În Birmania grădinile zoologice au animale din plastic

Oraşul Naypyidaw a fost construit în secret de junta militară birmaneză prin anii 2000. Faptul c-a fost declarată noua capitală a Birmaniei în 2005 i-a surprins atât pe cei din comunitatea internaţională, cât şi pe locuitorii ţării. La scurt timp după inaugurarea oraşului, mii de oficialităţi, personal militar şi practic tot aparatul administrativ a părăsit capitala Rangoun pentru a se muta 300 de kilometri mai la nord, în regiunea Mandalay. Proiectul a costat statul birmanez circa cinci miliarde de dolari.

În 2012, în timp ce relatam de la alegerile birmaneză din oraşul Rangoun, am mers cu trenul spre oraşul în care nu prea locuia nimeni. Conform oficialităţilor populaţia din Naypyidaw se apropie de 930000, dar cifrele reale ar fi mult mai mici conform unor surse. Cum am ajuns, am realizat că nu prea aveam ce face p-acolo, aşa c-am vizitat un muzeu părăsit de geologie, am făcut cumpărături într-un mall părăsit, m-am jucat golf pe un teren pustiu şi am vizitat singura grădină zoologică din oraş.

De la hotele luxoase la centre comerciale şi chiar şi acest leopard de plastic totul din Naypyidaw pare artificial şi stupid. Oraşul e o vitrină care nu e încă gata să fie locuită de oameni.

Aşa am ajuns să mă plimb prin grădina zoologică din Naypyidaw într-o după-amiază călduroasă. Situată în nord-estul oraşului, între un stadion de fotabal în construcţie şi aeroportul de ultimă generaţie (unde nu lucrează nicio companie internaţională), grădina zoologică din Naypyidaw arată megalomania pe care au ocrotito generalii care conduc ţara din 1962. E lung de cinci kilometri şi conţine doar 15 animale reale – lei, gheparzi, o panteră, doi elefanţi şi câţiva delfini – asta pe lângă peştii tropicali.

Mi-am luat biletul (a costat un dolar, preţ care e şi venitul mediu pe zi în Birmania) şi am mers după singurul grup de turişti din tot parcul, câţiva chinezi. Împreună, într-o ţară unde nimeni nu-şi permite să mănânce carne am văzut un leu care a devorat câteva kile de carne roşie. Când s-a terminat spectacolul m-am dus să discut cu unul dintre oamenii de serviciu. „Aici eşti în Disneyland!” mi-a spus. „Totul e artificial. E creat ca să-ţi dea impresia de măreţie când de fapt toată ţară e o groapă.” La o oră după aia vizitasem toată grădina zoologică. Stăteam în parcul de copii şi beam un Pepsi expirat, când un grup de adolescenţi au fugit pe lângă mine şi au intrat într-o peşteră de plastic. I-am urmat şi-am realizat că locul miroasea a căcat. Prin geamul jegos al ţarcului am putut să văd câţiva pinguini bolnăvicioşi, care se bălăceau într-o apă stătută în care le pluteau fecalelel. În Rangoun un amic mi-a spus că pinguinii primea peşte proaspăt care era adus cu avionul din China, o investiţie pe care statul n-ar fi făcut-o niciodată pentru cetăţenii săi.

Traducere: Mihai Popescu