De ce se ceartă lumea pe cultură în Timișoara înainte ca orașul să fie capitală culturală

Timișoara e viitoarea Capitală Europeană a Culturii în 2021 și are mai puțin de trei ani pentru a desfășura un program cultural brici. În același timp, e localitatea în care tot mai mulți operatori din sectorul independent rămân fără finanțare, în timp ce Primăria face economii.

Multe ar putea fi spuse despre situația actuală. Însă cert este că nu mai e loc pentru tăcere și supunere. Recent, pe site-ul Primăriei (PMT) s-a publicat lista cu proiectele care au câștigat eligibilitatea pentru finanțare. În unele situații, motivația a fost atât de bizară, încât mai multe ONG-uri au început să acuze administrația locală de incompetență, rea-voință sau chiar ilegalitate.

Prin urmare, am pus mâna pe telefon sau m-am întâlnit cu actorii implicați. Am vrut să aflu de ce e ditamai scandalul în orașul care, peste trei ani, ar trebui să împartă un titlu, s-ar zice important, alături de grecii din Elefsina și vecinii din Novi Sad.

În primul rând, să-ți vorbesc despre lucruri de bază.

Organizațiile culturale independente pot obține bani publici prin următoarele modalități: fie primesc bani de la Guvern (în general prin Administrația Fondului Cultural Național - AFCN), fie de la Consiliul Județean Timiș, fie de la Primărie, prin finanțare directă (cele de pe Agenda Culturală) sau concurs de dosare pentru obținerea finanțărilor nerambursabile.

Regulamentul pentru finanțare nerambursabile pentru operatorii independenți a apărut pe site pe 30 martie 2018.

Au fost depuse 108 proiecte de la diverse asociații și fundații până la data-limită, 24 aprilie 2018, ora 16. Acestea nu trebuiau să fie neapărat din oraș, însă printre condiții era menționat ca evenimentele să se desfășoare în Timișoara.

60 de proiecte au primit finanțare, 48 nu. Rezultatele au apărut pe site-ul PMT pe 12 iulie 2018, adică cu o întârziere de aproape două luni. Atunci s-a anunțat și perioada de contestații: 13 - 16 iulie.

Dintre cele 48, doar 6 organizații au depus contestație.

Timpul foarte scurt de depunere a acestora, dintre care două zile de weekend (nelucrătoare), chiar în timpul Festivalului „Gărâna Jazz”, au făcut ca acest proces să fie problematic sau, pentru unii, imposibil.

Într-un final, doar 2,5 milioane de lei au fost acordate acestor proiecte.

Între timp, toate evenimentele de pe Agenda Culturală a Casei de Cultură Timișoara primesc finanțare nerambursabilă directă în valoare de peste 14 milioane de lei, adică de peste cinci ori mai mult față de sectorul independent.

Dana Sarmeș, de la Asociația Culturală Contrasens, are trei licențe pe film, filosofie și istoria artelor, cu un doctorat în ultima. Acestea au recomandat-o ca expert evaluator la AFCN. Și de 20 de ani face proiecte culturale și producție de cultură. Ea mi-a explicat pe puncte ce a fost ciudat la faza de acum.

„Timișoara parcă este încremenită în timp atât la Consiliul Județean Timiș (CJT), cât și la PMT. Aveau în strategia culturală a orașului Centrul de proiecte culturale, foarte bine gândit, ar cărui rol ar fi fost să formeze experți, să evalueze niște proiecte și să le implementeze în corelație cu strategia orașului, cea a județului și a Bid Book-ului pentru Capitala Culturală. Dar pentru asta nu poți să stai doar în birou”, a zis Dana.

Ea a comparat experiența de acum cu AFCN. În timp ce la ultimul trimiți o singură dată documentele necesare și semnezi că ai obligația să reîncarci totul, în caz că s-a schimbat ceva, la CJT și la PMT tragi toate actele la xerox și de câte ori depui un proiect, și când decontezi.

„Explicația de la PMT pentru refuzul proiectelor noastre a fost că lângă ștampila «conform cu originalul» nu a fost și semnătura mea. Mi se pare stupid. În plus, această eroare nu-i prevăzută în nicio lege din România. Asta pentru că pe orice proiect depus eu semnez o declarație pe propria răspundere care spune că «toate actele depuse în acest dosar sunt conform cu originalul». Și chiar dacă ar fi o lege care să ceară asta, normal ar fi să mă chemi și să-mi semnezi lângă, nu să mi-l declari proiect neeligibil. Neeligibil ar fi fost să nu fiu în registrul ONG-urilor. Neeligibil ar fi fost să am trei acte adiționale nedepuse. Adică neglijență grosolană”, a completat ea.

„Eu am sunat la Primărie, și nimeni nu știe să-mi spună nimic. Iar în contextul ăsta o altă chestie importantă e că, dacă iei și citești regulamentul în baza căreia se acordă finanțările nerambursabile, acesta contravine Ordonanței nr. 26 din 2000. O lege organică, în cazul ăsta foarte bine reglementată, nu poate să fie contrazisă de niciun regulament intern”, a adăugat Dana. „Mai precis, dacă articolul 49 stipulează că «veniturile unei asociații culturale provin din…», tu pe cererea de finanțare nu poți să-mi spui că dacă eu îți atașez un contract de finanțare, acela nu este venit personal, ci de la terți. Acesta este un alt criteriu în baza căruia nu ni s-a acordat finanțare.”

Mai e încă un lucru care contravine cu legi deja existente, în cazul ăsta legea 350 din 2005. În comisia de evaluare au existat cinci evaluatori, dintre care Violeta Zonte și Sorin Vlad Predescu au refuzat să semneze procesul verbal. Cei trei care au soluționat contestațiile au fost exact cei care au verificat inițial proiectele. Tot contrar acestei legi este că a durat mult peste 30 de zile evaluarea proiectelor.

Lucian Mircu, de la Asociația Marele Ecran, a pus punctul pe i cu o chestie foarte importantă legată de transparența publică. „Ce predictibilitate am când îmi concep evenimentul dacă primesc banii, să zicem, cu câteva zile înainte de festival, cum am primit anul ăsta? Incompetența e cuvântul-cheie aici”, mi-a zis el.

„Anul acesta, am ajuns în situația revoltătoare în care aproape în august să încheie procedura, cu toate că apelul s-a făcut în aprilie. La Cluj, de exemplu, oraș care nu va fi Capitală Culturală, Primăria încă din martie a dat aceste finanțări nerambursabile pe cultură”, a completat Lucian. Cu așa calendar, festivalurile ajung să fie obligate să se mute-n toamnă.

El a menționat și TMBase, care era în avangarda evenimentelor de muzică. „Venea lumea din alte orașe și zicea «bă, voi sunteți aici vârf de lance», pe vremea când oamenii care fac acum Untold probabil că erau adolescenți. Acum ai TIFF la Cluj, și Electric Castle, și Untold. Înțelegem că există și probleme din punctul de vedere al cash flow-ului. Toate lucrurile astea se pot înțelege, dar nu poți să-nțelegi de ce ani la rând se repetă aceleași istorii”, a mai spus el.

Lucian mi-a mai zis că a pornit cumva totul de la calendarul dat peste cap de primărie. Caravana Metropolis a primit aprobare să vină în Timișoara în același weekend în care Ceau Cinema organiza festivalul său. „OK, l-au mutat apoi în săptămâna de după, dar s-au suprapus cu Caravana TIFF. Asta nu-mi zice decât că la Primărie nu există oameni competenți, cu un calendar de evenimente în față.”

Alin Rotariu, de la Asociația Simultan, mi-a spus că o parte din ONG-urile nefinanțate s-au coalizat pentru a da Primăria în judecată, în contencios administrativ. Partea proastă e că asta poate bloca fondurile și pentru celelalte asociații. „Pentru primărie e convenabil, pentru că, după cum a răsuflat în presă PMT, oricum nu are bani și se află într-o mare gaură bugetară.”

Asociația Simultan a propus două proiecte. Simultan Festival, care a ajuns la ediția 13, și un proiect nou dedicat artiștilor tineri, aflați la început de carieră. Documentația a fost pregătită și depusă în termen conform ghidului conceput de PMT. După publicarea listei cu proiectele alese spre finanțare (cu două luni întârziere) Asociația a apărut ca neeligibilă din cauză că „are datorii la Bugetul Local”.

În cazul ăsta, comisia invocă o cheltuială la o finanțare din 2015, considerată la acea vreme neconformă ghidului, o cheltuială de transport în valoare de 1 200 lei, suma pe care Alin mi-a spus că au returnat-o după ce au fost sesizați. „Ordinul nostru de plată, făcut și el public, demonstrează acest lucru. Mai mult, comisia care soluționează și semnează răspunsul la contestație este formată din fix aceiași membri care au jurizat proiectele, lucru perfect ilegal”, a mai spus el.

Chiar dacă problema de acum e nouă, a fost aiurea și în 2017. „ONG-urile au luat o altă țeapă cu tranșa a doua pe care trebuia s-o primim de la Primărie după decontul final până-n 20 decembrie 2017. Tot din lipsă de bani au plătit în mod absolut aleatoriu și selectiv această tranșă. Noi am primit-o în martie 2018, dar încă mai sunt asociații despre care știu eu sigur că nu au primit-o nici până azi. Cineva chiar a trebuit să-și ia credit de la bancă pentru a acoperi cheltuielile”, mi-a explicat Alin.

Au încercat asta cu evenimentele de live-performance, cam 10-15 lei per bilet. „Astea erau sume care se încasau și se întorceau în festival, de obicei pentru masa invitaților. Efectiv nu ai cum să finanțezi doar din bilete un eveniment de artă și tehnică. Pentru artistul de new media care își susține performance-ul vizual și sonor pe instrumente și gadget-uri construite de el, asta necesită complet altă pregătire și logistică, particulare fiecărui act artistic în parte. Asta e noutatea și farmecul a ceea ce noi propunem cu acest festival. Asta înseamnă și costuri de producție și de transport mai mari”, a adăugat el.

„Dacă nu facem festivalul, cu siguranță facem ceva în toamnă, poate o acțiune - manifest, fix împotriva practicilor autorităților locale. Ei nu înțeleg rolul și dimensiunea pe care un titlu de Capitală Culturală Europeană le presupune”, a conchis Alin.

Sorin Vlad Predescu, membru al comisiei de evaluare și directorul executiv al Direcției Județene pentru Cultură Timiș, mi-a răspuns la câteva întrebări despre cum funcționează această evaluare. Începe de aici: „Nu există o procedură clară de acordare a acestor finanțări. Aveam un regulament, dar nu cred că l-a citit nimeni.”

Conform acestuia, în orice acordare de finanțare există două etape: în prima se verifică cine are dreptul să acceadă la acele finanțări. În a doua se face evaluarea. „Ce s-a întâmplat acum e că noi, comisia de evaluare, am primit lista târziu. Jumătate dintre evenimente ori trecuseră, ori nu erau conforme administrativ. Cine a făcut această verificare? Nu știu, nu și-a asumat nimeni. Aceea a fost și condiția pe care am pus-o pentru a semna acele liste. Nu s-a întâmplat, așa că n-am semnat”, mi-a zis acesta.

El a mai zis că verificarea tuturor acestor documente trebuia să fie făcută de cineva cu ceva cunoștințe juridice. „E clar că asta e treaba instituției organizatoare. Dincolo de orice rele intenții care ar putea fi prezumate, există cred o lipsă de lichidități la nivelul Primăriei. Dar și un mod de a surclasa, în defavoarea acestor activități importante, a altor cheltuieli și mai ales a unor finanțări directe ale unor programe care au devenit un pic prea importante”, a mai declarat Sorin.

Așa cum a conchis și Sorin Predescu în discuția mea cu el, pericolul nu e că se finanțează un program sau altul, ci că, în absența unei finanțări locale, foarte multe din energiile și expertiza și modul ăsta de a trăi cultural vor dispărea. Vor exista oameni care vor fi abonați la banii Primăriei, în timp ce alții știu că n-au ce căuta la ei. Mai sunt trei ani până în 2021 și situația nu-i deloc certă despre cum va arăta Timișoara ca o capitală culturală.