Cum să te uiți la filme porno ca un domn adevărat

Trăim într-o epocă pe care-am putea s-o numim „culmea porno-ului". Poți să găsești cam orice fel de porno pe net și să-l accesezi oricând, de oriunde. Se uită lumea la muncă, în restaurante fast food și la convenții politice naționale. Iar Partidul Republican a denumit obsesia marii noastre națiuni față de pornografie „o criză a sănătății publice". (Nu, pe bune – expresia a fost inclusă în platforma oficială a Partidului Republican vara trecută.)

Nu ne e încă foarte clar ce face toată pornografia asta din noi ca ființe umane (și mai ales din bărbați). E cu-atât mai adevărat cu cât, pe de-o parte pornografia n-a fost niciodată mai ubicuă ca acum, dar, pe de altă parte, o grămadă de oameni sofisticați se chinuie în continuare să discute despre relația lor cu porno-ul.

David J. Ley, un psiholog specializat în probleme de sexualitate, vrea să schimbe situația. Cea mai recentă carte a sa, Ethical Porn for Dicks: A Man's Guide To Responsible Viewing Pleasure, e un manual provocator și haios pentru bărbații care vor să se gândească mai riguros sau mai pe de-a-ntregul la modul în care consumă pornografie – și să se-ntrebe dacă există moduri mai bune sau mai rele de a o consuma.

Ley mi-a zis că a scris cartea închipuindu-și că „stătea la o bere, două, și vorbea cu prietenii despre porno". Așa că, în spiritul ăsta, l-am contactat ca să aflu mai multe despre carte și despre ce pot să facă bărbații ca să practice uitatul la porno cu mai multă etică.

Interviul a fost editat pentru concizie și claritate.

VICE: S-o luăm cu-nceputul. Ce-i aia „porno etic"?
David Ley: În carte, vorbesc despre porno etic din două puncte de vedere: în ce privește consumul și producția. Consumul etic de pornografie e conștient, atent, responsabil și integru din punct de vedere sexual. Pornografia produsă etic e realizată cu consimțământ, iar actorii reproduc acte sexuale pentru care sunt corect remunerați. Producția etică de porno nu exploatează oamenii – nici pe actori, nici pe consumatori – și abordează sănătos sexualitatea. Recunoaște diversitatea intereselor sexuale, a tipurilor de corpuri și a dorințelor. Când vorbim de pornografie etică vorbim despre responsabilitate și despre sprijinirea conștientă a valorilor sexuale etice.

Din moment ce încerci să scapi de stigmatul asupra uitatului la porno, bănuiesc că n-o să te deranjeze dacă te-ntrebi care-s obiceiurile tale în materie de uitat la porno.
La fel ca majoritatea bărbaților din generația mea, prima oară m-am uitat la porno în adolescență. Îl primisem de la bărbații mai mari. Au existat momente în viața mea când m-am uitat la ceea ce-ar putea fi numit prea mult porno și momente când nu m-am uitat destul.

Și eu am dat de porno tot când eram destul de tânăr – un vecin mi-a arătat un vraf de reviste Hustler pe care le ascunsese taică-su în beci. Mai târziu ne-au picat în mână niște casete video XXX. Nu cred că mi-au dăunat experiențele alea, dar, evident, între timp lumea s-a schimbar. Crezi că faptul că puștii de azi au acces la porno de pe calculator are consecințe negative?
Se hiperbolizează mult expunerea copiilor și-a adolescenților la pornografie. E o tactică preferată a celor care seamănă panici morale să urle: „salvați copiii!" E greu să ai acces la date concrete și cifre reale.

Cele mai bune studii peste care-am dat eu zic că, în medie, vârsta primei expuneri la pornografie e în jur de 14 ani și datele confirmă istoricul primei expuneri dinainte de era internetului. Dar, odată cu internetul, avem acces la mai multă pornografie. Deci cei care vor să se uite pot să-l găsească mult mai ușor – și să acceseze o gamă mai variată, un volum mai mare de informație – decât pe vremea mea și-a ta.

Păi și ce-nseamnă asta?
Sincer, nu știm. Oamenii care se uită mult tind să aibă un libido mai activ, iar pornografia nu schimbă identitatea oamenilor.

În Marea Britanie s-a făcut un studiu intitulat „Practic, e porno peste tot". Au analizat 40 de mii de articole științifice despre pornografie și au încercat să afle ce efect are porno-ul asupra copiilor. Doar 237 din toate [studiile] alea au fost evaluate drept relevante științific pentru a răspunde la acea întrebare. 99% din textele științifice despre pornografie au niște limite: eșantioane mici, metodologie proastă și parti pris-uri ale cercetătorilor. E important să ținem minte asta: dezbaterea actuală e influențată în foarte mare măsură de studii proaste.

Deci studiul britanic n-a descoperit niciun efect al uitatului la porno?
Exact. Dar a inclus și anecdote despre copii care-au fost expuși la porno – se pare că majoritatea copiilor sunt expuși. Copiii ăia învață lecții nasoale despre sex din porno. Asta-i foarte rău. Pornografia nu e, de obicei, făcută ca să educe. Numai că soluția nu e să interzicem pornografia, pentru că n-o să meargă niciodată. Soluția e să-i învățăm pe tineri ce înseamnă sexualitatea sănătoasă, ca să înțeleagă că pornografia e doar o fantezie.

În cartea ta apar o grămadă de sfaturi practice, super-amuzante, pentru bărbați, de genul: nu trimite poze cu pula unor femei pe care abia le cunoști, nu hărțui vedete porno, nu te uita la porno la muncă și-așa ma departe. Multe dintre chestiile astea mi s-au părut haioase, dar m-au și pus oarecum pe gânduri. Ce spune despre noi, ca bărbați, faptul că mulți chiar au nevoie de sfaturile astea?
Faza e că noi, oamenii, ca specie, am ajuns ca după mii de ani de selecție sexuală să fim impulsivi și să nu judecăm corect când suntem excitați sexual. Înțeleg de ce sexul poate să pară un fel de drog. Când suntem excitați pierdem noțiunea timpului, luăm decizii proaste de multe ori și facem chestii pe care putem ajunge să le regretăm a doua zi dimineața. Facem sex cu cine nu „trebuie", nu ne protejăm, sau întreținem un act sexual pe care ni-l dorim, dar care contravine propriilor valori sau propriei morale. De-asta le recomand oamenilor să se gândească la valorile, dorințele și comportamentele sexuale când nu sunt excitați. Să se gândească bine cum vor să le rezolve și să le integreze pe toate în identitatea la care aspiră. Din păcate, rușinea și stigmatul sexual ne duc prea des la îngroparea și negarea propriei sexualități – pe care ne-o asumăm doar când suntem excitați.

Dacă un tip se uită pe ascuns la porno, fără să-i spună partenerei, se cheamă că înșală?
Poate o să te surprindă, dar eu cred că uitatul la porno poate să fie considerat înșelat, dacă nu s-a vorbit niciodată în cuplu despre asta și nu s-a negociat rolul în relație al masturbării sau al fanteziilor cu alți oameni. În aceeași ordine de idei, dacă tipa are fantezii sexuale cu altcineva sau folosește pe ascuns un vibrator sau o jucărie sexuală, și asta poate fi considerat înșelat. Soluția nu e să privim chestiile astea drept „înșelat" sau „secrete murdare", ci să vorbim despre valorile și credințele noastre depre sex, inclusiv despre intimitatea sexuală a individului în propria imaginație. E important să ne cunoaștem propria identitate sexuală, s-o acceptăm și să-l respectăm pe celălalt când purtăm conversațiile astea. Din păcate, e greu, și majoritatea nu-i pregătită pentru astfel de discuții. O mare parte din cartea mea e dedicată acestui tip de pregătire.

Ce-ar trebui să facă un tip ca să-și convingă partenera să se uite cu el la porno?
Cea mai bună abordare, pe care o discut și-n carte, e ca tipii să vorbească cu partenerele despre ce înseamnă și ce nu înseamnă pornografia pentru ei. Și să-și abordeze partenera acceptând și înțelegând că are anumite frici, dar că nu le are din prostie sau din ignoranță. Îi încurajez pe bărbați să abordeze vizitele la Pornland ca pe-un tur al barurilor cu iubita: Unul dintre voi trebuie să nu bea, ca să conducă până acasă. Ofer câteva sfaturi pentru tipii care vor să fie ghizi responsabili și înțelegători, chestie care-ar putea să ducă la mai multe excursii în zonă. Adevărul e că cuplurile care se uită împreună la porno au relații și vieți sexuale mai bune, mai sănătoase. Dar trebuie să ai abilități interpersonale sofisticate ca s-ajungi acolo.

Și totuși, genul ăsta de discuții sincere despre pornografie sunt destul de rare printre bărbați. Cum i-ai încuraja pe bărbați să fie mai deschiși pe tema asta?
Aș insista asupra faptului că pornografia e doar o fantezie sexuală vizuală, exterioară, pusă la vedere, unde pot s-o vadă și alții. Temerile și îngrijorările noastre pe tema pornografiei sunt doar temeri și îngrijorări despre fantezii sexuale. Avem fantezii și dorințe care ni se par nesănătoase, sau pe care credem că n-ar trebui să le aibă nimeni, sau pe care n-am vrea să le avem nici noi. Dar toți avem fantezii secrete, pentru care ne e teamă c-o să ne judece alții. Adevărul e că, momentan, avem dovezi prea puține, spre deloc, cum că fanteziile sexuale – chiar și alea înfricoșătoare sau ilegale – schimbă comportamentul oamenilor. Și dacă trăim într-o societate care chiar vrea să reducă proporția de sex nesănătos și violență sexuală și chiar vrea să-i apere pe copii, atunci ar trebui să ne concentrăm pe strategii gen educație, care vor avea cel mai mare impact, mai degrabă decât să ne panicăm pe tema pornografiei

Fotografie deschidere: Jamie Fullerton

Traducere: Ioana Pelehatăi

Mai citește despre porno:
Cum și-au pierdut virginitatea starurile porno
Adolescenții sunt influențați de filmele porno, deși nu vor asta
Am stat o zi și-o noapte cu cel mai celebru cuplu de staruri porno din Grecia