts sau „I’ve never” o să ajungă mai hardcore decât crezi. Lumea o să înceapă să se laude cu chestii dubioase și n-o să mai înțelegi nimic din joc. Deodată, o să te trezești că joci un joc și o să auzi întrebarea „cui i-ai băga degetul în fund?”.

O să cunoști din ce în ce mai mulți oameni dubioși. Mai mulți și cu mai mult curaj. Ca fată o să te agațe băieți cu cele mai ciudate replici, dar nu ăia sunt problema. În orașele mai mari o să dai peste mulți psihopați, la ăia e de avut grijă.

Când eram la Suceava și stăteam la calculator, mama îmi aducea câte o farfurie de fructe. Dar asta nu însemna că nu mă punea și la treburi casnice. Ai mei își băteau joc de mine și mă strigau din partea cealaltă a casei doar ca să vin să le sting becul sau să le dau telecomanda.

La București m-am lăsat de fructe, uit să duc coșul de gunoi și problema cea mai mare e că șnițelele maică-mii nu sunt așa bune reîncălzite. La facultate o să te lovească brusc senzația că atât ți-a fost cu joaca și că ar trebui să te gândești la viitor. Până să ajungi la facultate și 20 de ani ți se par mulți și ideea de a fi adult ți se pare de neconceput. Dar odată ce ești aici, parcă începi să te gândești că trebuie să-ți faci o carieră, să strângi niște bani și să vezi ce vrei să faci cu viața ta.

Deși la facultate o să ai mai puține vase de spălat, o să ajungi să-ți fie dor să speli mai multe acasă la ai tăi. O să-ți fie dor și de glumele alea tipice de tată și de cum te certa maică-ta, dar până la urmă, ăsta e cursul vieții.

Bă, probabil chiar ar trebui să le știi, dar nimeni nu te-a învățat, așa că faci cele mai penibile greșeli. Ajungi să nu știi să-ți plătești facturile sau cu ce furculiță să mănânci la un restaurant fancy și pe mine încă mă blochează momentul în care trebuie să fac o cerere la facultate. Devin copil în câteva secunde și mintea mi se face blank.

Dacă vrei să mă sperii, dă-mi să scriu un mail formal. Niște chestii banale pe care probabil le-ai putea învăța pe parcurs și te-ai descurca, dar ar fi fost mai mișto să le știi de la educație civică. De citit și drepturile studenților.

În liceu te pregăteai cumva pentru perioada tezelor. Mai dădeai un test, te mai asculta, emoțional știai că tezele alea chiar nu-s așa nașpa.

La facultate e mai nașpa, stai destul de lejer pe perioada anului, mai dai un parțial, dar pe ăla nu-l iei chiar în serios că nici nu contează așa mult la notă. În sesiune te apucă toate. O să ai examene la câteva zile distanță și toate grele. Multe cărți de citit și problema cea mai mare e că și ispitele cresc. Ținând cont că niciun student nu merge la facultate în perioada sesiunii, după învățat ies multe beții și o să ajungi să te minți că tu reții mai ușor cu petul de bere lângă tine.

Știu că în a doua mea sesiune, când încă mai învățam, ajunsesem atât de sătulă de materie, încât îmi dădeam treaties și nu dulciuri. Mergeam pe ideea că dacă citesc câteva pagini, dorm jumătate de oră și tot așa. La ultimul examen îmi pierise cheful de tot așa că efectiv n-am mai deschis niciun caiet, am văzut trei filme cu o zi înainte. Trei filme pe care le mai văzusem oricum.

La școală era clar, trebuia să te miști la ore. Dacă aveai prea multe absențe, ori vorbeai cu dirigintele și le rezolvai ori îți scădea nota la purtare. La facultate nu există absențe, există doar prezențe… și alea sunt relative. Sunt mulți profi care susțin teribil că ei nu cer prezență, dar la examen îți scad trei puncte că nu te-au văzut la cursuri. Iar mai mulți sunt profii ăia care spun că vor prezențe, dar o să ajungi ca tu, ăla care n-are nici cea mai vagă idee de cum se numește cursul, să iei o notă la fel de mare ca tocilarii din prima bancă.

Râdeam la un moment dat că maică-mea tot mă întreba când mai dau pe la facultate că ea n-aude de la mine niciodată de ea. Într-o zi când mă hotărâsem să merg la un curs, am zis s-o sun repede s-o anunț, iar răspunsul ei a fost „să mi-l dai pe prof la telefon că altfel nu te cred”.

Poți s-o urmărești pe Alexa care încearcă să fie amuzantă pe pagina ei de Facebook (aici) și sentimentală pe blogul ei, „O Mărie” (aici).