Studenții s-au apucat de muncă sexuală ca să aibă bani de facultate

Numărul studenților din Marea Britanie care recurg la muncă sexuală ca să poată duce un trai decent la facultate e în creștere. Un studiu recent arată și motivul pentru care se întâmplă asta: sistemul de sprijin pentru întreținerea studenților e „stricat”, iar prețurile chiriilor au crescut cu până la 15 la sută. Un student rămâne cu circa 3.500 de lei (600 de lire) mai sărac în fiecare lună. Unii încearcă să supraviețuiască cu 300 de lei pe săptămână.

Rezultatul? Circa 56.000 de studenți au recurs la munca sexuală, printre alții care s-au apucat de păcănele și credite la bancă. Conform Uniunii Lucrătorilor Sexuali (SWU), majoritatea studenților care ajung să facă asta sunt împinși la muncă sexuală de presiuni financiare externe. Alții o fac însă pentru că munca tradițională nu li se potrivește sau le e mai ușor să integreze printre cursuri orele flexibile care vin la pachet cu jobul.

Nicio universitate din toată Marea Britanie nu a făcut nimic în cazul studenților care se află într-o astfel de situație. În 2018, Universitatea din Brighton a lansat o investigație după ce un grup de sprijin pentru lucrătorii sexuali a venit cu un stand la târgul dedicat bobocilor universității. Proiectul de Informare pentru Lucrătorii Sexuali din Sussex a spus că doar încerca să dea sfaturi celor care deja optaseră să presteze muncă sexuală ca să-și plătească taxele și cheltuielile de trai. Dar un purtător de cuvânt de la Brighton a spus că instituția nu va „promova munca sexuală studenților săi”.

Chiar și atunci când universitățile au încercat să le ofere sprijin studenților care au recurs la muncă sexuală, au dat greș. Cadre universitare și lucrători sexuali, alături de Universitatea din Leicester, au făcut un set de instrumente online ca să sprijine studenții care practică munca sexuală. În 2021, acest set a ajuns în centrul unei petiții Change.org, iar circa 10.000 de persoane au cerut eliminarea acestuia. Deși setul era în mare parte axat pe reducerea riscurilor, șansele de a-l implementa în alte universități au devenit nule odată cu valul de reacții negative.

Legile actuale fac munca sexuală să fie un job nesigur pentru oricine încearcă să trăiască din asta. Așa că a rămas la latitudinea lucrătorilor sexuali și organizațiilor ca SWU sau Decrmi Now să ia atitudine. Ca să înțeleagă mai multe despre situația asta, VICE a vorbit cu trei studenți, sub anonimat, care au recurs la muncă sexuală ca să supraviețuiască anilor de facultate.

VICE: Când ai început facultatea și când te-au lovit presiunile financiare?
Ellie: Am început în 2021, iar acum sunt în al doilea an. Paguba financiară am simțit-o aproape imediat. Chiria era foarte scumpă și-mi mânca mare parte din bani. Dacă voiam să mă bucur de experiența de facultate sau măcar să-mi cumpăr de mâncare, trebuia să lucrez.

Cu câți bani mai rămâi după ce plătești tot ce trebuie?
Aproape cu nimic. Nici măcar suficient de mulți bani încât să mă asigur că pot mânca toată luna. În primul meu an, simțeam că sunt nevoită să refuz orice pentru că nu aveam niciodată destui bani. Și simțeam că nu mă pot bucura la maximum de facultate. Așa am ajuns să am datorii bancare, pentru că voiam să ies și să-mi fac prieteni, iar orice economii pe care le aveam înainte de facultate s-au dus repede.

Cum ai ajuns la muncă sexuală?
Am lucrat în retail de când aveam 16 ani. În primul an chiar reușisem să obțin un job ca asistent în același domeniu, dar salariul era de rahat și lucram la negru. Așa că dacă primeam o groază de ture într-o săptămână, nu prea putem să le refuz, pentru că nu aveam niciodată siguranța că o sa mai fiu acolo. Perioada asta mi-a afectat productivitatea la facultate și viața socială. Nu puteam să pun nimic în balanță.

M-am interesat de ce presupune munca sexuală pentru că părea că aș putea câștiga mai mult, iar programul flexibil mi-ar permite să ajung și la facultate, și la cluburile de sport. OnlyFans părea o bătaie de cap prea mare până să ajung să am succes, așa că m-am angajat la un bordel. Părea mai sigur să lucrez alături de alți oameni.

Și cum a mers?
Munca sexuală mi-a permis să-mi plătesc datoriile și să-mi acopăr cheltuielile de zi cu zi, ca mâncarea și ieșitul în oraș. Părinții mei n-au bani să-mi dea să stau la facultate, așa că depinde doar de mine.

Cum te face munca asta să te simți? Ai vreun fel de sprijin?
Munca în sine nu mă face să mă simt în niciun fel. E doar muncă. Ceea ce mă face să mă simt izolată e faptul că simt că risc constant să-mi pierd locul la facultate dacă cineva din conducere află cu ce mă ocup. Așa că nu pot să beneficiez de niciun sprijin din partea lor. Nu le pot spune nici prietenilor sau familiei, pentru că nu știu dacă ar înțelege având în vedere tot stigmatul din jurul muncii sexuale. Dacă ar călca vreunul dintre ei în bordel, mi-ar fi foarte teamă că m-ar reclama la facultate.

Singurii oameni care m-au ajutat au fost alți lucrători sexuali. Colegii mei de la bordel îmi sunt ca un colac de salvare. Mi-au dat atât de multe sfaturi despre cum să rămân în siguranță, iar unul dintre ei chiar și-a dat licența în același domeniu ca și mine.

VICE: Când te-au lovit presiunile financiare la facultate?
Eros: Am început în septembrie 2021. Am trăit din economii în cea mai mare parte din primul an. Dar când am trecut anul doi deja nu mai aveam nimic. În anul universitar 2022 – 2023, toți banii se duceau pe chirie. Și ar fi fost la fel și anul ăsta, dacă mai eram la facultate. Aveam doar câteva parale pentru mâncare, haine, bilete de autobuz și alte lucruri esențiale pentru supraviețuire, dar nimic care să-mi permită să mă bucur mai mult de viață. Aveam un job part-time și am mai împrumutat bani de la ai mei, dar tot nu-mi rămânea nimic în plus la final de lună.

Cum ai ajuns să iei munca sexuală în considerare?
Mi-am făcut cont pe PornHub când aveam 19 ani, înainte să vin la facultate. Postam acolo câteva lucruri, mai mult de amuzament și ca să văd dacă pot să scot niște bani din asta. Am început să iau pornografia în serios când m-am lovit de toate presiunile financiare de la facultate. Am început să caut oameni alături de care să filmez și să-mi fac un cont de OnlyFans. De atunci mă consider parte din industrie.

E ceva ce ai vrea să le spui oamenilor despre situațiile financiare dificile în care se află mulți studenți?
Aveam și un împrumut la bancă pe perioada studiilor, un job part-time la care mergeam o noapte pe săptămână, și lucram și ca star porno. Dar tot eram nevoit să-mi organizez cheltuielile, să raționalizez mesele, să sar peste hobbyuri, să-mi anulez abonamentul la sală, să nu ies în oraș și să le cer alor mei bani. Banii extra pe care îi făceam din muncă sexuală doar îmi asigurau un minimum de supraviețuire.

VICE: Cât de mulți bani mai aveai după ce plăteai tot ce era necesar?
Jess: În primul an dădeam pe chirie și facturi cam 700 de lire pe lună. În al treilea an am stat într-o casă ieftină și oribilă care era închiriată la comun și dădeam vreo 600 de lire pe lună. În ultimul an am stat singură într-un apartament ca să mă pot concentra mai bine la studii. Chiria era 800 de lire, iar facturile ajungeau la o sută.

Când ai început să iei în considerare munca sexuală?
În primul an aveam nevoie disperată de un job, așa că am început să lucrez ca barmaniță la un club de striptease din prima lună de facultate. M-am împrietenit cu dansatorii și am văzut cât de mulți bani făceau. M-am mutat de cealaltă parte a barului undeva prin decembrie, în același an.

Cum ți s-a părut?
Oamenii au impresia că munca sexuală îți aduce bani ușor și rapid. Nu e deloc așa. E un job care te seacă de energie. Trebuie să rămâi în formă și trebuie să ai și niște tupeu, pentru că modul în care bărbații te abordează în cluburile astea e îngrozitor. Trebuie să te obișnuiești și să dormi puțin, să ai încredere deplină în tine însăți și să reușești să dansezi pe tocuri de 20 de centimetri timp de opt ore. Plecam de la muncă la cinci dimineața și trebuia să ajung la cursuri câteva ore mai târziu. Eram epuizată fizic și psihic, ceea ce clar nu m-a ajutat la studii.

Mai e ceva ce ai vrea ca oamenii să știe?
Sistemul de finanțare a studenților nu funcționează. Nu e corect pentru cei care lucrează în fiecare noapte. Facultatea se așteaptă de la studenții care lucrează ca să supraviețuiască să dea același randament ca unii care nu sunt nevoiți să facă asta. Munca sexuală a fost dumnezeiască pentru că reușeam să fac banii de care aveam nevoie în mult mai puține ore decât la un job normal. Dar aveam colegi care lucrau cinci nopți pe săptămână și dimineața veneau la cursuri.

La începutul fiecărui curs, profesorii ne țineau o predică despre cum ar fi bine să învățăm să ne gestionăm timpul. Unul dintre ei ne-a făcut și programul: opt ore de somn, o oră de mâncat, șase ore la cursuri, o oră pentru igienă, o oră pentru socializare, o oră pentru sport, o oră pentru transport și cinci ore pentru învățat. N-a menționat nici măcar o dată timpul pe care trebuie să-l petrecem la muncă.