Era încă la început, dar Flo se simțea încrezătoare în privința lui Jack – un bărbat cu care se vedea de trei luni. Perechea s-a cunoscut pe Hinge, dar putea la fel de bine să fie Tinder sau oricare altă aplicație de dating. Pe Flo au făcut-o să zâmbească replicile lui Jack de la descriere.
Primul lor date – câteva pahare după muncă – a fost cel mai distractiv de care a avut parte de ceva vreme. Perechea a continuat apoi să se întâlnească de două ori pe săptămână: mai multe ieșiri la băută, cine, seri de film – Jack a luat-o pe Flo chiar și la un rave într-un depozit cu prietenii lui cei mai buni.
Videos by VICE
Nu au pus nicio etichetă relației lor – nu părea să fie nevoie de asta – dar Flo se îmbujora de fiecare dată când îi apărea numele lui pe ecranul telefonului. Asta până într-o zi când Jack nu i-a mai scris. Fără explicații, fără răspunsuri: Flo a fost blocată, iar mesajele sale de pe Whatsapp către Jack aveau acum doar o bifă gri.
„Am fost supărată”, reflectă un an mai târziu publicista Flo, în vârstă de 24 de ani. Ca fiecare om care a ieșit la întâlniri din acest articol, vorbește sub anonimat ca să-și protejeze intimitatea. „Dar genul ăsta de lucruri se întâmplă tot timpul. Mi s-a mai făcut ghosting înainte și mi se va mai face. Dar o parte din mine se gândește care mai e rostul? Mă face să nu mai vreau să mă complic cu datingul.”
Aceleași sentimente ca ale lui Flo se resimt și la alte persoane singure care s-au tot săturat și au obosit să mai caute dragostea. Un studiu american din 2022 a arătat că patru din cinci adulți „au experimentat un nivel de oboseală emoțională” de pe urma dating-ului online. Cercetările realizate de Hinge au descoperit că 61 la sută dintre utilizatorii aplicației consideră procesul modern de dating ca fiind „copleșitor”.
E ceva ce Jasmin, scriitoare în vârstă de 28 de ani, a simțit uneori pe parcursul ultimilor trei ani. După ce și-a cunoscut ultimii doi parteneri prin intermediul studiilor și la muncă, a decis să-și încerce norocul cu aplicațiile de dating.
„Oscilez între abundență și lipsă”, explică ea. „Sunt momente când mă simt copleșită că fac match cu mulți tipi. Se simte aproape ca un joc. Dar apoi, dintre acele match-uri foarte puține se concretizează în date-uri, așa că parcă nu găsesc nimic de fapt.”
De când a apărut Tinder în 2012, aplicațiile au schimbat foarte mult modul în care ieșim la date. Cu siguranță că nu vor dispărea nicăieri în viitorul apropiat – trei sute de milioane de oameni au un profil pe o aplicație de dating, iar până în 2035, mai mulți oameni își vor fi cunoscut perechea online decât în viața reală.
„Aplicațiile de agățat au schimbat peisajul de dating digital datorită colecției de caracteristici convenabile pe care le-au adus în joc, pe care eu le numesc intimități de comoditate”, explică Rachel Katz, sociologă de digital media la Universitatea din Salford, care cercetează aplicațiile de dating. „Se bazează adesea pe imagine, geolocație, mecanismul de swiping și au o caracteristică de consimțământ pentru chat. Oamenii au un rol activ în a alege cu cine vor face match.”
„Oamenilor le place confortul pe care îl oferă aceste funcții. Dar în același timp, comoditatea asta poate să aducă și experiențe negative: limbaj tranzacțional, ghosting și limbaj care obiectifică.” Mai mult, există mai puține ramificații sociale în aceste comportamente pe aplicațiile de dating în comparație cu interacțiunile din viața reală – e posibil ca experiențele negative repetate să ducă la oboseala legată de aplicațiile de dating.
„Oboseala dată de decizii și paradoxul alegerii s-ar putea să fie o parte din ceea ce consideră oamenii frustrant la aplicațiile de dating.”
Comoditatea de a avea un număr mare de conexiuni poate să fi avut un cost al calității comunicării între match-uri, adaugă psihoterapeuta și consiliera de cuplu Hilda Burke.
„Aplicațiile de dating fac conexiuni inițiale bazate pe text”, explică ea. „În cartea sa, Silent Messages, profesorul Albert Mehrabian a dezvoltat teoria că numai șapte la sută din sens este comunicat prin ceea ce spunem: 38 la sută este prin tonul vocii, 55 la sută prin limbajul corporal. Suntem atât de dependenți de comunicarea prin text pe aplicațiile de dating încât primim aproximativ șapte la sută din ceea ce vrea să spună persoana respectivă. Permite ambiguității să se dezvolte.”
Acest canion în creștere al incertitudinii și al straturilor suplimentare de zone gri ar putea contribui la „obiectivele nepotrivite” între persoane, adaugă Katz.
„Oamenii folosesc aplicațiile de dating din mai multe motive, precum turism, sex, comunicare pentru combaterea singurătății, să-și crească încrederea în sine și să găsească un partener pe termen lung”, spune ea. „Aceste obiective sunt afectate de mentalități, momente și spații diferite. Există de asemenea conflicte cu privire la momentul în care să transmiți aceste obiective și cum anume – prin urmare apar prea devreme ghosting-ul sau conversația care devine sexuală.”
Dar care e faza cu critica din ce în ce mai mare la adresa culturii de dating de acum? Poate că un deceniu de explorare a unui peisaj infernal din ce în ce mai vag i-a lăsat pe cei singuri epuizați și sătui, explică Jodie Cariss, terapeută și fondatoare a Self Space, un serviciu de sănătate mintală care organizează în mod regulat evenimente de Slow Dating.
„Cantitatea de satisfacție imediată și alegere care e disponibilă oamenilor, împreună cu distanța pe care ne-o oferă faptul că suntem în spatele unei aplicații, fac lumea dating-ului să fie un loc în care te ascunzi mai ușor fără să investești prea profund în omul din spatele aplicației”, spune ea. „Devenim mai ascunși și mai deconectați și poate mai singuri din cauza asta.”
Pentru Flo, construirea unei conexiuni prin mesaje text este partea cea mai puțin preferată din procesul de dating modern. „Simt că prea mult din conversație este un proces de tipul copy-paste, toate chat-urile sunt la fel”, explică ea. „Nu prea îmi place să trimit mesaje text. Dar când cineva cu care am făcut match nu-mi trimite niciun mesaj într-o zi, cred imediat că-mi face pur și simplu ghosting.”
Ghosting-ul este un fenomen din ce în ce mai comun. Un studiu realizat anul acesta de Universitatea din Georgia a descoperit că două din trei persoane au făcut ghosting în procesul de dating – și că au fost ele însele victimele ghosting-ului.
„E deprimant că se simte aproape ca o flatare când cineva e îndeajuns de politicos și-ți spună că nu simte atracție”, explică Flo. „Dating-ul se simte ca și cum ai o fereastră deschisă, iar oamenii o închid când termină. Într-un oraș precum Londra, sunt slabe șanse să mai vezi din nou un match – nu există nicio repercusiune. Mă face să am garda sus de la bun început și să-mi țin la distanță date-urile.”
Lipsa asta de asumare nu se rezumă doar la dating-ul heterosexual: Dan, care e singur de patru ani, a văzut un val de comportament „crud” de la tipii cu care a făcut match.
„E ca și cum oamenii ies la date pentru conținut acum”, spune autorul și broadcaster-ul. „Am văzut oameni care postează screenshot-uri demente de pe Grindr pe social media doar pentru like-uri. Cred că avem nevoie de o schimbare de etică în dating. Am căzut pe panta asta nasoală de a ne purta urât cu oamenii doar fiindcă putem. Trebuie să ne amintim că e vorba despre o persoană, nu un număr de telefon.”
După ce a avut parte de mai multe date-uri proaste, Flo și-a schimbat prioritățile. Obosită să mai dea swipe, pune acum accent pe relațiile platonice. „Am fost singură în carantină”, a spus ea. „Când s-au mai potolit restricțiile, am vrut să petrec timpul cu prietenii și familia și să fie unul de calitate, în loc să ies la date. Acum că a crescut costul de trai, aș cheltui mai degrabă banii ca să-mi văd prietenii, nu să ies la date-uri care nu duc nicăieri.”
Jasmin adaugă că timpul este o resursă pe care s-a săturat să o irosească. „Sunt deschisă să cunosc pe cineva, dar sunt fericită cu viața mea așa cum e acum”, spune ea. „Știu că trebuie să acord timp ca să cunosc pe cineva, dar am locuința mea, un job bun și prieteni mișto. Ar trebui să fie cineva extrem de special ca să mă implic.”
„M-am săturat de natura distopică și clinică a aplicațiilor de dating. Aplicațiile precum Hinge și Tinder încearcă să te facă să plătești pentru versiunea premium și te ademenesc că ai putea cunoaște iubirea vieții tale dacă dai bani. Mi se pare greșit că aplicațiile dictează pe cine cunoști, așa că încerc să nu le mai folosesc așa de mult.”
Jasmin nu e singura care alege să cunoască oameni în viața reală: în 2021, Eventbrite a observat o creștere de 200 la sută a numărului de persoane care participă la evenimentele de speed dating. Între timp, aplicații precum Thursday și Bumble încearcă o abordare hibridă și oferă evenimente în viața reală împreună cu mesajele prin aplicației.
Dan cunoaște mai mulți bărbați în baruri și cluburi și a descoperit că are mai mult noroc în a se conecta cu oamenii astfel. Între timp, Jasmin a început să abordeze tipi la evenimente și la sală.
„Dating-ul e nașpa, dar pandemia și costul de trai au arătat că suntem pregătiți și capabili să ne adaptăm la modul în care ieșim la date”, explică Dan. „Continuăm să ieșim la date în circumstanțele date. Fie că e prin aplicații, fie prin viața reală sau oriunde între cele două. Cum ieșim la date este construit de situația curentă.”
Jasmin este de acord și e optimistă că sentimentul general de descurajare ce ține de dating va duce la o modalitate mai blândă și mai atentă de a face asta.
„Dar oboseala din dating va fi mereu ceva cu care oamenii vor trebui să jongleze”, adaugă ea. „Mereu va fi complicat fiindcă oamenii sunt complicați. Nu va fi niciodată ceva ușor și fără durere.”
