„Nu vreau să fiu carne de tun”: Luptătorii străini care renunță la războiul din Ucraina

Dar o călătorie în Ucraina l-a pus pe gânduri.

„Nu are rost să-mi distrug viața pentru nimic”, a spus el pentru VICE World News. „Dacă cred că pot să merg și să-i susțin într-un mod care va contribui la securitatea Ucrainei și siguranța Europei, atunci o voi face. Dar nu vreau să plec într-o misiune de sinucidere.”

Pentru un anumit tip de idealist care caută adrenalină, apelul de luna trecută al președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, ca voluntarii străini să se alăture unei legiuni internaționale nou formate pentru a lupta împotriva rușilor, a fost o propunere irezistibilă. 

Pentru cei îngroziți de imaginile atacului rusesc, apelul lui Zelenski a fost perceput ca o oportunitate de a juca un rol eroic de partea corectă a istoriei. În zece zile, 20 de mii de oameni din peste 50 de țări - de la veterani înrăiți până la oameni fără pregătire militară - au cerut să se alăture luptei.

Dar după o lună, sunt dovezi din ce în ce mai multe că realitatea vieții ca voluntar străin în Ucraina nu e același lucru cu fantezia romantică. Mulți luptători străini au plecat deja mai devreme acasă, nemulțumiți de lucruri de la lipsa echipamentului adecvat și organizare proastă până la calibrul recruților străini. 

Un grup de voluntari a trecut granița poloneză după un atac cu rachete asupra bazei militare Yavoriv, unde recruții internaționali erau antrenați luna trecută. 

Publicația canadiană Globe and Mail a vorbit recent cu luptătorii care au abandonat bătălia pe fondul îngrijorărilor cu privire la lipsa echipamentelor și faptul că li se cere să semneze contracte pe perioadă nedeterminată, iar în schimb acum făceau asistență umanitară în țară. Un articol recent din ziarul belgian Het Laatste Nieuws a susținut că mai mult de jumătate din lupătorii străini din Ucraina deja s-au întors acasă. „Nu voiam să mai fiu carne de tun străină”, a spus unul dintre ei publicației. 

Între timp, unii voluntari, precum Phil, încep să-și schimbe și ei ideea. După ce a călătorit recent cu veterani britanici în Liov și în apropiere de Yavoriv, unde s-au întâlnit cu ofițerii militari ucraineni ca să discute despre înrolarea în legiunea internațională, Phil și asociații lui au decis să nu se înscrie, cel puțin nu acum.

„Reacția mea inițială a fost: Trebuie să fac asta, trebuie să merg și să lupt. Nu puteam să stau să mă uit la alții că fac ceva ce eu cred că e lucrul corect”, a spus el.

„Dar după ce am fost acolo și am văzut care e situația, mi s-au mai temperat părerile și înclin mai degrabă spre Trebuie să ajut.”

Phil, care nu a vrut să-i folosim numele de familie, crede că abilitățile sale ca fost căpitan de armată cu o vastă experiență de luptă în prima linie ar fi mai valoroase în pregătirea voluntarilor internaționali în Ucraina, „decât să lupte cu arma în mână”. 

Dar i se spusese de către ofițerii ucraineni în timpul vizitei sale că au momentan destui oameni care se ocupă de antrenament. În plus, întrucât ofensiva rusă a făcut progrese mult mai lente decât se temeau în primele zile ale invaziei, Ucraina nu părea să aibă o nevoie acută de forță de muncă străină, a spus el.

„Sunt în continuare pregătit să merg și să fac ce e nevoie”, a spus el și a adăugat că intenționează să se axeze pe coordonarea donațiilor de bunuri ca să ajute ucrainenii. „Dar nu vreau să le stau în cale, nu vreau să fiu carne de tun.”

Comentariile lui Phil vin ca o completare pentru un val de voluntari străini care se retrag din Ucraina. VICE World News a vorbit recent cu doi voluntari străini - un american și un polonez, ambii veterani din Afghanistan - care au plecat din Ucraina după ce au fost martori la dezastre pe câmpul de luptă și au supraviețuit atacului devastator cu rachete rusești asupra bazei Yavoriv. 

Soldații au spus că nu erau îndeajuns de bine echipați, că au fost depășiți de puterea armată superioară a Rusiei și s-au plâns de calibrul unora dintre colegii lor străini, pe care-i suspectează că abuzau de droguri. 

„Trebuie să realizezi că n-a mai fost de mult timp un război în care să se lupte așa”, a spus pentru VICE World News Hieu Le, un legionar american, în vârstă de 30 de ani. „Problema cu armata americană și armata NATO e că sunt răsfățate. Au resurse, logistică, medici, susținere. În Ucraina nu exista nimic de genul ăsta.”

Phil, veteranul britanic care a decis să nu se înroleze în legiune acum, a spus că acele plângeri se regăseau și în grijile noilor recruți. O preocupare majoră printre voluntarii potențiali a fost dacă li se va oferi echipament adecvat, în timp ce mulți au fost descurajați de faptul că ar fi trebuit să semneze contracte prin care s-ar fi angajat să lupte pe termen nelimitat. 

Promisiunea Rusiei de a trata luptătorii străini din Ucraina ca luptători ilegali, fără nicio protecție legală ca prizonieri de război, este de asemenea o îngrijorare. Moscova a declarat că-i consideră pe voluntarii străini mercenari ilegali, ceea ce înseamnă că nu îi va proteja de represalii, torturi sau alte tratamente degradante dacă sunt răniți sau capturați, așa cum sunt obligați de legea internațională. 

„Realitatea este că probabil nu vei ajunge în acel scenariu”, a spus Phil. „Nu anticipez că rușii vor lua prizonieri de război… Realitatea este că probabil îți vei lua un glonț în cap oricum, fie că ești ucrainean, britanic, georgian, fie american - nu or să stea să pună întrebări.”

Phil a spus că o altă grijă majoră a fost că Rusia ar putea încerca să exploateze prezența veteranilor militari din țările NATO, cum e cazul lui, și să declare fals că sunt infiltrați în conflict soldați activi din armatele occidentale, ca pretext să extindă sau să escaladeze războiul. 

A avut de asemenea rezerve în privința bravadei pe care a văzut-o la alți potențiali recruți, mulți păreau să vadă misiunea ca pe o călătorie din care nu se mai întorc. Pe forumurile online unde oamenii au discutat despre acțiunile din Ucraina, au existat o mulțime de „discuții macho cu adevărat îngrijorătoare despre Valhalla”, a spus el, în timp ce în călătoria sa în Ucraina a cunoscut un coleg veteran care și-a pierdut o parte din picior în luptă, dar era totuși hotărât să se alăture luptei din Ucraina. 

„Nu vreau să lupt de partea cuiva care e acolo ca să moară”, a spus el. „Vreau să lupt alături de cineva care are un motiv să se întoarcă acasă.”

Kacper Rękawek, cercetător postdoctoral la Centrul de Cercetare a Extremismului de la Universitatea din Oslo, care a urmărit fluxul de luptători străini în Ucraina din 2014, a declarat pentru VICE World News că era de așteptat valul recent de voluntari străini care părăsesc conflictul.

„E logic ca soldații voluntari dintr-un război să descopere că s-ar putea să nu fie pentru ei, că e diferit de ce se așteptau”, a zis el.

„Am văzut multe povești bizare despre oameni care intră în conflict, acum vedem multe povești bizare despre oameni care ies din el.”

Mulți luptători străini au venit așteptându-se să li se dea o armă și să fie trimiși direct pe front, dar realitatea a fost de obicei diferită. Rękawek a spus că voluntarii străini - care nu vorbeau limba și nu erau familiarizați cu condițiile de pe teren - au avut nevoie de sprijin suplimentar pentru a fi utili, iar armata locală a pus mai mare accent pe recruții locali. 

„Nu știi limba, realitatea locală, trebuie să fii cu cineva care vorbește limba ta sau cel puțin engleza”, a spus el. Potrivit unui raport, oficialii militari ucraineni își regândesc abordarea cu privire la recrutarea străinilor, după ce un grup inițial de voluntari străini a avut rezultate slabe în luptă, și se concentrează în schimb pe recrutarea veteranilor extrem de calificați. 

Unii luptători străini ajung în mod clar în prima linie și au parte de acțiunea pe care și-o doresc. James Vasquez, un veteran din armata americană și antreprenor în construcții din Connecticut, a postat pe Twitter un video de pe câmpul de luptă care arată unitatea sa cum se luptă aprig cu trupele rusești - împreună cu apeluri de strângere de fonduri pentru a ajuta la echiparea mai bună a forțelor ucrainene.

Rękawek a spus că, deși unii precum Vasquez au ajuns în luptă, mulții alții nu au reușit și au devenit frustrați. 

„Unui străin îi ia mult timp, răbdare, perseverență, noroc și curaj să treacă prin toate astea și în final să ajungă să lupte pe front.

Cât despre Phil, în timp ce rămâne deschis la ideea de a se duce în Ucraina ca să ajute la pregătirea militară, dacă va fi nevoie, acum încearcă să organizeze donații la scară largă pentru provizii pentru armata ucraineană.

„Cu siguranță că mă voi întoarce în Polonia luna viitoare, dar nu anticipez neapărat că voi trece granița din nou în Ucraina”, a spus el.