După ce Seattle a devenit primul oraș american care a interzis paiele de plastic de unică folosință, Starbucks a anunțat că le vor elimina și ei din magazine până în anul 2020, aparent ca să-și mențină titlul de Cel mai la zi lanț internațional de cafenele. Statele Unite folosește mai multe paie pe zi decât numărul oamenilor în această țară – sute de milioane mai multe! – deci e în mare parte un lucru pozitiv că țara se deșteaptă la adevărul că paiele de plastic fac rău mediului. (Interzicerea s-ar putea să aibă un impact negativ asupra persoanelor cu dizabilități care se bazează pe paiele din plastic de unică folosință – „Oamenii cu dizabilități au destule probleme zilnice fără să mai trebuiască să-și facă griji unde vor găsi paiele necesare cu care să bea”, un activist pentru persoanele dizabilități a explicat pentru K5 News în Seattle.)
Și totuși, așa problematice cum sunt, ador paiele din plastic de unică folosință. Fie că e a treia băutură energizantă a zilei sau un pahar rece de cacao cu lapte, când beau ceva, folosesc un pai. (Excepțiile importante includ apa, apa minerală, cafeaua fierbinte și berea fără alcool.) Care este alternativa la chintesența paiului de plastic curbat? Să-mi ridic cana și să-mi pun gura direct pe ea și să-mi mozolesc probabil fața cu o băutură lipicioasă? Să mi se dezintegreze un pai de hârtie în băutură? Să-mi lovesc dinții de un tub de metal periculos? Nu, merci.
Videos by VICE
Sunt conștientă de faptul că paiele sunt nasoale de când Adrian Grenier i-a ținut morală unui scriitor de le New York Magazine despre pericolele pe care la cauzează tuburile lungi de plastic asupra mediului. „Consumăm 500 de milioane de paie pe zi. Echivalentul a 127 de autocare școlare pline cu paie. Este dezgustător”, a spus starul din Entourage în 2016. „Ar trebuie să fie copii în acele autocare, să meargă la școală, să învețe, nu paie.” (Sigur, prietene!)
Nu sunt în niciun caz mândră de obiceiul meu cu paie – după cum a scris Ian Burke pentru MUNCHIES, paiele „omoară peștii și fac viața marină un iad”, iar eu iubesc peștișorii, chiar da. Dar în fiecare zi consumatorul de rând ia parte la distrugerea înceată a lumii naturale într-o mulțime de moduri, fie prin conducerea unui autoturism cu benzină, folosirea unui tampon, nescoaterea aparatelor electrice din priză când nu le folosești sau consumul de produse importate din cealaltă jumătate a lumii. În marea schemă a lucrurilor îmi spun că utilizarea paiului meu personal este neglijabilă, și, în rolul de consumator individual, nu prea pot să fac mare lucru personal ca să inversez apocalipsa mediului.
De când ecologiștii disperați din Seattle și Starbucks au inițiat un trend împotriva paielor prin toată America – orașul meu de baștină, New York se gândește de asemenea să interzică paiele – nu mai pot să evit să țin cont de consumul meu inutil de paie. Așa că am încercat fiecare tip de tub de băut pe care am putut pune mâna să văd dacă există ceva care ar putea înlocui perfectul, dar distrugătorul pai de unică folosință. Vă prezint concluziile mele:
6. Paiul de hârtie
Dacă trebuie să interzicem paiele de plastic de unică folosință, ar trebui să facem același lucru și cu cele din hârtie. Oricine a inventat paiul de hârtie ar trebui să fie cercetat de convenția de la Haga pentru crime împotriva umanității – paiul se dezintegrează rapid, făcându-l un coșmar. Mai mult, îți face băutura să aibă gust de hârtie, lucru de neiertat.
5. Paiul de metal
Urăsc acest pai atât de mult – urăsc modul cum se simte pe dinții mei, urăsc cum îmi face gura să aibă un gust metalic, urăsc cât este de rece. Când l-am testat, mi-am aplecat capul spre paharul meu de Guayaki Yerba Mate Sparkling Classic Gold, băutura energizantă de care sunt în momentul de față dependentă, iar gura mi-a ratat la milimetru tubul de metal și acesta mi-a zgâriat gingia și dintele. Pe scurt, paiul ăsta este o capcană mortală. Mai mult, așa tare si rece cum e îi lipsește din delicatețea care face paiele așa grozave, că poți să le mesteci. Și pe bune acum, ce e mai distractiv decât să mesteci la un pai? (Nu răspunde la asta.)
4. Paiul din îngrășământ natural
Acest pai – care este, vag, „făcut din plante” – seamănă cu un pai de hârtie. Are o aromă ciudată de hartie, dar spre deosebire de echivalentul lui din hârtie care se dezintegrează rapid, își menține structura pentru un timp mai îndelungat și nu schimbă gustul băuturii așa de intens. E un pai prost, dar nu așa de rău ca cel din metal sau hârtie.
3. Paiul de plastic refolosibil
Genul ăsta de pai este practic o versiune mai tare a clasicului pai care se îndoaie. Să bei cu ele, chiar dacă nu la fel de plăcut ca echivalentul lui dezastruos pentru mediu, a fost ok. Nu m-am putut abține să nu-mi doresc să fi fost puțin mai pliabil, dar este un substitut mai mic și adecvat al celui de unică folosință din plastic pe care îl știu și iubesc. Totuși, nu mă pot abține să nu mă întreb dacă înlocuindu-l pe cel de unică folosință cu unul refolosibil va rezolva pe bune problema mondială a paielor.
2. Paiul de silicon
Când am cumpărat acest pai, casierul de la magazinul eco mi-a zis că dacă vreodată vreau să scap de el ar trebui să-i dau foc. Mi-a zis că va arde și deși sunt sceptică în privința acelei afirmații – să arzi silicon pare o idee proastă – nu am vrut să încerc asta fiindcă nu m-a deranjat. Are maleabilitatea aia care face un pai atât de plăcut de folosit și poți să-l mesteci cât vrei. Dar să folosești un pai de silicon te face să te simți precum un bebeluș care bea dintr-o căniță cu tetină. Cu fiecare sorbitură, regresezi la infantilitate, și te trezești cu nostalgia din copilărie. Dezavantajul este că trebuie să sugi mai tare decât ai face-o cu orice alt tip de paie. Dar poate că asta o să ofere mușchilor tăi un antrenament bun? Poate?
1. Problematicul pai de plastic de unică folosință
Există un motiv pentru care oamenii iubesc acest dezastru ecologic atât de mult – chiar este superior altor forme de paie. Maleabilitatea lui, delicatețea uzuală a paiului îl fac ustensila ideală pentru băut. Este greșit, dar se simte așa de bine. Și nu prea am ce să fac legat de asta, cu excepția de a-mi disprețui hedonismul și să fac ce-i mai bun pentru lume.
Articolul a apărut inițial pe VICE US.
