„Viața bate vlogul” este o emisiune în care vloggeri români își împărtășesc poveștile de viață, adică problemele alea pe care le avem cu toții, dar care încă sunt considerate tabu pe la noi. De la părinți alcoolici și bullying la droguri și avort, vloggerii vorbesc deschis prin tot ce-au trecut, nu pentru a da sfaturi, ci pentru a crește awareness-ul față de niște probleme reale. Oamenii ăștia mici îți pot da chiar niște lecții de viață pe bune și te pot face să înțelegi că nu ești singurul care trece prin tot felul de experiențe mai puțin ok.
Miru e vloggeriță și cântăreață, are 26 de ani și, până să ajungă în București, a trecut prin toate magazinele de etnobotanice din Pitești. Alea pe care le știai sub numele de „magazine de vise” care oficial s-au închis în 2011. Cu toate astea, în septembrie anul ăsta, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că persoanele care consumă droguri sintetice nu vor mai fi pedepsite de lege. O decizie care i-a bulversat chiar și pe procurorii antidrog.
Videos by VICE
În România, etnobotanicele, oficial numite „noi substanțe psihoactive”(NSP), sunt cel mai consumat drog după canabis și a ajuns imposibil de controlat. Cei mai mulți dintre consumatorii de etnobotanice încep între 15 și 24 de ani, reiese și din raportul ANA din 2017. Același document arată că legalele „continuă să ocupe locul central în problematica urgenţelor medicale cauzate de consumul de droguri ilicite înregistrate la nivel naţional în anul 2016, fiind menționate în 40,4% dintre cazuri”.
Până luni, când o să apară episodul din emisiune cu povestea lui Miru, am vorbit cu ea despre cum s-a apucat de etnobotanice, cum a reușit să se lase și ce poți face dacă știi tineri dependenți.
VICE: Cum ai început să faci vlogging?
Miru: Activam pe mai multe planuri, eram deja băgată în vlogosferă de Bianca Adam. Am mai apărut la ea în episoade, iar după participarea la Vocea României, am zis să-mi strâng și eu următorii într-un singur loc.
Iar cu muzica?
Profesoara de muzică din clasa a IV-a m-a luat din bancă și m-a băgat în cor. De acolo m-a scos solistă și de la asta până la terminarea școlii și până la facultate, am avut ani de exercițiu numai de karaoke. Apoi am intrat într-un studio din Pitești care acum nu mai există. Venită la București, am încercat să bat la mai multe uși, dar toată lumea e sceptică la început. „Arăți foarte mișto, ai un timbru foarte interesant, dar nu prea vrem să facem nimic.” Există nesiguranța financiară că poate nu scoți profit. Ușa mi-a fost deschisă în underground.
Cât timp ți-a luat până să găsești un studio?
Sunt în București de aproape cinci ani, dar în ultimii trei am făcut cu adevărat treabă. Adică am intrat într-un studio și am început colaborările.
Când ai început să consumi etnobotanice?
Din curiozitate, în perioada liceului. Am fost cu prietena mea într-un shop să iau o carte de la băiatul care lucra acolo. Când am intrat, am zis „maaamă, ce-ai tu aici?”. Îți dai seama, mai auzisem de chestii înainte, dar nu văzusem și nu testasem. A început totul cu „dă-mi și mie!”. Mi-a plăcut și am rămas acolo, din nefericire, o perioadă de timp.
Cum au aflat părinții?
În momentul când începi să faci asta, ai un anumit timp de comportament, unul dubios, ferit. Veneam acasă încă amețită, nu dormeam nopțile pe acasă, veneam târziu de la petreceri, lipseam de la școală. Când în a 12-a au venit două preavize de exmatriculare, deja s-a panicat lumea.
Cum ți-au afectat drogurile relația cu familia?
Odată ce-ai pierdut încrederea părinților, e foarte greu s-o recâștigi. Am făcut mari eforturi, a trebuit să demonstrez că, deși am trecut prin asta, am reușit să iau bacalaureatul cu notă mare și-am terminat și facultatea și-am făcut și două mastere. Lui taică-miu i-am spus în perioada aia să-și deschidă un shop din ăla, mă gândeam că putem face o grămadă de bani. El mi-a răspuns că nu vrea să nenorocească niște copii, așa cum au făcut-o alții cu mine și să vadă părinți cum erau ei. M-a dat peste cap.
Cum e relația acum cu ai tăi?
Foarte bună. Comunicăm, e super ok, aștept să-i văd de Crăciun.
Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că trebuie să te oprești?
Când a venit al doilea preaviz de exmatriculare, iar maică-mea era disperată și-mi zicea că n-o să iau bac-ul și n-o să intru la facultate. În momentul ăla am conștientizat că și eu eram cam rău. Eu întotdeauna am fost genul de elev care învăța pe audio-vizual, eram super atentă la ore și luam zece fără să deschid un caiet. Cu memoria de scurtă durată sunt mai praf, pentru că na, substanțe de la 16 ani.
Cum ai încetat?
Am făcut un pas înapoi și am conștientizat că am bac-ul, că am alte chestii de făcut cu viața mea decât să stau să mă pierd în vârtejul ăsta.
Ok, ai realizat că trebuie să te oprești, dar care a fost primul lucru pe care l-ai făcut?
Am tăiat-o cu foarte mulți membri din anturaj pentru că, deși ei erau de acord și mă susțineau, în momentul în care ei fumau lângă mine, mi-era cam greu. Prostia tot a mea era, că nu puteam să mă abțin. După asta, m-am ținut de terapie, unde am analizat absența mea de la școală sau relația cu mama. Am avut încredere în mine și m-am concentrat pe altceva.
„Am împușcat cu terapia asta mai mulți iepuri dintr-un foc, toți iepurii pe care-i devastase consumul.”
De cât timp n-ai mai consumat deloc?
Episodul ăsta s-a întâmplat în liceu, deci de vreo șapte ani.
Ce regreți cel mai mult din perioada aia?
Atunci când am făcut chestia aia, nu regretam. I was living the moment, dar acum am regretul că ar fi trebuit să țin mai mult de unele prietenii pe care le-am avut. Cea mai bună prietenă din liceu m-a pus să aleg, ori prietenia cu ea, ori chestiile astea. Ce crezi că am ales?
Cum erau tinerii care consumau legale în jurul tău?
A venit la mine în casă o mamă care o căuta pe fiică-sa, că a auzit că eu sunt prietenă cu ea, dar eu nici n-o știam pe fata asta. La puțin timp, m-am întâlnit cu ea la ușa shop-ului și am luat-o și am dus-o la mă-sa, era fugită de acasă de patru zile. A fost o perioadă foarte dubioasă. Unii oamenii și-au pus ștreangul în fața blocului, cu firul de la fierul de călcat. S-au urcat pe blocuri și țipau la ăla de la magazin că nu le dădea marfă. Am văzut niște oameni care-și băgau la venă așa ceva.
Pentru mine sunt niște experiențe încuiate într-un sertar, departe în mintea mea. Când am scos clipul despre etnobotanice, l-am scos dintr-o frustrare, că nu pot să cred c-o să se mai fută încă trei generații, cum s-a mâncat a noastră. Au fost oameni care se drogau cu părinții lor, ea trăgea o linie, taică-său o linie. E o lume foarte urâtă.
Ce i-ai spune unui tânăr care e dependent, dar vrea să se lase?
Că el e mult mai important. Că n-ai cum să lași o frunză de ceva să te facă. Pentru că, pe românește, te face la bască. Că atunci când o să se facă mare, o să vadă și consecințele și că există și alte chestii prin care poți să te recreezi.
„Nu stă totul într-un pai care te aburește; după-aia tot revii la shit-urile pe care le ai în viața reală.”
Care e primul pas?
Să apelezi la familie, dar multora le e frică pentru că s-ar putea ca părinții să se panicheze și să-i interneze la Obregia, unde te ține pe pastile. Am văzut la știri „consumator de etnobotanice – trei ani de terapie și tratament”. Ce tratament? Ok, sunt niște substanțe care-ți dau dependență și-ți place și tot mai vrei. Dar eu cred că dependența este creată mai mult de senzație, decât de substanță în sine. E am mers la terapie, la un psiholog din Pitești.
Cum ajuți un prieten consumator?
În momentul ăla nu conștientizezi că ai o problemă. Dacă cineva încearcă să te ajute și tu nu vrei, începi să reacționezi agresiv pentru că primești o chestie pe care n-ai cerut-o. Prietenii trebuie să aibă o abordare foarte soft și pe înțelesul consumatorilor. În momentul în care îi spui unei persoane tinere să nu mai facă ceva, poți să fii sigur c-o s-o facă. Trebuie să încerce să înțeleagă omul, să-l întrebe ce mulțumire găsește în lucrurile alea și să-i ofere alternative.
Ce i-ai spune unui tânăr care ar vrea să încerce legalele?
Că poate să găsească alte zece mii de chestie pe care să le încerce și care o să-i placă de zece ori mai mult.
Mulți artiști tind să ascundă lucrurile de genul sau pur și simplu aleg să nu vorbească public. Ce te-a făcut pe tine să te deschizi?
Ideea e că oamenii preferă să țină lucrurile pentru ei, fix pentru a nu fi judecați. Eu am riscat cu serialul ăsta și cu toate expunerile în presă, dar am realizat că până la urmă, dacă eu nu sunt fericită și o să stau cu ascunzișurile astea, nu o să-mi fie bine.
Ce ne poți spune despre serial?
Aș vrea ca spectatorii să înțeleagă că noi povestim modalitatea noastră personală, în cazurile noastre proprii. Nu sunt sfaturi sau îndrumări. Noi am încercat să transmitem ceva prin puterea exemplului.
Cu ce idee vrei să rămână spectatorii după episodul cu tine?
Că nu sunt singuri și că soluții sunt peste tot, doar că îți trebuie curaj să-ți asumi că ai nevoie de ajutor.
Poți urmări serialul „Viața bate vlogul” pe PRO TV .
Poți s-o urmărești pe Alexa care încearcă să fie amuzantă pe pagina ei de Facebook (aici) și sentimentală pe blogul ei, „O Mărie” (aici).
Editor: Iulia Roșu
