L-am întâlnit pe fostul stareţ de la mânăstirea Tanacu, Daniel Corogeanu, printr-o abilă manevră de comando, executată împreună cu colegul de la Charlie Hebdo Antonio Fischetti, în marginea unei păduri din colinele abrupte ale Vasluiului. Acolo am dat de părintele cu exorcismul ratat după dealuri, da.A fost la sfârșitul pelerinajului literar FILIT de la Iași (4 – 8 octombrie), grație căruia ne și aflam în Moldova, exact înainte de celălalt pelerinaj din octombrie, cel morbid-exuberant, la moaștele Sfintei Parascheva. Două evenimente înlănțuite care fac bucuria patronilor de hotel din Iași.Porniserăm dimineața devreme, cu mașina dinspre Iași, pe timp de ploaie, uneori nevăzând mai nimic prin geamurile taxiului, traversând pădurile acelea sinistre care înconjoară mănăstirea Dobrovăț și cătând cu oroare nesimulată la succesiunea de mănăstiri după mănăstiri și biserici tupilate după alte biserici. Sate fără canalizare, dar cu fântâni cu cumpănă și mănăstiri în păduricea din spate.Citește și: Am fost în satul din România care a dus un copil la exorcizare pentru c-ar fi Diavolul
Închiriaserăm, eu și colegul de la Charlie Hebdo, Antonio Fischetti, un taxi pe toată ziua, ploua, iar șoferul, când a auzit că vrem la Tanacu, ne-a spus pe loc (expresie nepotrivită acest „pe loc", căci șoferul conducea foarte creativ prin serpentinele alunecoase) că are și el o soră intrată la mănăstire, într-un schit pe lângă Voroneț, cu care nu mai vorbește de vreo doi ani pentru că ea, surioara măicuță, îl apără pe actualul preot-confesor al schitului de acolo, un fost milițian, tartor cunoscut, care, după revoluția din 1989 a devenit acum tartor de suflete.Din milițian ajuns duhovnic, trecut prin sfintele sfaturi ale răposatului părinte legionar Cleopa, omul acela, obișnuit a face ordine în mai multe feluri, cu fluierul și pulanul de cauciuc, își luase ca nume de duh tot Cleopa, iar șoferul de taxi blestema acum că sora lui, măicuța, îl apăra pe acel neom etern în uniformă, care până și azi amendează sufletele.Citește și: Ce am învățat despre România din filmul horror american despre exorcizarea de la Tanacu
Apoi, a adăugat trist după un timp, atunci când și-a verificat dosarul de la CNSAS, că respectiva călugăriță, sora lui, dăduse note informative la Securitate chiar despre el, propriul ei frate, știind că el întreținea atunci irealiste planuri de a fugi din țară.
„Și ce contează că a fost milițian, dacă s-a curățit?" a susurat părintele Corogeanu. „Ce importanță are ce-a fost înainte, dacă acum e pur întru Domnul? "
Tanacu, unde crâșmele nu au electricitate
Am ridicat din umeri, știind că asta e ultima lor preocupare, sau că e chiar mai bine să nu știe că-s în UE, mai ales când vezi cum prezintă presa guvernamentală Uniunea Europeană, atribuindu-i un rol sistematic negativ, de parcă oamenii de aici ar fi săraci pentru că așa vrea cineva la Bruxelles.Tanacu se află așadar la capătul unui drum, în stânga înainte de Vaslui, când se vine cu mașina de la Iași, iar ieșind din șosea simți imediat că pătrunzi în altă lume. Deși se mândrește cu mai multe crâșme, toate private, și ne apropiem de ora prânzului, când consumul de aperitive ar trebui să fie urieșesc, cârciumile din Tanacu sunt acum închise pentru că satul nu are electricitate taman în ziua aia.Citește și: Am copilărit printre exorcizări creștin-ortodoxe şi înţeleg disperarea femeilor de la moaște
În realitate, măicuța aceea, Irina Cornici, diagnosticată cu schizofrenie, era încă vie, atunci în 2005, când în cele din urmă părintele Corogeanu a chemat ambulanța, ea intrând în comă după trei zile de chinuri și înfometare și însetare (legată, i-au dat doar apă sfințită și anafură, lucru coroborat medical), dar sătenii sunt convinși că în realitate au ucis-o cei de la urgențe și doctorii, „care n-au făcut ce trebuie în ambulanță".Poate chiar, sugerează un țăran din Tanacu, violaceu de la prea multă țuică la 11 dimineața, „au omorât-o dinadins la spital ca să dea vina pe credința noastră".N-am întâlnit pe nimeni să-și pună întrebarea cum de ajunsese măicuța în comă după trei zile de caznă. Ah, și îi lipiseră gura cu leucoplast, pentru că se zbătea rău, iar Satana îi beștelea porcos prin gura ei.„Dar părintele nu este vinovat că a adus-o în așa stare de deshidratare pe fata aceea pe care, ajutat de maici, a legat-o cu lanţuri de-un pat şi a lăsat-o trei zile fără apă şi mâncare?"Citește și: De ce fac filmele de groază propagandă creștină
Asta am tot întrebat, de mai multe ori, oameni diferiți, căutând să mențin un ton plat.„Nu", a fost răspunsul vehement și așa aveam să auzim, nu doar în Tanacu, dar și în satul Portari, și în comuna Muntenii de Sus, de partea cealaltă a drumului național Iași-Vaslui. Părintele a făcut ce trebuia, după carte, după pravilă.Aceasta e, de altfel, opinia generală în biserică. O auzisem pentru prima oară, atunci când cazul era încă proaspăt, în vizitele mele la muntele Athos, unde iarăși opinia este unanimă printre călugări că părintele Corogeanu a procedat cu totul corect în acel exorcism și că singura greșeală care ar putea să îi fie imputată este, să zicem, un exces de zel, de pus pe seama tinereții.
Noul părinte din Tanacu a fost reticent să-și dea numele, dar după ce ne-am mai dezghețat și a văzut că nu-l fotografiem, ci doar umblăm un pic prin biserică, am aflat și de la el că totul era corect în ce a făcut părintele Corogeanu, deoarece rugăciunile pentru exorcism sunt canonice și se găsesc în Molitvelnic, cartea de rugăciuni folosită de orice preot și călugăr; că părintele exorcizase de multe ori felurite posedate, din 2000 până în 2005, când a avut loc „nenorocirea", și că totul mersese întotdeauna „la fix". De aceea se și venea așa des la Daniel Corogeanu, pentru că era reputat eficace.Am mai aflat că exorcismul se practică în majoritatea mănăstirilor, cel puțin în Moldova și că cel mai adesea „nu sunt probleme"; că e o practică banală în biserică, spre deosebire de afurisenie.Citește și: Am vorbit cu o vrăjitoare care scoate virușii din calculatoare cu ajutorul magiei
„Pentru ce se practică exorcismul părinte? Pentru ce afecțiuni?"
„Limita depinde mult de putințele fiecărui părinte. Dacă persoana e neliniștită, de pildă, nu doarme bine, se zbate, are coșmare, înseamnă că e îndrăcită și vine la părinte pentru scoaterea dracilor."
„Și pentru depresie?", întreabă Antonio Fischetti de la Charlie Hebdo, fără să fie nevoie de traducere aici, căci părintele înțelesese acel simplu dépression.
Aici fața părintelui a devenit gravă. Afurisenia înseamnă să invoci nenorocirea asupra dușmanului unui enoriaș, contra plată.„Nu, nu, a ridicat din umeri noul părinte din Tanacu, pentru depresie eu prefer să-i trimit mai întâi la doctor totuși. Dar să știți că și un simplu preot are căderea de a exorciza, nu doar călugării."
„Cum e însă cu afuriseniile?"
Evit să îi spun că sunt ateu, adică îndrăcit grav, pentru că n-aș vrea să fiu sechestrat și legat cu lanțuri acolo, în miros de must, pe vârf de deal crăpat, cu leucoplast pe gură.„Totuși, părintele Corogeanu n-a comis chiar nicio eroare? Nicio greșeală? Excesul de zel nu este și el o abatere?"„Afuriseniile sunt practicate numai de înaltele fețe, de un episcop de pildă. Dar îndrăcirea e frecventă, e peste tot. A-ți pierde credința, de exemplu, este o formă gravă de îndrăcire."
Tace o clipă, apoi:
„E tânăr, o să-și găsească mântuirea."
Doar o eroare tehnică, din prea mult zel
„Diavolul există doar dacă-l zgândări"
„Pot să vă fotografiez?", am întrebat. „Putem să ne fotografiem cu dumneavoastră în natura asta simplă și autentică?"Mi-a pus o mână pe piept.„Nu e nevoie. Fotografia va rămâne aici, în inima ta. Dumnezeu te-a pozat deja."„Spune-i că noi la Charlie suntem atei, să nu fie vreo ambiguitate în abordarea cu Dumnezeu", mi-a cerut, scrupulos, Antonio să traduc (ei, la Charlie, știind și că Dumnezeu te cam omoară uneori).Fostul părinte a părut încântat de asta, zâmbind și mai larg.„Dumnezeu o să-l iubească, atunci, pe francezul tău, primindu-l la El, cu și mai mult drag decât pe un banal credincios. Vedeți, domnul acesta șofer cu care ați venit e necăjit că sora lui, care a ales sfânta biserica, se confesează unui fost milițian. Eu vă zic că nu contează că acela a fost o canalie înainte de-a găsi calea și lumina. Și eu am fost fotbalist până să devin monah. Dar Dumnezeu preferă un criminal ce se convertește unui creștin plicticos care doar imită liturghia.„Știți, sunt fericit acum, ne-a spus, radiind bunătate. Am înțeles lucruri. Comitem greșeli tot timpul, dar am priceput că salvarea este acum, aici, în noi. Împrejur, în natura asta, printre oamenii ăștia simpli cu hrana lor autentică și credința simplă."
„Omul e incredibil. Ne-a servit discursul lui Dostoievski din nu mai știu ce roman, cu Dumnezeu care preferă un criminal, mai degrabă decât căldiceii care n-au nici un merit în credință etc. E un guru autentic, seducător, își adaptează discursul la personalitatea si condiția socială a celuilalt. Cu noi a jucat pe Rasputin și pe teologul intelectual cinic, dar sunt convins că ține un cu totul alt discurs cu babele și copiii din sat și din sectă, căci asta e un soi de sectă. Și se vede că e supărat pe ierarhia care l-a lepădat."