Bărbați din România mi-au zis cum înțeleg ei limitele în agățat, sex și relații

Urcam scările unui club când un tip m-a bruscat pe scări și m-a sărutat cu forța în timp ce-i spuneam „nu face asta”. Nu era ceva cu care să nu fiu familiarizată – am aflat încă din liceu cum e să fii apucată, pipăită sau înghesuită. Speram însă că trecusem de faza asta. Din fericire, un bodyguard a venit rapid să vadă care-i treaba, să mă asigure că îl dă afară pe individ și să-mi spună că dacă mai am nevoie de ceva e acolo. Apoi a stat lângă mine până am decis să mă-ntorc la dans. Din păcate, genul ăsta de comportament nu e norma.

„Îmi place cum zâmbește, se vede că mă vrea, îi dau ceva să bea, ea-mi cere o cafea, eu vreau să-i dau un shot, s-o amețesc cumva.” Așa sună o piesă de-ale lui Tzancă Uraganu și, deși îmi place și mie să mă mișc pe beat, versurile astea mă cringuiesc masiv. Pe scurt, ce zice omul e că ar vrea să îmbete o gagică ca să ajungă la babardeală cu mai puțin bucluc, pentru el desigur. Altfel zis, să obțină consimțământul unei femei când nu mai e într-o stare de conștiență absolută, ca să se lase mai ușor avansurilor lui. O situație în care un „nu” e îmbibat cu alcool până se dizolvă în  nesiguranță, iar apoi într-un accept forțat și manipulat. 

Consimțământul n-a fost un cuvânt pe care să-l învăț în generală sau în liceu – abia după 20 și ceva de ani a intrat în lexicul personal. Nu mai țin minte momentul de declic, dar știu sigur că au fost situații în care nu am înțeles clar de unde începe și unde se termină acordul meu în anumite interacțiuni sexuale. Cum ar fi în cazul unui stealthing, de exemplu, în care îți dai acordul pentru sex, însă nu și pentru sex fără prezervativ. 

Discursul față de limitele siguranței personale ale femeilor au devenit mai evidente odată cu mișcarea #metoo. În România, discursurile au fost destul de superficiale și nu pot să spun că s-a schimbat mare lucru, dar măcar ne-au încurajat și pe noi să chestionăm mai atent ce ni se întâmplă în sfera intimității. Iar asta e esențial într-o țară în care jurnalista Emilia Șercan e amenințată cu revenge porn cu acceptul tacit al statului, hărțuirea sexuală stradală e la ea acasă, avem al doilea cel mai mare procent de mame minore din Uniunea Europeană, politicieni bărbați care se simt confortabil să înjure și să amenințe colegele lor femei, iar majoritatea actelor sexuale cu un minor sunt încadrate ca acte sexuale consimțite și nu ca viol.

Cu femeile din viața mea am ajuns să vorbesc mult despre ce înseamnă consimțământul și cum se raportează la asta, așa că am vrut să aflu și părerea tipilor. Așa că am vorbit cu bărbați din România despre momentul în care au aflat despre asta, dacă i-a făcut să-și chestioneze experiențe sexuale anterioare și dacă s-au raportat altfel după la sex.

„Sunt printre cei care au prins revistele Bravo și Bravo Girl de când au apărut. Am citit multe despre consimțământ, dar practic am înțeles mai bine într-un moment prin clasa a șasea. Pe scurt, colegii mai dubioși aveau obiceiul ca seara, după ora de sport, să stingă lumina ca să pipăie unele colege. O să fiu sincer, m-am băgat și eu o singură dată, dar m-am simțit ca un gunoi să stau chiar și o fracțiune de secundă cu mâna pe fundul unei colege care țipa și dădea palme în stânga și-n dreapta. Următoarele dăți n-aveam cum să conving colegii că e greșit ce fac, așa că am încercat să aprind lumina, chipurile din greșeală.

Oricum, e irelevant dacă m-a marcat experiența asta. Poate eu am învățat ceva, dar cu ce amintiri au rămas colegele după momentele alea?” — Teodor, 31 de ani

„Cred că prima dată am aflat despre asta pe la 28 de ani. Mi-am pus niște întrebări pe care nu mi le mai pusesem și mi-am dat seama că femeile se lovesc de lucruri pe care eu nici măcar nu mi le imaginam. Mai târziu, am ajuns să înțeleg mai multe și mi-am pus întrebări în legătură cu o interacțiune anterioară. Ea era foarte amețită, a venit cu mine acasă și am făcut sex. Nu am considerat c-am făcut ceva aiurea, dar acum n-aș mai face așa ceva. Am ajuns să-i mărturisesc asta și ei și mi-a spus că e okay, că și ea voia să facă sex. But still, trebuie să duci fata acasă dacă e beată, sex poți să faci și-n altă zi, că nu-ți ard pantalonii. Nu trebuia să profit că era wasted.” — Alex, 36 de ani 

„Am aflat de conceptul de consent după ce mi-am început viața sexuală, cam pe la 22 de ani. Cred că până atunci în interacțiunile mele înțelegeam cât de cât consentul, dar cumva se încadra în «bun-simț» și frica de a nu deranja sau incomoda cealaltă persoană. Odată cu înțelegerea consentului mă ajută să creez (sper) un spațiu mai confortabil pentru persoanele cu care interactionez. E un sentiment super tare să știi că persoana cu care ești e confortabilă și că, dacă nu se simte, o poate comunica liber.” — Faiăr, 26 de ani

„Maică-mea nu a fost niciodată deschisă pe temele astea de natură sexuală. Așa că m-am autoeducat pe temele astea sensibile care țin de viața intimă, deci și de interacțiunile sexuale. Consimțământul a venit natural. Chiar întrebam fata cu care eram dacă e okay cu ce facem. Mai explicit sau mai stilizat, pe vrăjeală de golan, hehe. În contextul ăsta, consimțământul a venit întotdeauna la pachet cu oricare dintre interacțiunile mele sexuale. Dacă fata zicea «nu» atunci un mare «nu» rămânea. Dacă totul era mutual atunci îi dădeam amândoi înainte cu tupeu.” — Victor, 30 de ani

„De-a lungul timpului mi s-a schimbat percepția asupra a ce înseamnă asta mai exact. De exemplu, dacă la 17–18 ani rezumam consimțământul la simplul «da» sau «nu», după 22 de ani am început să-l gândesc mai nuanțat și să-mi pun problema că poate «da» nu înseamnă mereu «da» și poate să fie unul din politețe sau din cauza insistențelor mele. Din punctul ăsta am început să am dubii cu privire la interacțiuni anterioare; cât despre cele ulterioare, cred că am dezvoltat un fel de obicei de a mă asigura continuu dacă e totul în regulă și a cere constant reasigurare.” — Vlad, 27 de ani

„Nu mai țin minte exact când am aflat de consimțământ, dar cel mai probabil a fost înainte de liceu, pe internet, că nu venea nimeni să-mi spună mie de așa ceva. Mă uitam la un clip cu tentă politică și la un moment dat a apărut în discuție acest termen. După ce m-am interesat mi s-a părut o chestie normală, că na, eram inocent. Peste ani, am început să mai aud despre asta și am aflat că de fapt era ceva mai important decât părea în capul meu, că lucrurile nu sunt așa logice și normale. 

Nu știu sigur cum poți să introduci într-o conversație cu o altă persoană «Hei, îmi dai voie să fac X?» – poate și pentru că sunt eu mai ciudat când vine vorba de conversații –, dar mereu mă asigur când vorbesc cu o fată să fie okay cu ce se întâmplă dacă situația evoluează. Mă rog, acum situația clar e complicată, că nu prea există discuții dese și ample despre ce e consimțământul și cum ar trebui să îl cerem, dacă este doar verbal sau nu, și cine știe ce alte detalii. N-am întâmpinat vreo situație neplăcută în care să fi făcut ceva neconsensual și nici nu am pățit să mi se întâmple mie asta, dar am auzit multe povești și din păcate povestitorii erau multe dintre prietenele mele.” — Adrian, 26 de ani

„Între a înțelege, a asimila, a pune în practică și a predica consimțământul e cale lungă, măsurabilă în ani. Lumea adolescenței mele, ancorată în lecturi, muzici și filme mai mult sau mai puțin machiste, nu seamănă cu anii 2000 de experimente sexuale și blackout-uri, nici cu responsabilitatea sau presiunea publică pe care o simt acum legată de subiect. 

Nu am crezut niciodată că o femeie merită altceva decât ce vrea, nici că violul este justificabil. Însă, recunosc, nu prind toate nuanțele legate de flirt și relații de putere valabile pentru generația Z. Ceea ce m-ar putea face să par sau să fiu libidinos. Din fericire, publicul meu țintă e de altă vârstă și apar mai puține erori de traducere.

E clar că după campania #metoo am devenit toți mult mai atenți la interpretarea stimulilor și feedbackului. Tot mi se pare ridicol să semnezi un acord de sex accidental ca pe un disclaimer de GDPR. Dar cred că este important să ai o minimă discuție de confirmare înainte de te descheia la șliț. E o chestie de exercițiu. La fel cum îmi reconsider constant orice alte episoade abuzive, fie că este vorba despre alunecări de limbaj sau excese de autoritate. La fel cum îmi reconsider niște alegeri de anturaj și niște excese de substanțe.  Așa am reconsiderat și interacțiuni sexuale anterioare. Trebuie să accepți că ai fost un dobitoc pentru a fi sigur că nu o să mai fii și mâine.” — Ioan, 43 de ani

„Mereu mi s-a părut evident că ai nevoie de acordul unei persoane pentru a vă săruta sau a face sex sau, pur și simplu, pentru a pătrunde în bula lor de confort. Pentru mine, consimțământul a devenit o problema nuanțată și complexă odată cu apariția activismului online. Cred că cel mai mult m-a ajutat să aud poveștile fetelor și femeilor care au trecut prin situații unde consimțământul era ambiguu și să înțeleg cum le-a afectat, pentru a-mi da seama că un simplu «da» nu este destul.

Aud din ce în ce mai des de situații din zona gri, de genul «păi, eram amândoi beți, deci nu e vina lui» sau «păi, suntem într-o relație, deci e normal să...». E foarte important să avem discuții deschise, profunde și nuanțate despre sex pentru a ajuta anumiți oameni să-și dea seama de anumite nedreptăți pe care le-au făcut sau la care au fost supuși și pentru a-i îndemna să ia consimțământul mai în serios.

De fiecare dată când fac sex încerc să mă asigur că cealaltă persoană este confortabilă cu ce se întâmplă între noi și astfel ajung câteodată la o comunicare care, la prima vedere, poate părea super ne-sexy. Verbalizez cerințe foarte specifice când le simt sau dau de înțeles instant ce nu-mi place. Evit să intru în pielea unui personaj sexual lipsit de nevoi, pentru că e mult mai important să fii om decât să fii sexi. Acum ceva timp, am făcut sex cu un tip care era mai mic decât mine cu un an. Era prima dată când făcea sex penetrativ cu cineva, așa că l-am întrebat toată seara înainte s-o facem dacă e sigur, să-mi comunice ce anxietăți are și l-am asigurat că o să fie cea mai firească chestie, pentru că știu foarte bine cum e să faci acel pas și ajută să te afli într-un spațiu safe, fără așteptări, fără grabă și fără judecată. Până la urmă, ideea e să te simți bine cu o persoană pe care, ideal, o și placi. 

Odată ce am mai crescut și am mai aflat chestii despre consimțământ, mi-am dat seama de niște momente când m-ar fi ajutat să știu mai multe.

Când aveam 17 ani, am început să discut cu un regizor destul de cunoscut de teatru, care atunci avea 29 de ani. Pe-atunci eram într-o trupă de teatru de liceu, iar el mi-a apreciat prestația într-un festival. Ne-am cunoscut în cadrul unui alt festival și am început să ieșim. Pe atunci, credeam că sunt super în control și știu ce fac, aveam ideea că fac ceea ce fac din proprie inițiativă, nesilit de nimeni și că acel bărbat chiar mă atrăgea. Nu am ajuns să fac sex cu el, s-a lăsat doar cu niște săruturi într-o cameră de hotel, dar pe moment mi s-a părut că am o poveste super faină de zis colegilor și că sunt tare că am cucerit un regizor de teatru. Doar că odată ce i-am spus că nu mai vreau să-l văd și nici să mai vorbim mi-am dat seama că poate nu făcusem alegerea corectă, fiindcă a început să mă insulte și să spună că l-am rănit și că l-am jucat pe degete, în condițiile în care era mai mare decât mine cu 12 ani. Mi-am dat seama că e gaslighting ca la carte.

Câteodată mi-e greu să-mi dau seama dacă chiar vreau să fac sex sau dacă simt că așa trebuie. În lumea gay, consimțământul poate lua valențe foarte bizare.” — Eugen, 20 de ani

„Am aflat despre consimțământ într-o excursie din clasa a patra când am stat la o masă și am jucat un fel de adevăr sau provocare. Trebuia să te duci la persoana de care îți place și să o pupi. Dacă te plăcea, te pupa înapoi. Forțat? Sigur. Dubios? Da, că ne-a pus un adult să facem asta. Pe moment nu am conștientizat ce se întâmplă, dar am înțeles că o plăcere nu o faci numai de capul tău. Toți participanții trebuie să fie de acord. 

M-au influențat mai mult exemplele negative. Lipsa respectului, acțiunile unei părți cum că i se cuvine ceva. Mai exact, întâmplări văzute prin cluburi, baruri unde am putut observat că ceva nu e în regulă ca tipii să încerce să tragă mai aproape de ei gagicile sau să le urmărească.” — Andrei, 31 de ani

La final trebuie să spun și că au fost și tipi care n-au vrut să-mi răspundă de frică să nu fie judecați, cum au mai pățit când au scris postări publice pe Facebook, iar asta îmi arată doar că încă avem multă nevoie să vorbim despre lucrurile astea cât de mult putem, în special în grupurile noastre de apropiați dacă nu suntem dispuși să ne expunem.

Până una alta în DEX lucrurile sunt destul de clare: consimțământ – aprobare sau adeziune nesilită la ceva. Subliniez nesilită și plusez cu neinfluențată.