De ce bătaia nu ajută de fapt la nimic

Toți ne-am comportat la un moment dat ca niște monstruleți neastâmpărați când eram mici. Părinții au încercat diferite metode ca să ne disciplineze, iar una dintre ele era și bătaia. Studiile arată că două treimi dintre părinții americani au folosit bătaia ca metodă de disciplinare, însă se discută în continuare dacă abordarea este eficientă sau nu.

Mulți psihiatrii și psihologi sunt de părere că lovitul doare, nu doar fizic. Copiii care sunt loviți au mai multe șanse să devină rebeli, spun studiile. Ei pot dezvolta relații distante cu părinții. Pot chiar să confunde diferențele dintre iubire și abuz psihic atunci când sunt adulți, spune Jeff Temple, un profesor de psihiatrie de la Universitatea de Medicină din Texas.

Într-un studiu publicat marți în The Journal of Pediatrics, echipa lui Temple afirma că cei care au fost loviți când erau copii aveau cu 1.3 mai multe șanse să devină părinți agresivi. „Nu toți cei care au fost loviți vor fi violenți", spune Temple, „Dar cred că îi va face să vadă violența ca pe o metodă de rezolvare a conflictelor."

Numeroase studii au demonstrat că cei care au fost loviți în copilărie au mai multe șanse să dezvolte probleme psihice, de la anxietate și depresie, până la dependența de alcool și droguri. Stresul cronic produs de pedepsele copilăriei poate să le deterioreze sănătatea fizică odată ajunși la maturitate și să fie predispuși la boli de inimă, artrită și obezitate.

„Lovitul este similar cu abuzul psihic", spune Tracy Afifi, un psihiatru de la Universitatea din Manitoba, Canada, care a lansat recent un studiu care confirmă efectele nocive ale lovirii copiilor. „Diferența dintre o altoire și un abuz psihic e cam fină. De aceea e ceva îngrijorător", spune ea.

Nu ajută faptul că pedepsele de acest gen sunt legale în Canada și America. 53 de țări nu sunt de acord cu ele, însă lovitul copiilor este mult prea pregnant în istoria și cultura noastră. Pentru mulți este ceva ce au învățat de la părinți și bunici. Și în câteva state din America, profesorii școlilor publice au voie sa-i lovească pe elevi, ca pedeapsă pentru comportamentul lor.

Dar asta nu înseamnă că părinții care și-au lovit copiii sau care sunt de acord cu asta sunt părinți răi, afirmă Afifi. Multi sunt doar ocupați și stresați. „Ei probabil cred că au făcut cel mai bun lucru pentru a-și disciplina copiii."

Și dacă aș fi fost lovit când eram copil? Am crescut și sunt ok, poate te gândești. Și poate chiar ești ok. „Mulți dintre cei care au fost loviți nu vor resimți efecte negative", spune Temple. Dacă ai fost lovit în copilărie, ai mai multe șanse decât cei care nu au fost să ai probleme, dar nu e ca și cum viitorul tău e distrus definitiv.

Dacă simți că au existat anumite efecte în viața ta, cel mai bine e să discuți despre ele cu un profesionist, nu să te prefaci că nu există, spune Temple, „Dacă ai ajuns în stadiul în care realizezi că loviturile au fost nasoale și că există efecte negative de pe urma lor, poți sa începi să tratezi acele efecte."

Mulți încă nu sunt conștienți de efectele loviturilor. Un grup mic de psihiatrii încă afirma că lovitul este benefic sau cel puțin util pentru adulții care nu mai suportă. Cel mai bun lucru pe care experții îl pot face este să arate diferențele dintre copiii care au fost loviți și cei care nu au fost. „Cercetarea a arătat faptul că oamenii care petrec mult timp în spital au șanse mai mari să aibă probleme mintale, dar asta nu înseamnă că spitalul îi face să aibă probleme", spune Robert Larzelere, psiholog al unei universități din Oklahoma.

Motivul pentru care părinții recurg la loviri poate face o diferență, spune Larzelere. „La fel ca celelalte metode de disciplinare, depinde cât de des folosesc părinții metoda lovirii și cât de severă e aceasta".

Dar indiferent de motivul pentru care o fac, studiile arată că metoda e ineficientă. „Nu există nicio dovadă care să arate faptul că lovitul e un lucru bun", spune Elizabeth Gershoff, un psiholog al Universității din Texas, Austin. Lovitul nu îi ajută pe copii nici pe termen scurt, spune ea.

În loc să îi lovească, pediatrii din Academia Americană îi încurajează pe părinți să le explice copiilor de ce anumite comportamente nu sunt ok și să folosească metode disciplinare non-violente, cum ar fi „punerea la colț" sau să le taie copiilor accesul la privilegii pentru o perioadă de timp.

„Nu există niciun argument pro lovire. Datele sunt foarte clare în privința asta", spune Gershoff. Când Gershoff și alți oameni de știință au intervievat 12 000 de școlari luna trecută, au folosit o metodă prin care să sesizeze diferențele care ar putea afecta oamenii, cum ar fi situația financiară a părinților, nivelul de educație, starea civilă, problemele de alimentație, religia, rasa și dacă sunt imigranți sau nu. Deși toți acești factori au fost irelevanți, s-a dovedit la finalul studiului că lovitul copiilor duce la probleme psihice și comportamentale în viitor.

„Cred că a venit momentul să excludem această metodă din comportamentul nostru cu viitoarele generații", zice Gershoff. „Este greșit să lovim oamenii, cu atât mai mult copiii, care depind de noi."

Dacă ai reușit să scapi de efectele nocive ale lovirii, ești pur și simplu foarte norocos, spune ea. Poate părinții tăi au fumat în jurul tău sau ți-au spus să porți centura de siguranță, dar noi știm mai bine acum.