Povestea asta m-a făcut să înțeleg de ce nu se legalizează prostituția în România
După abuzurile și violurile din adolescență, Amelia a fost vândută în Spania, unde a trebuit să se prostitueze. A scăpat de acest calvar și acum luptă pentru drepturile celor care au trecut prin asta.
Cartea „Revolta curvelor", scrisă de Amelia Mititelu, a expus nu doar povestea unei foste lucrătoare sexuale, ci pe cea a unei învingătoare. Fotografie de
Алекке Блажин via Pexels
Atenție: Textul conține descrieri grafice cu impact emoțional.
„La două zile după primul meu futai, cinci tipi mă bagă într-un gang și mă violează. Împreună și pe rând. Nu mă apăr, pentru că nu știu cum. Nu plâng, nu strig, nu mă opun, nu încerc să scap. Știu foarte bine că dacă aș încerca ar fi mai rău. Corpul meu îngheață și pot să-mi aud inima bătând, mai încet decât oricând, printre râsetele și insultele violatorilor. Mă întreabă de mai multe ori dacă-mi place să mă fut. Și-mi zic curvă. Nu văd nimic. Sunt oarbă, mută surdă. Și nu simt nimic. Ba da. Simt că intru într-un tunel fără ieșire.“
Publicitate
Pentru Amelia Mititelu, momentul violului din adolescență e doar primul dintr-o serie de abuzuri. A fost forțată să practice muncă sexuală și vândută de un proxenet român în Spania pentru trei sute de euro: „Noi, curvele, nu avem liniște. Am descoperit asta pe pielea mea, la treisprezece ani, după acel viol multiplu. M-au transformat într-o curvă, fără să le pese că în realitate eu voiam să fiu doctoriță sau profesoară. Am renunțat la școală ca să scap de toată situația aceea și de toată suferința.”Acestea sunt vorbele ei din cartea „Revolta curvelor”, pe care Amelia a publicat-o în 2021 la Penguin Random House. Anul ăsta a apărut și-n România. E povestea unei supraviețuitoare care a ajuns să lupte împotriva exploatării sexuale și a violenței împotriva femeilor. Pentru munca de activistă a primit în 2019 o distincție din partea Ministerului Egalității în Drepturi și Guvernul Spaniei.
Am aflat întâmplător de cartea Ameliei și am comandat-o aproape imediat pentru că m-a intrigat o astfel de apariție literară într-o țarăîn careprostituția e ilegală, iar toate femeile care o practică sunt umilite, jignite, damnate. După ce am început să răsfoiesc cartea și am citit prologul și cuvântul înainte, nu m-a surprins că „Revolta Curvelor”nu a fost publicată pentru prima dată la noi, ci la o mare editură recunoscută la nivel internațional.
Publicitate
Când cei de la editura Omnium au contactat-o pe Amelia, ea a fost uimită și bucuroasă că povestea ei de viață va ajunge și la rădăcinile pe care le are. „Mi-aș dori ca acest mic aport al meu, sub formă de carte, să însemne un pas înainte pentru toate persoanele care vor să vadă, să simtă și să acționeze. Vreau să mă întorc în țara mea natală fără teamă. Această carte în română mă împacă cu viața mea, chiar dacă reconcilierea este una dureroasă”, a spus ea.
De ce e necesară o astfel de carte în România?
În România, prostituția e practicată ilegal, dar nu se vorbește despre asta pentru că, Doamne ferește, să nu înceapă să înflorească lucrătoarele sexuale ca lalelele în Olanda. De fapt, atunci când ignorăm subiectul, permitem ca femeile să fie abuzate fizic și emoțional de către proxeneți, clienți, autorități și nu numai.Din 2013 și până acum nu s-a mai făcut vreun studiu cu privire la numărul lucrătorilor sexuali din România, ceea ce spune multe. În cel de atunci, Organizația Mondială a Sănătății estima un număr cuprins între 23 de mii și 47 de mii de persoane, femei și bărbați. Chiar dacă prostituția nu mai este pedepsită cu închisoarea, persoanele care practică sexul comercial riscă amenzi între cinci sute și 1 500 de lei.În același timp, un raport din 2022 al departamentului de stat al SUA arată că România rămâne o țară sursă primară pentru traficul de persoane exploatate sexual și pentru persoanele exploatate prin muncă în Europa.
Publicitate
Amelia a fost un număr dintr-o astfel de statistică care, ani mai târziu, nu doar că a avut curajul să vorbească, dar să și ajute alte persoane care au trecut prin aceste lucruri.În „Revolta curvelor”, activista povestește despre cum arată traseul unei fete obișnuite care ajunge prostituată și explică că totul pornește, de fapt, din traumă și suferință. Nu femeia trebuie blamată, așa cum face societatea, ci proxeneții și toți cei care permit ca aceste nenorociri să se întâmple.
„Prostituția mi-a dat iluzia că aș putea avea control asupra abuzurilor suferite în copilărie și adolescență. Se tot repetau, exact ca înainte, însă mă hrăneam cu iluzia că dețineam controlul asupra situației și că mai aveam și un beneficiu economic. O capcană fatală. Pentru asta plătesc cei care merg la curve. Plătesc pentru femei fără suflet, lipsite de dorință. Plătesc ca să se fută cu moarte. Societatea fabrică târfe pentru ca bărbații să aibă privilegiul de a dispune de corpul unor femei. În România și peste tot.”
Citind povestea asta, am înțeles, în sfârșit, ce se întâmplă în spatele cortinei, cum sunt cooptate femeile, cum ajung să aibă capacitatea să facă sex cu atâția bărbați, cum se dezumanizează și cum pleacă peste hotare alături de pești, ca să-și facă, chipurile, o viață.
„După spusele lor, ne învățau să ajungem cele mai tari profesioniste ale sexului. Ne puneau să umblăm pe tocuri, să vorbim încet, să ne purtăm extrem de feminin, să zâmbim, să facem pe plac, să suportăm foamea, să investim mult timp în a ne machia, epila, îmbrăca după stereotipii care stârnesc dorința sexuală. Trebuia să jucăm rolul femeii elegante și proaste. Trebuia să ne schimbăm comportamentul în funcție de canoanele feminității patriarhale și să facem sex fără să crâcnim, prefăcându-ne că ne place și că avem orgasme cu oricare dintre bărbații care participau la petrecerile de curve organizate de proxeneții români, unde curgeau râuri de whisky și cocaină. Eram distracția lor. Ne țineau legate cu lanțul invizibil al șantajului.”
Publicitate
Este sex work-ul muncă?
Amelia împletește povestea ei de viață cu date concrete. După ce descrie primele zile în bordelul din Spania, începe să ia fiecare personaj din industria asta și să-i explice rolul, descrie relația dintre lucrătoare sexuală, proxenet și stat și vorbește despre femicid din cauza prostituției. În prezent, sunt multe voci care susțin legalizarea sau decriminalizarea prostituției, pentru ca cele și cei care o practică să poată beneficia de protecție socială. Amelia face parte din tabăra opusă și e de părere că aceasta nu ar trebui să existe deloc.
„Să vorbești despre sistemul prostituției apelând la consimțământul individual al femeilor este o dovadă de cum machismul se folosește de neoliberalism pentru a goli de conținut un bagaj intelectual împovărător pentru stânga. (…)
Am întâlnit, nu de puțin ori, sindicaliști care apără prostituția ca pe o muncă (pentru binele femeilor, chipurile) și argumentul lor favorit este: cine ești tu să le spui femeilor ce să facă sau ce să nu facă cu corpul lor. În fața unei asemenea dovezi de înțelepciune, îmi rămâne doar să răspund cu o întrebare: dar ce drept ai tu să le spui muncitorilor că nu trebuie să lucreze patruzeci de euro pe săptămână pentru șase sute de euro? (…)
A consimți înseamnă, de cele mai multe ori, a supraviețui. Și ne transformă în vinovate. Vinovate de a alege viața, chiar și atunci când viața este un infern. Haideți să nu mai apelăm la consimțământ, ci să observăm nedreptatea și pe cei care o perpetuează.”
„Revolta curvelor” e o carte care mi-a deschis ochii și mi-a oferit o imagine complexă și nuanțată asupra unui subiect despre care se vorbește mult, dar se înțelege puțin. Cu fiecare titlu românesc care apare pe teme precum prostituția, violența domestică șți violența de gen simt că mai facem un pas către civilizație. Iar asta nu poate decât să mă bucure. Cartea asta nu a expus doar povestea unei foste lucrătoare sexuale, ci pe cea a unei învingătoare.
