Grupul de Facebook care îți arată cât de dubioși pot fi unii români când încearcă să agațe online

Când în România violatorii scapă cu închisoare cu suspendare sau sunt iertați de judecători pe motivul că „își recunosc fapta”, „sunt la prima abatare” sau că „fetița de 11 ani s-a îmbrăcat provocator în fața lor”, un băiat se gândește că e fun să instige la viol, agresiune sexuală și sex cu un minor, într-un vlog pe canalul lui de Youtube.

Habar n-aveam de Colo înainte să se mediatizeze intens filmulețele în care vorbea despre viol și agresiune asupra unei minore. Inițial, am crezut că e un puști care încearcă să braveze prin atitudine și limbaj. Am aflat apoi că e un bărbat de 28 de ani, aflat într-o relație cu o femeie, care ar trebui să aibă oleacă de discernământ și să realizeze impactul pe care îl are ceea ce afirmă asupra sutelor de mii de urmăritori, în mare parte copii și adolescenți, care înțeleg că violul și bătaia sunt la fel de cool precum Counter-Strike-ul.

Inițiativa de a înainta o plângere penală împotriva lui Alexandru Bălan (Colo) aparține Centrului FILIA. Tot FILIA a făcut în luna martie o plângere împotriva Danei Budeanu, pentru instigare la violență asupra femeilor, în urma unui episod al emisiunii ei online, precum și o sesizare la CNCD împotriva lui Dani Mocanu reclamând melodia „Curwa”, pe motiv de discriminare și instigare la violență.

Colo a fost reținut pentru 24 de ore pentru anchetă, ulterior fiind eliberat și plasat sub control judiciar pe o perioadă de 60 de zile, timp în care îi este interzis sa posteze pe orice platformă online. Dana Budeanu are dosar penal deschis în care se fac cercetări pentru faptă, dar până la acest moment nu s-a dispus începerea urmăririi penale, însă videoclipul cu pricina nu mai este pe Youtube. Iar Dani Mocanu a fost trimis în judecată în urma autosesizarii Parchetului General.

Ce a făcut FILIA în fiecare dintre cazurile astea mi-a adus o ușurare că există o organizație care are curajul să atragă atenția public și să ducă până la capăt un demers legal. Care dorește să ia atitudine în fața unor persoane convinse că, mai multă vizibilitate înseamnă că tot ce afirmă are valoare de adevăr absolut, iar celebritatea devine sinonimă cu imunitatea în fața legii. Și, mai ales, au avut curaj să se expună unor reacții halucinant de agresive. Mie, și sper că nu doar mie, mi-au dat încredere că totuși se poate face ceva și că nu trebuie tolerat genul ăsta de atitudine.

Deseori hărțuirea se petrece online, sub formă de mesaje private, de la diverși necunoscuți care se bagă în seamă într-o manieră complet greșită. Cel mai elocvent în acest sens este conținutul grupului de Facebook „sal,cf?” unde userii postează screenshot-uri anonime din mesageria privată, în care anumiți cetățeni și-au dat doctoratul în cum să nu abordezi niciodată pe cineva. Unele dintre ele sunt pur și simplu haioase și oarecum inofensive. Altele te oripileaza instant. Wall-uri de text în care unii își înșiră necontrolat fanteziile și trăiesc un amor nebun, trist și neîmpărtășit practic cu ei înșiși. Mesaje copy/paste care au fost trimise mai multor persoane. Amenințări care te fac să pui mâna pe telefon să suni la poliție. Este o lume în care se găsește suficient material pentru un studiu de psihopatologie.

Grupul a fost fondat de un tip și o tipă (care preferă să-și păstreze anonimatul pentru a nu atrage și mai multe mesaje de hate), în urmă cu aproximativ o lună, când stăteam toți cuminți prin case. I-am rugat pe ambii membri fondatori să-mi povestească despre cum au avut ideea grupului și ce impresie le-au lăsat mesajele.

Grupul a început mai mult ca o glumă, „care să-i țină ocupați în timpul izolării”, așa că fondatorii nu se așteptau la un număr atât de mare de membri.

„Ce a fost surprinzător a fost să vedem cât de mulţi oameni aveau mesaje dubioase, chiar oribile, în inbox şi cât de dispuşi erau să se descarce de el. Era cumva frustrarea pe care au adunat-o de-a lungul anilor, trebuind să răspundă/ignore/blocheze toţi nebunii care le scriau”, îmi povestește unul dintre fondatori.

Uite așa, din sutele de mesaje postate, membri fără legătură unul cu altul au descoperit că au stalkeri în comun sau că acelaşi individ a scris la zeci de oameni aceleaşi mesaje.

Fondatorii spun că nu vor să-i dea grupului vreo importanță socială, dar cred că „pentru mulți a fost indirect și o experiență educativă. E foarte multă lipsă de educaţie, foarte multă prostie, răutate şi chiar ură în minţile multora”.

El mai spune că „postările de pe grup arată prin câte abuzuri şi hărţuiri trec femeile în general în mediul online, unde agresorii se simt protejaţi. Şi, pentru mulţi bărbaţi de aici, chestia asta a fost un şoc”.

Cofondatoarea speră ca prin intermediul grupului să construiască și o comunitate unde, prin umor, să se învețe unii pe alții care e „linia dintre flirt și hărțuire, dintre o discuție inofensivă și una agresivă. Nu avem pretenția să fim noi cei care dăm vreo direcţie, dar prin moderarea posturilor putem controla spre ce direcție se duce grupul”. În plus, „grupul poate fi un loc unde să se simtă bine toți cei care la un moment dat au fost afectați de cuvintele grele aruncate de un străin în inbox-ul lor”.

E bine de menționat că în grup există și postări cu mesaje, ce-i drept mult mai puține, pe care bărbații le-au primit de la femei. Precum și mesaje trimise de cetățeni străini. Nu doar românii sunt dubioși.

Adminii grupului au depus efort în a sorta screenshot-urile și a le pune pe categorii care și-au căpătat denumirile din aceste mesaje:

Ăsta ar fi un exemplu:

Unul dintre olimpicii la categoria te fuți?pup:

Deviantul politicos:

Overexcited beaver:

Șarmantul cu iz de violator:

Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele:

Precum și mesaje de amenințare sau extrem de jignitoare:

Sunt atât de multe, încât te uită Dumnezeu ca pe babă în biserică tot citind și minunându-te de fascinanta și dubioasa natură umană. Ce am observat pe de-o parte e cantitatea impresionantă de mesaje de genul, semn că online-ul dăunează grav autocenzurii. Unii oameni simt că, dacă nu interacționează fizic cu interlocutorul, pot zice cam orice le trece prin cap fără să-i preocupe efectul, ci doar reacția.

Pe de altă parte sunt comentariile, unele dintre ele absolut epice. Grupul are 2 800 de membri și în ciuda unor postări care te pot băga cu ușurință în rage mode, nu se comentează agresiv, nu se instigă la ură și nu se folosește limbaj trivial. S-a făcut și multă caterincă de bună calitate, ăsta fiind profilul grupului, dar s-a și discutat la modul serios despre gravitatea unor mesaje.

Există un fir pe grup în care adminii s-au gândit să scrie manualul interacțiunii pe internet cu do's and dont's, ținând cont de experiențele fiecăruia. Cineva a făcut și un poll cu red flags.

Cumva trecerea în registru amuzant pare să mai atenueze din forța și direcția unor asemenea mesaje. Doar pare pentru că, totuși, în spatele lor rămân niște oameni prea puțin și deseori deloc sancționați pentru intenția, promovarea sau exprimarea lor.

Din păcate, atitudinea asta o vedem din Parlament până la emisiuni TV, de la vloguri pe Youtube la artiști care instigă, de la story-uri pe Instagram la grupul de băieți din stația de tramvai. Mulți dintre ei se ascund în spatele pretextului de pamflet sau așa-zisului mișto. Însă hărțuirea se insinuează deseori și în matinale la radio, emisiuni de pe posturi TV sau în lumea mare și obtuză a Internetului.

Cu ocazia nefericită a lui Colo, a apărut și o postare pe Youtube a lui Mihai Bendeac în care râde isteric și comentează libidinos pe marginea unei mărturii a unei minore care a fost violată.

Și mai avem exemple. Pe Alex Velea afirmând despre Iulia Albu că e o zdreanță fashionistă care o suge în batistă. Cam toată discografia Paraziții.

Ludovic Orban, primul fumator al țării, se referea acum câțiva ani la Raluca Turcan, actuală colegă de partid, în felul următor: „Vă recomand sa nu urmați stilul de cariera politică al Ralucai Turcan (…). Nu trebuie sa treceți prin patul niciunui șef dacă vreți să ajungeți în funcții publice importante”.

Îl avem desigur și pe Gigi Becali care a facut-o idioată și tâmpită pe Monica Tatoiu într-o emisiune. Antonio Andrusceac, candidat USR la Primăria Sectorului 4, care susținea într-o postare pe Facebook, că toate femeile sunt făcute să fie mame și soții. Ponta, cu al lui „fă, Doino”. Deputatul Bacalbașa care mima laba de la tribuna Parlamentului și făcea mișto de viol sau Aurelian Bădulescu, celebrul viceprimar al Capitalei, care hărțuiește femei chiar în ședințele PMB.

CTP cu scoarța de pe centrul sexual al clitorisului și detalii nesolicitate despre masturbarea la adolescente. Nu în ultimul rând, tribunul nemuritor, Corneliu Vadim Tudor, care într-un delir absolut a lansat celebrele replici „pitica dracului”, „nu faci dumneata ordine la mine în birou, șomâldoacă escroacă” transformate în meme nepieritoare.

Iar astea sunt doar câteva cazuri pe care ni le amintim cu toții.

Ce se întâmplă însă când amuzamentul dispare, lucrurile nu se mai rezumă poate la un schimb de replici sarcastice, iar amenințările devin reale și chiar începi să te panichezi că cineva te-ar putea urmări sau ar putea să posteze material care să te vizeze?

OK, recurgi la block sau report, dar asta nu înseamnă neapărat că ai eliminat pericolul. Persoana respectivă își poate face un cont fals sau mai multe de pe care poate continua să te hărțuiască sau să posteze mai departe tot felul de mizerii la adresa ta, informații false, poze, să-ți abordeze prietenii sau colegi, să recurgă la șantaj și să denatureze lucrurile în așa hal încât să-ți facă extrem de mult rău.

Dovadă stă cazul lui Vlad Andrei care a recurs la revenge porn și a ajuns să posteze pe site-uri de escorte numele, numărul de telefon și pozele nud ale unei fete cu care avusese la un moment dat o relație. Și situația fetelor de la centrul FILIA care, în urma plângerii făcute lui Colo, s-au lovit de un val de mesaje pline de injurii și amenințări de la susținătorii lui.

Și atunci te-ntrebi cum să acționezi când totuși se întâmplă?

În primul rând, trebuie să știi că există legi și articole din Codul Penal care te pot ajuta. Astfel de fapte pot fi încadrate, după caz, în diverse infracțiuni: hărțuire, amenințare, șantaj sau violarea vieții private. Sancțiunile pot varia de la amendă penală la chiar șapte ani de închisoare, pentru șantajul săvârșit cu scopul de a obține un folos patrimonial, spune avocatul Răzvan Barac. Acolo unde fapta nu este infracțiune, agresorul poate fi obligat de instanță doar la despăgubiri sau daune civile.

Legea 202/2002 pune în vedere egalitatea de șanse între femei și bărbați. În 2015 au fost introduse articole suplimentare privind hărțuirea psihologică, cea sexuală și violența de gen. În 2016, România a ratificat Convenția de la Istanbul pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, urmată de introducerea Ordinului de Protecție. În 2018, a trecut legea hărțuirii stradale și, de curând, Parlamentul a votat introducerea violenței cibernetice în legea pentru prevenirea și combaterea violenței domestice. Până acum, forma în vigoare a legii nu includea și hărțuirea în mediul online.

Cu toate astea, parlamentarii au blocat legea care incriminează pornografia prin răzbunare (revenge porn) care, după ce a fost votată în unanimitate la Senat, în octombrie 2019, astăzi zace uitată în sertare la Camera Deputaților. A fost mai de interes pentru politicieni să ridice mâna pentru legea care interzice identitatea de gen.

Bun, avem multe legi, dar cu ce mă ajută pe mine, domnișoară? Păi, în baza lor poți acționa strângând probe: screenshot-uri ale conversațiilor, mesaje înregistrate, mărturii ale altor persoane care au fost contactate și poți merge cu ele la poliție.

Din nefericire, știm că sistemul se mișcă extrem de încet și are hibele lui, cu mari eșecuri în a gestiona situații grave. Cazul Alexandrei din Caracal sau al adolescentei din Mehedinți, zeci de mii de cazuri cu minore violate sau abuzate sexual, mii de cazuri cu femei atacate sau chiar ucise, deși depuseseră plângere la poliție împotriva agresorilor.

În ciuda sistemului găunos și a tuturor exemplelor de mai sus, cu cât există mai multe acțiuni împotriva celor care adoptă un astfel de comportament, cu atât lucrurile se vor rezolva mai eficient. Ministrul de Interne Vela a contactat-o pe una dintre membrele centrului FILIA exprimându-și susținerea și oferindu-i protecție, semn că fenomenul este măcar observat, dacă nu (încă) rezolvat.