Îmi vine să-mi storc coșurile până la sânge pentru că nu arăt ca oamenii de pe Instagram

Chloé are 19 ani. Este dependentă de două lucruri: telefonul mobil și stoarcerea coșurilor. Cel mai mare coșmar al ei este criza hormonală de acnee sau coșul mare și roșu de pe frunte care te pedepsește pentru că ai mâncat un kebab bun. Știi tu, chestia aia nasoală care-ți apare în mijlocul feței chiar înainte de un date sau o seară în oraș. Când se întâmplă asta, Chloé se duce rapid la baie, se poziționează în fața unei oglinzi care mărește și-și stoarce coșul, hotărâtă să-l extermine.

Chloé stoarce, zgârie și trage minute în șir de ceea ce a devenit obsesia ei. După o jumătate de oră coșul dispare și în locul lui rămâne o rană mare și sângerândă. Deci Chloé nu va merge la party sau la un date, ci la farmacie ca să cumpere cremă cicatrizantă și să-și petreacă restul weekendului îngrijind rana ca până luni să poată merge la muncă fără să trebuiască să inventeze o scuză absurdă pentru bandajul mare de pe față. 

La fel ca doi până la cinci la sută din populație, Chloé suferă de dermatilomanie, o tulburare obsesiv-compulsivă despre care se știu prea puține lucruri. Afectează în principal femeile (86 la sută), mai ales tinerele. Recunoscută abia în 2015 de DSM (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale), dermatilomania este clasificată în categoria de „Comportamente Repetitive Centrate pe Corp”, cum ar fi rosul unghiilor, trasul de păr sau scărpinatul compulsiv. Dermatilomaniacii își chinuie pielea, și-și storc cel mai mic punct negru, firul de păr crescut sub piele sau coșul, ca să o facă perfectă. Da, este contraproductiv fiindcă în final pielea va fi plină de răni, cicatrici și chiar infecții cutanate. Este un fel de trip nasol care se întâmplă în baie și creează sentimente accentuate de rușine, multă vinovăție și izolare socială. 

„A devenit atât de important pentru mine, mi se destăinuie Chloé, încât se întâmplă înainte să-mi văd prietenii sau să-mi fac lecțiile.” Încă din adolescență Chloé a fost obsedată de pielea ei. „Nu mă pot abține să nu o ating, e ca un drog. Îmi imaginez că după mica sesiune de stoarcere, pielea mea va fi perfectă. Dar în final, ajung cu pielea rănită, sângerez, fac coji mari și nu mai îndrăznesc nici să ies din casă, atât de rușinată sunt.”

Chloé a aflat despre dermatilomanie de pe Instagram, de la influenceri și specialiști care încearcă să popularizeze patologia. Dar în cazul lui Chloé și Instagramul a avut o mică parte în tulburare. „Am primit un smartphone când aveam 15 ani, în aceeași perioadă când au început să-mi apară coșurile. Am văzut multe fete care postau fotografii în care arătau super frumos. M-am comparat mult cu ele. Toate aveau piele de bebeluș și eu arătam ca o adolescentă plină de coșuri. Mi-era teamă să-mi fac selfie-uri. Am început să fac acasă rețete super abrazive pentru piele, precum lămâie cu bicarbonat de sodiu (nu recomandăm să faci asta), și apoi să-mi verific pielea în fiecare zi ca să anticipez următorul coș.”

Dermatoloaga Audrey a creat conturile de YouTube și Instagram Dermato Drey ca să arate problemele tenului. Conform spuselor ei, rețelele sociale contribuie la dermatilomanie. „Adolescenții din ziua de azi își trimit selfie-uri pe Snap ca să discute între ei. Dacă nu te simți confortabil cu fața ta, nu poți nici măcar comunica. Apoi te compari mult cu alții, numai că alții folosesc filtre și-și retușează fotografiile. Cu toate astea, tenul perfect există de mult timp în reviste, în filme, în reclamele de pe stradă.”

Kelly Jastszebski, o naturopată specializată în tulburări ale tenului, cunoscută pe Instagram ca naturopathekelly, caută fotografii retușate din revistele pentru femei. Le arată ca exemple și le explică urmăritorilor săi că nu, nu este posibil să n-ai pori, chiar dacă n-ai coșuri, și că în imaginile respective a fost folosit Photoshop-ul. „În filme, femeile au doi centimetri de machiaj pe față, bărbații își arată ridurile. Fotografiile cu modele sunt constant retușate și trebuie făcută multă educație. Merită să-ți amintești că deși ai acnee, alunițe, sprâncene stufoase și puncte negre ești frumoasă și normală.”

Deci, cine e de vină? Camille Montaz, în vârstă de 31 de ani, a crezut că vina era a ei. „Am crezut că dacă nu mă vindec e fiindcă nu am voință.” Camille își amintește de manualele de la facultate. „Persoanele din fotografii aveau vârsta noastră și tenul perfect (mai exact, retușat). M-am comparat cu ele și m-am simțit complexată.” În același timp, Camille a suferit de pe urma judecăților altora. „Mă machiam mult ca să mă camuflez și am primit multe remarci despre faptul că purtam prea mult machiaj. Îmi anulam întâlnirile, mi-era rușine.” În jurul vârstei de 25 de ani, a dat peste un forum unde participanții au lansat provocări anti-stors coșuri. „Am realizat că există o comunitate.” A găsit un grup de Facebook în engleză unde se strâng oameni afectați de dermatilomanie. A decis să consulte un psihiatru, „Numai că atunci când ești studentă nu ai neapărat posibilități financiare”. A găsit un psihiatru care a ajutat-o să descopere mindfulness și să-și schimbe obiceiurile.

În 2019, și-a creat contul de Instagram Peau.ssible pe care se descrie ca fiind „o fostă dermatilomaniacă” și a publicat cartea My Story with dermatillomania. „Sunt norocoasă că m-am născut în 1990. Ar fi putut fi mai rău dacă aș fi crescut cu rețelele sociale.” Încurajează oamenii afectați de tulburare să vorbească despre ea fără rușine. „Ani de zile am ținut-o secret. Îmi făcusem scenarii cum că oamenii mă vor judeca. Să vorbesc despre asta e eliberator. Am înțeles în sfârșit că oamenii mă pot aprecia pentru cine sunt și nu pentru tenul meu.” Fiindcă pentru Camille, tenul este o obsesie reală. „Eram obsedată de tenul oamenilor când pe majoritatea dintre ei nici nu-i interesa.”

Cum să te vindeci? În primul rând, „fii conștient/ă că tenul perfect nu există”, subliniază Dr. Dermato Drey. „Tenul este viu. Storsul coșurilor înrăutățește lucrurile.” Apoi, bineînțeles, tratează sursa patologiei, cum ar fi acneea, chiar dacă câteodată niște simple mușcături de țânțar pot declanșa tulburarea. Un sfat: aruncă oglinda care mărește. „Nimeni n-ar trebui să aibă asta, e un accesoriu toxic”, spune dematoloaga. În final, trebuie să cauți ajutorul unui terapeut, fiindcă înainte să fie o tulburare a pielii, dermatilomania este o tulburare de sănătate mintală. 

Karin Blondeau este psihoterapeută și a creat contul de Instagram Psy Dermatillomanie ca să lupte împotriva tulburării. „Creează multă suferință și, din păcate, există foarte puțin ajutor.” Dacă ar trebui să facă un portret al dermatilomaniacului obișnuit ar fi: „o femeie tânără, perfecționistă, hipersensibilă, cu stimă de sine scăzută și adesea victimă a abuzului sexual”. Deci are nevoie urgent de ajutor. „Problema nu este tenul, subliniază psihoterapeuta, este obsesia. Asta ascunde alte probleme.”

Chloé a început terapia, a aruncat oglinzile din apartament și se uită pe rețelele sociale „ca și cum aș merge la un muzeu, știu că e divertisment”. Din fericire, pielea are o capacitate impresionantă de a se regenera. „O rană se vindecă întotdeauna”, spune Demarto Drey. Așa că nu te panica. Singurul lucru de care are nevoie pielea ta este pace. 

Articolul a apărut inițial în VICE Franța.