De ce ar fi mișto să vânăm asteroizi și să-i aducem aproape de Pământ

Articolul a apărut inițial pe Motherboard.

Când auzi că un asteroid se îndreaptă spre Pământ, de obicei, te panichezi. Pe de altă parte, unii cercetători și antreprenori percep din ce în ce mai mult acest scenariu ca pe o potențială oportunitate. Redirecționarea intenționată a asteroizilor în vecinătatea planetei noastre ar putea să ne ajute să-i studiem îndeaproape, chiar să-i minăm.

Ținând cont că aceste obiecte sunt pline de resurse valoroase, colecționarea acestora prin apropiere ar putea oferi avantaje majore pentru călătoriile spațiale, nici nu mai menționez studiile științifice care pot rezulta din accesul ușor la aceste corpuri extraterestre.

O lucrare recentă, publicată în jurnalul Acta Astronautica, sugerează că acești asteroizi ar putea fi prinși în orbita Pământului cu o metodă denumită aero-frânare, care folosește forța de frecare a atmosferei pentru a decelera și poziționa obiectele pe traiectorii stabile din jurul planetei. Aero-frânarea a ajutat navetele spațiale să intre pe orbită în jurul planetelor Marte și Venus și să încetinească navetele spațiale care se întorceau pe Pământ.

Condus de Minghu Tan, student doctorand la Universitatea din Glasgow, studiul adresează cea mai evidentă îngrijorare a acestui scenariu: ce s-ar întâmpla dacă ar exista o greșeală în procesul de redirecționare și un asteroid ar avea un impact accidental cu Pământul? A fost destul de nasol când dinozaurii neștiutori au fost șterși de pe fața Pământului de o piatră spațială, dar ar fi și mai penibil dacă noi, oamenii, ne-am lovi cu un asteroid din greșeală.

Tan și co-autorii sugerează mitigarea riscului prin selectarea asteroizilor cu un diametru sub 30 de metri, deoarece aceștia ard în atmosferă dacă manevra de aero-frânare eșuează. Tan mi-a mai spus într-un mail că un asteroid redirecționat ar putea să se lovească de o navetă spațială din orbita planetei noastre. De aceea, „ar fi necesare strategii precise de orientare și de control", a spus el.

Presupunând că astfel de măsuri de orientare ar fi în disponibile, studiul prezintă două strategii posibile de capturare a asteroizilor mici cu tehnici de aero-frânare care prezintă un consum redus de energie. În fiecare caz, Tan și co-autorii lucrării prevăd o întâlnire, departe de Pământ, în care o navetă spațială aplică o forță suficientă pentru a redirecționa un asteroid pe o traiectorie aproape de atmosfera planetei noastre, astfel inițiind capturarea.

Naveta spațială ar putea fi cuplată de asteroid pe traseu în cazul în care e nevoie de o ajustare a direcției. Echipa a identificat că asteroidul 2005 VL1 are în mod special o traiectorie bună pentru astfel de misiune, deoarece este de mărimea și viteza ideală de a fi redirecționat, iar, teoretic, nu ar pierde atât de mult din suprafață în timpul procesului de aero-frânare, ca alți candidați. Practic, o alegere economică.

Alte concepte pentru misiunile de redirecționare a asteroizilor au încercat să diminueze posibilitatea unor impacturi accidentale prin alegerea obiectivelor mai departe de Pământ. Direcționarea unui asteroid pe orbita Lunii, o strategie pe care a gândit-o NASA, pare mai puțin periculoasă decât aero-frânarea în atmosfera Pământului, deși ambele scenarii au avantaje și dezavantaje.

Până la urmă, recompensele misiunilor de capturare a asteroizilor vor trebui să depășească riscurile, înainte ca aceste concepte futuriste să devină realitate. Totuși, nu strică să ai calculele puse la punct până ajungem acolo.