Arta neanderthalilor ne poate explica de ce au murit

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.

Spre deosebire de homo sapiens dibaci care au apărut mai târziu, neanderthalii se pare că nu prea reușeau să deseneze oamenii și animale care să semene cu oameni și animale.

Un nou studiu pare să demonstreze că această eșec, în esență, o coordonare a ochilor cu mâna (sau o lipsă a acesteia), poate fi legată de abilitățile din ce în ce mai reduse de vânătoare. Care, fără îndoială, probabil au dus la dispariția lor cu 40 000 de ani în urmă.

Legătura dintre abilitatea de a desena și tehnica de vânătoare este explicată de doctorul Richard Coss, autorul studiului și profesor emeritus de la Universitatea din California. Coss scrie în jurnalul Evolutionary Studies in Imaginative Culture că neanderthalii vânau de aproape, cu sulițe, iar ei puteau face asta pentru că animalele mari încă nu erau conștiente că pot fi cina altcuiva.

Însă, cel mai probabil, asta i-a făcut pe neanderthali mai puțin conștienți de spațiul înconjurător, în comparație cu Homo sapiens, care a evoluat la o vânătoare de la distanță, cu cât animalele au devenit mai precaute. Coss spune că asta se reflectă în desenele avansate ale homo sapiens, care indică o conștientizare spațială superioară.

Coss sugerează că desenele relativ sofisticate ale homo sapiens ar fi putut fi folosite în scenarii de grup pentru a planifica capturarea prăzii.

De asemenea, diferența în coordonarea vizuală-motorie ar putea explica de ce craniile neandertalienilor nu aveau „o formă globulară", însă craniile Homo sapiens erau. Așa cum spune universitatea într-o declarație:

„Homo sapiens a dezvoltat cranii rotunjite și a creat cortexuri parietale mai mari, regiunea creierului care integrează imaginile vizuale și coordonarea motorie, datorită unei curse evolutive cu o pradă din ce în ce mai prudentă".

Coss, care este și artist și a cărui cercetare anterioară s-a concentrat asupra artei și a evoluției umane, a studiat tehnicile desenelor în cărbune și gravurile animalelor realizate de artiștii de acum 28, chiar 32 de mii de ani în urmă, din peștera Chauvet-Pont-d'Arc din sudul Franței .

„Imaginile vizuale folosite în desene se potrivesc cu mișcările brațelor similare cu felul în care vânătorii vizualizau arcul pe care sulițele trebuia să-l facă pentru a-și atinge țintele animale", explică el.