„De ce o dai tot timpul în bară?” Așa începe discuția Madison LeCroy din Southern Charm cu iubitul ei de atunci, Austen Kroll, într-un episod din sezonul șapte. Austen încearcă cu seriozitate să vorbească cu ea despre problemele pe care le au, dar ea nu-l lasă. „Îmi pare rău că sunt răutăcioasă, dar ai meritat-o”, spune Madison cu răutate, apoi începe să-l critice. Câteva episoade mai târziu, când cei doi sunt deja despărțiți de ceva timp, Austin se culcă cu altcineva, iar Madison este furioasă când află asta la o petrecere. Se urcă furtunos în casa din copac, unde el o arde cu prietenii lui și începe să-l certe fiindcă a avut îndrăzneala de a face sex cu cineva care nu este… Madison, fosta lui iubită, persoana care l-a abandonat recent. „Ești un beta!” urlă ea. „Ești un papă lapte! Asumă-ți asta!” Austen pare epuizat.
Publicitate
Am văzut ambele scene când a fost difuzat serialul, total încremenită. Ador să văd cum se ceartă alții. Se închid în ei când sunt confruntați? Trec imediat la nivelul o sută? Plâng? Neg cu desăvârșire că au spus ceva ce tocmai i-ai auzit clar că au spus? Certurile au de obicei loc în spatele ușilor închise și e relativ un tabu - deci unde anume să aflu cum se ceartă alți oameni?Majoritatea nu suntem învățați cum ar trebui să arate o conversație aprinsă cu partenerul/a. E ok să injuri? Dar să plângi? Cât de nasol e dacă cearta durează ore în șir sau chiar un weekend? Este ok să urli: „ești un papă lapte” în fața prietenilor? La liceul teologic unde am studiat, a trebuit să fac un semestru de curs despre căsnicie. Ar fi fost un moment grozav să aflu despre cum să te cerți într-un mod iubitor. În schimb ni s-au dat bebeluși falși pe care să-i îngrijim câteva zile și ni s-a spus să nu facem sex.Având în vedere toate astea, am adunat câteva scenarii de certuri comune de la prieteni și colegi și apoi am contactat-o pe Rosara Torrisi, sexologă din Long Island. Uite ce a avut de zis despre certurile care sunt, în general, respectuoase și pentru care nu trebuie să-ți faci griji, și ce nu este deloc ok.
Publicitate
„Avem câte o ceartă în fiecare săptămână.”
„Ne certăm adesea în fața prietenilor.”
Publicitate
„Avem constant același dezacord, din nou și din nou.”
Publicitate
„Certurile noastre durează ore în șir.”
Publicitate
În alte dăți, a spus Torrisi, certurile pot continua fiindcă de fapt nu discutați despre sensul profund al subiectelor abordate. Dacă rămâi doar la nivelul de suprafață - de exemplu: „M-am săturat până peste cap să-ți găsesc șosetele murdare peste tot prin casă” - probabil că vei continua tot așa. Asta fiindcă șosetele nu sunt problema reală. E doar mai ușor să vorbești despre șosete decât să spui „Am nevoie să mă simt respectat/ă” sau „Sunt îngrijorat/ă că nu-mi iei în serios nevoile”. Deci dacă o țineți în continuare cu același dezacord fără nicio rezolvare, întreabă-te dacă e ceva nespus care ar putea ajuta conversația să avanseze.Poate că te învârți în cerc fiindcă ai de-a face cu o problemă nerezolvabilă care ar încheia relația. „Câteodată este despre evitarea faptului că ăsta e de fapt sfârșitul”, a spus Torrisi.Oamenii plâng dintr-o mulțime de motive, iar Torrisi a spus că e chiar o reacție destul de neutră. Lacrimile pot fi o manifestare fiziologică a unei eliberări emoționale intense, un mod al corpului de a se autoliniști sau expresia unei dureri emoționale - de exemplu, „Nu-mi vine să cred că ai spus asta” sau „Sunt speriat/ă și rănit/ă”. Deci faptul că unul sau ambii plângeți în timpul certurilor nu înseamnă neapărat că ceva e groaznic de greșit în relația voastră sau în modul cum vă exprimați dezacordurile.„Sunt unii oameni care se simt foarte manipulați de plâns”, a spus Torrisi. „Și îndemn oamenii să ia în considerere asta ca pe ceva la care trebuie să lucreze.” Plânsul este o reacție naturală care e greu de controlat sau de oprit și dacă-ți acuzi partenerul/a că se folosește de asta ca să te manipuleze, înseamnă că nu mai crezi că are intenții pozitive. „Asta nu e neapărat o relație în care chiar ai încredere. Dacă nu poți crede că partenerul/a tău/ta are intenții pozitive, atunci ai o problemă mai mare decât plânsul”, a spus ea.
„De fiecare dată când ne certăm, cel puțin unul dintre noi ajunge să plângă.”
Publicitate
„Certurile noastre ajung să fie ZGOMOTOASE.”
Publicitate
Dacă ți se pare ciudat, nu ești singurul/a. (Dar de dragul relației tot trebuie să găsești o soluție.) „Există ceva numit dinamică de urmărire-distanțare pe care o au unii oameni, în care o persoană spune: „Trebuie să iau o pauză”, iar cealaltă răspunde: „Nu pleci nicăieri până nu terminăm”, a spus Torrisi. Un lucru care e greu pentru urmăritor (cel care începe cearta) ține de faptul că probabil e suprastimulat, dar nu se poate liniști singur/ă și caută ca partenerul/a să-l/o ajute să se calmeze. Și crede că se va întâmpla dacă vorbește în continuare - dar ambele persoane sunt aprinse și nu se pot ajuta reciproc. Odată ce lucrurile au escaladat până la punctul ăsta, pot apărea și comportamente abuzive. „Există o cerere pentru un sistem care e suprasolicitat în momentul ăla”, a spus Torrisi. „Așa că oamenii fac adesea lucruri care sunt foarte, foarte nocive.”Ca să evitați să ajungeți într-un punct de hiperexcitație nervoasă, Torrisi sugerează tentative „reparatorii” în timpul conversațiilor încinse, lucru care poate construi încrederea și conexiunea. Ai putea să-ți iei de mână partenerul/a, să-i oferi o îmbrățișare sau să-i faci un compliment. Lucrurile mici de genul ăsta pot muta energia conversației, pot liniști sistemul nervos și să comunice că „sunteți în aceeași echipă”.Asta… nu e grozav, conform lui Torrisi. „Dacă vrei să ai o relație pozitivă, nu ai niciun motiv să faci asta”, a spus ea. Dacă tu și partenerul/a înjurați în mod obișnuit și des în conversațiile de zi cu zi, poate nu ți se pare mare scofală. „Poate fi ceva modelat pentru tine… poate fi chiar și ceva la care te gândești”, a spus ea. Dar să vă insultați în timpul unei dispute nu este productiv și duce un dezacord sănătos spre un teren de luptă.Insultele au de asemenea tendința să acopere ce simți de fapt, deci dacă te surprinzi că ești gata să zici „DE CE ești mereu așa IDIOT/Ă?”, e momentul perfect să începi să folosești frazele la persoana întâi singular: „Nu mă simt respectat/ă acum”, „Mă simt rănit/ă”, „Sunt supărat/ă”, „Sunt foarte frustrat/ă acum.”
„Ajungem adesea la înjurături și insulte (du-te dracului, ești un/o idiot/ă, etc)
Publicitate
„Extinderea vocabularului emoțional este foarte importantă, dar nu toți am învățat asta”, a spus Torrisi. „Uneori e timpul să spui: Cred că trebuie să învățăm cum să exprimăm ce se întâmplă de fapt cu noi.”Torrisi a spus că să ignori total pe cineva, lucru cunoscut și sub numele de stonewalling, este „un mod foarte problematic de a comunica cu partenerul/a”. Ca să fie clar, să nu vorbești cu cineva nu este același lucru cu ocazionalul „cearta asta m-a înfuriat foarte rău și am nevoie să iau o pauză ca să mă calmez puțin înainte să discutăm mai departe”. Torrisi a spus că multe persoane le combină pe cele două, motiv pentru care ideea de a face o pauză îi stresează pe urmăritori. Dar există o diferență majoră. „Una este Încerc să fiu prezent/ă, respectuos/ă și autentic/ă. Nu mă descurc foarte bine acum. Am nevoie să caut ajutor ca să pot face asta”, a spus Torrisi. „Alta e Nu mă interesează, m-am săturat. Te pedepsesc.”Dincolo de asta, oamenii folosesc adesea tăcerea ca să manipuleze. „Este o parte a reținerii conexiunii emoționale, intelectuale, sexuale”, a spus ea. „Este un lucru urât. Este răzbunare. Este un fel de ochi pentru ochi și asta nu e o cale grozavă.”„Adesea înseamnă că ăsta va fi sfârșitul relației”, a continuat ea. „Fiindcă cel puțin o persoană nu mai poate să se deschidă, să-și asume o intenție pozitivă și să încerce să se conecteze cu cealaltă. De obicei nu e un semn bun.”
„Unul dintre noi oferă adesea celuilalt tratamentul tăcerii.”
Publicitate