În ciuda numărului din ce în ce mai mare de români la parade Pride, un studiu al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării spunea că unul din doi români nu ar vrea să aibă o persoană LGBT rudă, vecin de bloc sau de serviciu. Oamenii ăștia care au o problemă cu comunitatea LGBT de la noi din țară nu se gândesc că-s oameni ca ei, cetățeni, care nu vor decât să li se recunoască niște drepturi fundamentale.
Vor doar să li se recunoască un parteneriat civil, să poată ieși de mână pe stradă cu persoana iubită, să fie tratați în mod egal cu restul cetățenilor. Vor respect, același respect care li se acordă, din păcate, și cuplurilor hetero care se căsătoresc doar de gura lumii, numai că să dea bine în ochii societății, care apoi se duc acasă și-și bat joc de uniunea pe care au încheiat-o. Mă refer aici la adulteri, bărbații care-și găsesc o amantă, două, trei, care mai trec pe la prostituate și fel și fel de escorte, la femeile care și ele, desigur, întrețin relații sexuale în afara căsătoriei. Oameni care-și trăiesc viețile amoroase în secret, ca societatea să nu-i judece. Oamenii ăștia tratează homosexualitatea de parcă ar fi o boală ce se poate răspândi pe calea aerului.
Videos by VICE
Ei nu înțeleg că persoanele din comunitatea LGBT luptă pentru normalitate. Prea puțini sunt cei care îi înțeleg cu adevărat. Așa că am rugat câțiva bărbați și femei să-mi povestească ce înseamnă pentru ei să fie gay în România secolului 21, problemele cu care se confruntă și ce vor ei de fapt de la societatea noastră. Am vorbit și despre relații sexuale, cum descoperi că ești gay după tentative de sex hetero și ce înseamnă să-ți ascunzi sexualitatea de ochii lumii. Dacă chestiile de genul iți creează disconfort, te sfătuiesc să nu mai citești în continuare. Nu de alta, dar îți pierzi timpul și cel mai probabil, n-ai să înțelegi nimic.
ALEXANDRU, 20 ani
VICE: Ești într-o relație?
Alexandru aka Homosexualul Notoriu: Deocamdată nu. Sper că la un moment dat. Mă rezum la sex și punct. Dar, odată ce ne cunoaștem și merge, păstrăm legătura. Cu cei care nu merge nu prea păstrez legătura.
De ce nu crezi c-ai putea întreține o relație?
Deoarece Hunedoara încă este un oraș comunist, nici nu ai unde să ieși, mă refer la un bar gay sau ceva de genu’. Am stat un an în Timișoara, dar în Hunedoara fac politică și a trebuit să vin înapoi deoarece făceam naveta săptămânal. Sper sa fiu primul primar gay declarat.
Ai avut multe relații cu parteneri de sex opus?
Două, ambele când eram în generală. Identitatea sexuală mi-am descoperit-o în clasa a noua când am mers în tabără la mare, acolo am avut o aventură cu un tip. Eram în Costinești și ieșisem cu prietenii în Disco Tineretului, acolo se dădea un tip de vreo 20 de ani la mine. Eram și un pic băut și ne-am întâlnit la toaletă unde am avut o veritabilă partidă de sex. Mi-a plăcut destul de mult și m-am gândit că asta sunt, și mi s-a confirmat în timp.
De atunci ai mai avut relații cu persoane de sex opus?
Nu, doar în generală, dar m-au lăsat rece.
Şi cum era sexul cu femei înainte să te culci cu un bărbat?
Nu știu dacă știi, e un meme care circulă cu doi care se fut și tipul e așa de abătut încât aia face toată treaba. Adică, eu stau și ea se dă pe leagăn. Eu sunt doar suportul.
Cum se compară o relație cu o femeie versus o relație cu un bărbat?
În primul rând la fete am o erecție forțată, nici măcar nu ejaculez. Eram într-o seară pe tren, mă întorceam dintr-o tabără eram în a 11-a, și mi s-a așezat una pe pulă și nu a plecat decât după vreo două ore, și nimic. A fost dezamăgită. Pe când la bărbați îmi vine natural erecția. În al doilea rând nu există diferențe din punct de vedere sexual în cazul bărbaților, de aici reiese că ne cunoaștem de dinainte de a face sex. Și cel mai important, mă simt în largul meu când fac sex cu un bărbat.
Cum ai descrie o partidă de sex reușită cu un tip?
Mă rog, poate mă consideri egoist, dar target-ul meu sunt băieții până în 30 de ani. Dacă partida de sex este reușită înseamnă că partenerul a reușit să mă facă să îl plac, mă refer la gesturi, vorbe și tehnică. Să fie tandru, să știe să îmi facă preludiu și să știe să îmi obișnuiască sfincterul extern.
Cum reacţionează familia şi prietenii?
Părinții mei sunt încă în acomodare. Le-am spus acum o lună. Tatăl meu a reacţionat relativ normal, dar maică-mea destul de nasol adică a plâns s.a.m.d. Ei au o prejudecată că nu este sănătos, plus excluziunea socială, la care deocamdată îi fac față cu brio.
Cum reusesti să îi faci faţă?
Simplu, o înfrunt, am şi o poză de profil care spune că-s gay. Și fac activism.
Ai avut conflicte cu persoane homofobe?
Da, dar nimic grav. Asta e o metodă de triere a prietenilor. Cei care au un IQ cât de cât vor rămâne cu tine, interviul ți l-am dat în timp ce stăteam la masă cu câțiva prieteni, toți hetero.
Ce le-ai spune persoanelor respective?
Că nu are importanţă pe cine iubești, atâta timp cât eşti capabil să faci asta.
MARIAN, 39 ani
VICE: Ai avut și relații cu persoane de sex opus?
Marian: Cu mai multe. Era să mă-nsor. Actually, sunt bisexual, dar am ales de mult bărbații. Mi se potrivesc mai bine din punct de vedere al relaționării emoționale.
E mai ușor să comunici cu bărbații?
Nu are legătură cu vorbitul. E vorba de felul în care te conectezi pe toate planurile – mental, emoțional, sexual – per total energetic cu celălalt, iar asta se vede în funcționalitatea cuplului. Cel puțin la mine, mecanica frecării pentru obținerea satisfacției sexuale primare nu a contat niciodată. Dacă vrei, eu sunt unul dintre puținii norocoși la care aparatul a funcționat perfect și cu femeile, și cu bărbații. Deși înțeleg cum devine devastator ceva de genul ăsta, de pildă, pentru cei care ar vrea să încerce s-o facă – fie și de curiozitate – cu o femeie și nu pot.
Deci și sexul cu femeile e mișto?
Ce pot spune foarte clar este că mi-a plăcut la nebunie sexul cu femeile, la fel ca și cel cu bărbații, doar că sunt lucruri diferite dacă treci de mecanică. Ea este comună și în heterosexualitate, și în homosexualitate, la fel cum sunt comune, de pildă, seducția, vânătoarea, patima. Diferența esențială este cea de de poziționare (nu în sensul frivol și vulgar de cine pe cine fute sau cine stă deasupra, cine dedesubt).
Cum se schimbă agățatul între femei și bărbați?
Pe femei le-am abordat exclusiv cu „lalele, viori”, ceea ce am făcut și cu mulți bărbați, de altfel, în timp ce pe aceștia din urmă mi-a plăcut și să îi acroșez frontal, foarte bărbătește, poate brutal, așa cum fac doi masculi în lumea animală. Asta nu înseamnă ca un heterosexual nu se poate duce la o tipă să o întrebe fără să fi dansat măcar un dans „la tine sau la mine?”, dar eu cu tipele nu așa am procedat.
Și relațiile decurg la fel?
E drept că, spre deosebire de interacțiunile mele homosexuale, unde one-night-stand-urile au fost ceva firesc, cu tipele (mult mai puține la număr) nu am căutat asta: eram în perioadele mele de „cumințenie” sau de percepere la maximum a presiunii sociale și atunci mă puneam, cumva, pe modul „disponibil pentru o relație cu o tipă”.
Cum era să treci de la relații cu femei la relații cu bărbați?
Chiar și când am fost logodit cu tipa cu care voiam să mă căsătoresc, mi-a fost clar că mai devreme sau mai târziu, o voi înșela cu un bărbat sau chiar voi fi tentat să am o viață dublă. Astea e o chestie frecvent întâlnită în momentul istoric în care ne aflăm, adică sunt pline aplicațiile de dating gay precum Grindr și PlanetRomeo de bărbați căsătoriți, cu copil sau nu, care caută relații pasagere ori de lungă durată cu alt bărbat.
Dar pe mine m-ar fi consumat teribil, ar fi fost un calvar. Cel puțin așa era atunci și am decis, la 30 de ani, că gata cu femeile, eu rămân cu bărbații. Desigur, am fost foarte norocos, dar – și o spun fără lipsă de modestie – am avut și curajul de a-mi asuma riscul să nu mă căsătoresc, să mă întrebe lumea mereu de ce nu și când o voi face, să mă privească dubios și să mă bănuiască de homosexualitate etc.
Te-ai gândit destul de profund la subiect.
Da, asta intră la modul serios în psihoterapie, de fapt în psihanaliză – e foarte clar că sunt chestiuni profunde în mine care nu mi-au permis să mă „așez” lângă o femeie și m-au făcut să iau decizia (sau poate ca n-a fost nicio decizie, a fost o acceptare și o asumare) de a-mi clădi viața alături de un bărbat. Deci nu, nu e pentru că vorbești mai ușor cu bărbații, ci pentru că, oricât de bun ar fi sexul cu o femeie și oricât de bine ai da în societate ca soț și eventual tată, vei fi profund nefericit, dacă nu-ți accepți natura mai degrabă homo decât heterosexuală. Fie și dacă e (să zicem că s-ar putea măsura) 51 la 49, alea două procente iți vor fute viața la modul cel mai trist.
TIMEEA, 24 ani
VICE: Câte relații ai avut cu bărbați și câte cu femei?
Timeea: Am avut cinci relații cu bărbați, dintre care două serioase. Am avut două relații cu femei, ambele serioase. Și câteva tentative, dar alea nu se pot numi relații. Mai degrabă aventuri.
Când ai realizat că ți se potrivesc mai bine femeile?
Momentul în care mi-am dat seama că nu îmi plac bărbații a fost încă de când eram cu băieți. Nu mă simțeam în largul meu, nu eram eu însămi. Nici sexual nu-mi plăcea deloc, era totul așa fără pasiune, cel puțin din partea mea. Nu simțeam ‘acel ceva’. Abia când am ajuns să fiu cu o tipă, am realizat conștient că this is where I wanna be.
Ai putea să compari o relație cu o femei cu una cu un bărbat?
Nu, nu se compară. Experiența cu tipi a fost dezastruoasă. Nu simțeam nimic, mă simțeam agasată, presată, nu mă puteam relaxa, nu eram eu. Foarte rare momentele în care chiar mă simțeam ok-ish. Sexul cu o fată e totul. E și soft, și wild, și hot, e careless și chill.
Toate săruturile și atingerile sunt încinse, până intră în tine, încet, apoi te pierzi. Și vrei mai mult. Sexul oral e și el foarte important. Totul e despre chimie de fapt. O partidă reușita cu o tipă înseamnă happy ending pentru amândouă, de mai multe ori.
Ai mai încerca și cu tipi acum?
După ce am văzut cum e să fii cu o femeie, nu aș mai putea să fiu cu un bărbat, nu mă atrage deloc ideea. Când ești cu o tipă în pat simți tot timpul o libertate, fără presiuni, poți să te lași dominată sau să preiei controlul. Asta e valabil și din punctul de vedere al traiului la comun. Cu o tipă mi se pare că ești la egalitate, că ne completăm. De exemplu, îmi place când n-am chef să fac nimic prin casă, și face ea fără măcar să îi cer. E mișto să fie două femei în aceeași casă, e tot timpul curat și capacul de la wc e tot timpul la locul lui. Jos, nu ridicat.
Sexul cu bărbați cum era?
O chestie practică, mecanică, fără niciun fel de sentiment. Tot ce voiam era să termine odată.
TIBERIU, 43 ani
VICE: Ai avut multe relații cu persoane de sex opus?
Tiberiu: Numai trei relații long-term. Niște ani petrecuți împreună. Cu vizite la părinți, Crăciun în familie, vacanțe.
Povestește-mi câteva dintre ele și cum relaționează ele cu orientarea ta sexuală.
M și cu mine am pornit prin a fi foarte buni prieteni. O puștoaică simpatică, veselă, extrem de prietenoasă și mereu pusă pe șotii. Ne-am înțeles grozav. Însă cu toate astea, simțeam că lipsește ceva esențial din relația noastră. Lipsea testosteronul. În momentul în care au început discuțiile despre viitor, am pus punct, deși nu a fost ușor. Cu M sunt în continuare foarte bun prieten. M e căsătorită de mai bine de zece ani, are o fetiță și e fericită. Am fost la nunta ei, ne vizităm, sunt prieten cu soțul ei și amândoi știu despre orientarea mea sexuală.
A era extrem de impulsivă și foarte geloasă. Plângea pe stradă dacă o altă tipă se uita la mine. Avea impresia că am avut niște lungi conversații din priviri cu vânzătoarea de înghețată. În relația asta am rezistat un an. A fost traumatizantă. Suntem prieteni pe Facebook, însă nu ne dăm mai mult de trei LIKE-uri pe an. Și ea știe despre faptul că sunt atras de bărbați, însă nu a comentat nimic pe subiect.
S a fost ultima mea iubită. Extrem de senzuală, sensibilă, charismatică și foarte caldă. Genul de femeie magnet care atrăgea privirile bărbaților și femeilor deopotrivă. S m-a ajutat să înțeleg că nu pot schimba ceea ce simt și a fost și ultima mea relație cu o femeie. Acum are un băiețel și, deși ne vedem numai de câteva ori pe an, îl aduce pe puști an de an la bradul meu de Crăciun ca să-și caute cadoul. Știe că sunt gay și mă adoră.
Toate astea au fost înainte să îți descoperi identitatea sexuală?
E debatable. Am știut că sunt atras de băieți de la grădiniță. Însă știam că va urma o viață complicată dacă mi-aș fi îngăduit să mă îndrăgostesc de un bărbat. Așa că am încercat să mă corectez. De fapt, nu poți corecta decât ceva ce e greșit. Și am avut nevoie de 31 de ani să înțeleg că nu e greșit să mă simt atras de un alt bărbat.
Și relații de lungă durată cu persoane de același sex ai avut?
Da, tot trei. Însă ultima durează de aproape 12 ani. Cu A sunt de 11 ani și 8 luni, căsătoriți de șase ani jumate. M-am așezat la casa mea.
Povestește-mi de relația ta cu A.
Inițial ne-am conversat pe GayRomeo – un site de gay online dating. Apoi, după vreo două săptămâni de schimbat mesaje, am ieșit la o cină. Apoi la alta. Până-ntr-o zi când a venit la mine acasă și nu a mai plecat niciodată.
Apoi, pe la sfârșitul lui 2009, m-a cerut în căsătorie. Eram acasă, venisem obosit de la birou și eram prăbușit pe canapea. Mi s-a părut puțin bizar că deși era îmbrăcat într-o pereche de jeanși și tricou, pe deasupra avea un halat de baie. La un moment dat, în timp ce-i povesteam cum fusese ziua mea, îl văd că se ridică, își desface halatul, iar pe tricou erau prinse cu arici niște litere. M-am prins că e ceva ce trebuie să citesc, mi-am mijit ochii și-am citit. Scria „TE IUBESC, IUBITOL MEU. WILL YOU MARRY ME?”
Cum ați oficializat relația?
Ăsta a fost începutul. A e cetățean britanic, așa că pentru a încheia parteneriatul civil în România, aveam nevoie de acordul MAE. Au urmat 14 luni de corespondență cu Ministerul Afacerilor Externe. A fost ceva îngrozitor. Scrisoarea a fost trimisă inițial de Chris Byant, care la momentul acela era Ministru pentru Europa în Guvernul Britanic. Cei de la MAE susțineau că n-au primit nimic. A fost retrimisă de către Robyn Barnett (ambasador la acea vreme).Tot „neprimită”. Și să ne-nțelegem! Vorbim despre curier diplomatic, nu despre porumbei călători! Există un protocol extrem de strict în ceea ce privește corespondența cu o ambasadă.
Cât a durat până să reușiți?
La niște luni, cererea a fost reformulată și retrimisă. A fost jocul nervilor, însă miza era prea mare ca să cedăm. Voiam să ne căsătorim (că nu pot spune „să ne partenerizăm civil”) în ziua în care mama împlinea 60 de ani. Și ne-a reușit.
Ceremonia a avut loc la reședința Ambasadorului Britanic la București – Martin Harris la acea dată, și oficiată de Barry Davidson – Consulul Britanic în România, care-mi era și șef direct la acea vreme. Petrecerea a fost foarte mișto. Au fost 160 de prieteni alături, și mama, desigur.
Cum e să fii căsătorit cu persoana iubită, against all odds, against our narrow-minded society?
Firesc. Cred că ăsta e cuvântul. Suntem înconjurați de prieteni minunați, iar asta ne ajută să trăim în România. E bula noastră de normalitate. Sigur că aș prefera să ne fie recunoscut parteneriatul civil, sigur că aș fi preferat să nu fiu nevoit să îmi fac testamentul acum câțiva ani în încercarea de a-l proteja pe A, în cazul în care va rămâne singur, sigur că aș prefera ca atunci când merg cu A la Floreasca, să nu mai fiu poftit afară. Anul ăsta m-am gândit foarte serios să las totul în urmă și să plecăm. Pentru că în 43 de ani am obosit să lupt pentru lucruri care în alte țări sunt by default.
Ce le-ai spune oamenilor care susțin că familia tradițională e formată dintr-un bărbat și o femeie?
Le-aș spune că au dreptate. E tradițională pentru că majoritatea e heterosexuală. De-aia comunitatea LGBTI+ este o minoritate. Iar asta nu înseamnă că e ceva greșit. Într-o Românie normală, le-aș mai povesti despre căsnicia mea, care e bazată pe exact aceleași sentimente ca ale lor.
Le-aș spune că nu suntem atât de diferiți și i-aș îndemna să călătorească și să vadă cum alții trăiesc fără probleme unii lângă alții și că toate isteriile cu „se duce dracu’ planeta!” sau „cine mai face copii?” sunt de-a dreptul infantile. Le-aș spune că familia tradițională nu are nevoie de susținere, pentru că nu e amenințată de nimic. Nimeni nu își propune interzicerea căsătoriilor între persoanele heterosexuale din România. Deci totul e OK. Să stea liniștiți.
Ce experiențe ai avut din discuțiile cu homofobi?
Din păcate, experiența mea cu susținătorii CpF mă face să cred că nu sunt interesați de argumente. Nu îi interesează dialogul. Iar pe mine nu mă interesează monologurile. Îi văd plini de ură, deși susțin că sunt creștini și în numele religiei se simt îndreptățiți să mă urască. Sunt ateu. Însă asta nu înseamnă că nu cunosc Biblia. Doar nu cred în ea. Ei însă, în mare parte religioși, ignoră „Iubește-ți aproapele!” și „Să arunce primul cu piatră cel care e fără păcat.”
Pentru ei nu contează cine sunt sau ce fac. Important e că eu iubesc un bărbat, deci eu sunt Dușmanul. Mă lasă rece atacurile lor. Nu mă simt intimidat de ele. Nu mi-e frică de ei. Le-aș spune că ar fi bine să se obișnuiască cu ideea că diversitatea înseamnă normalitate și că într-o bună zi se vor legaliza și în România căsătoriile între persoanele de același sex.
DANIEL, 34 ani
VICE: Ai avut relaţii cu femei?
Daniel: Da, două. Dar, de ceva vreme doar cu bărbaţi.
Și cum se compară relaţiile cu femei versus cele cu bărbaţi?
Sexual pentru mine e mai hot cu bărbaţi. Ca trai în doi mi se par foarte asemănătoare. Doar că atunci când ai o relaţie cu o femeie, simți că poți avea sprijinul familiei, colegilor, apropiaţilor. Cu un bărbat mă ascund, sunt mereu în gardă.
Dar tu personal te simţi mai ok cu un bărbat.
Da, când eram adolescent voiam o relaţie cu o femeie. Dar era frustrant, în plus sexual nu eram pe deplin satisfăcut. Ştii sexul ăla când eşti obosit şi te chinui să te exciţi. Cu bărbaţi e cu artificii. Faţă de femei simţeam ceva aşa paternal, pe când cu bărbaţii aş face orice.
Voiai să fii cu o femeie din cauza presiunii societăţii?
Da, asta simţeam că trebuie să fac. Și acum simt amărăciune că nu pot avea parte de anumite lucruri. Că nu mă pot duce acasă cu iubitul. Că nu vom avea cine mari în familie. Vecinii se uită cruciș. Peste multe lucruri am trecut, dar uneori îmi e greu să spun că sunt gay. Mă feresc de anumite persoane homofobe, trăiesc oarecum într-o bulă. Şi uneori simt aşa un uşor pericol. În bus am păţit, la hypermarket am fost agresat.
Ce le-ai zice persoanelor respective?
Mulţi nu cred că-s homofobi. Dar dacă au ceva cu tine, e primul lucru de care se iau, e prima jignire. Şi normal că eu o simt amplificată. Când eram la liceu, un amic de-al surorii mele se lua de mine mereu. Îmi zicea că-s efeminat. Şi eu nu înţelegeam ce am, şi ce are el cu mine.
Familia, prietenii te susţin?
Părinţii mei nu ştiu. Nu le-am spus poate din laşitate, dar şi din dorinţa de a-i proteja. Sunt dintr-un oraş de provincie şi ei au aşteptări mari de la mine, îşi doresc să am o familie, copii care să le ducă numele mai departe, şi poate pe ultimul loc să fiu şi eu fericit. De fericire nu discutăm. Sora mea îmi este alături, aşa cum poate. În rest am grijă să mă înconjur de prieteni apropiaţi, amici şi colegi toleranţi şi deschişi la minte.
Ce părere ai de extremiştii care susţin că familia se poate întemeia doar între un bărbat şi o femeie?
Pe unii dintre ei încerc să îi înţeleg. Adică pe cei care sunt împinşi în acest demers de convingeri religioase. Alţii sunt de părere că îşi pun singuri piedici în dezvoltare. Sau poate sunt lipsiţi de empatie şi de cele mai multe ori, plini de ură. La cei care nu par a avea un motiv obiectiv, încerc să nu mă gândesc. Dar pot înţelege un motiv subiectiv cum e sănătatea mintală.
Cum te afectează iniţiativa lor de a interzice căsnicia între două persoane de acelaşi sex?
Având în vedere modele de căsnicii nereuşite pe care le-am avut, nu pot să zic că sunt un mare fan. Mult timp n-am crezut că îmi doresc asta, apoi am început să simt lipsa unei posibilităţi de oficializare a relaţiei mele cu persoana iubită. Recent am realizat că îmi doresc să îmi pot uni destinul cu bărbatul iubit.
Mi-a rămas în minte un citat din Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite. Acolo spune că între drepturile nealienabile lăsate de Creator sunt Viaţa, Libertate şi Dreptul la căutarea Fericirii. Senzaţia mea este că iniţiativa asta îmi îngrădeşte dreptul la libertate şi stă în calea fericirii mele, fix ca un nod în gât. Nodul ăla în gât pe care-l simt mereu când aud declaraţii homofobe sau discuţii nesfârşite pe tema persoanelor LGBT. Nu vreau lucruri complicate, vreau să îmi pot declara iubirea în faţa familiei, prietenilor, vreau să pot face asta cu mândrie, fără reţineri şi fără ascunzişuri. Vreau să fim protejaţi de lege, să fim acceptaţi.
AMALIA, 40 ani
VICE: Câte relaţii cu bărbaţi ai avut?
Amalia: Una. Și cu femei tot una.
Care a fost momentul în care ţi-ai dat seama că nu îţi plac bărbaţii?
Când am realizat că bărbaţii nu mă pot iubi aşa cum simt eu că am nevoie să fiu iubită. Că nu vor avea sensibilitatea să asculte ce simt, ce-mi place, ce nu. Că nu sunt capabili să mă iubească aşa cum sunt, cu pasiunile mele, cu defectele mele, că nu-mi vor oferi niciodată libertatea de a fi eu însămi. În mod sigur chestia asta vine din felul în care sunt crescuţi băieţii şi fetele, dar ăsta e alt subiect.
Cum se compară o relaţie cu o femeie versus una cu un bărbat?
O femeie te ascultă, te încurajează, e caldă, deschisă şi sinceră. O femeie este sensibilă, simte fără să-i spui ceva. Simte că nu eşti bine, când eşti happy, când eşti horny, e nevoie doar de o fracţiune de secundă pentru a te citi pe de-a-ntregul.
O femeie te ascultă şi vrea să înţeleagă fiecare stare. Asta mi se pare fantastic, să fii ascultată, şi să vrea genuinely să te înţeleagă. Mă simt iubită şi apreciată alături de o femeie. Şi liberă, mă simt liberă. Atingerile fie că sunt suave, fie pline de dorinţă, au o senzualitate care lipseşte bărbaţilor. În atingerile unei femei simţi iubirea. Simţi iubirea unei femei şi în felul cum respiră când te atinge, o simţi în fiecare por. La bărbaţi n-am întâlnit însușirile astea.
Am impresia că vorbești de o persoană anume, nu doar la modul general.
Eram căsătorită de zece ani când am întâlnit o tipă printr-un prieten comun. Am simțit de la prima întâlnire un alt fel de vibe între noi. Îmi plăcea că e tunsă scurt. Îmi părea retrasă și introvertită, și într-un mod ciudat îmi amintea de mine la vârsta ei.
Ne-am întâlnit de mai multe ori, îi povesteam despre mine și despre regretele mele, ea îmi povestea despre orice cu un idealism debordant (iubesc lucrul ăsta la ea). Știam că e gay, îmi spusese într-un mesaj pe messenger. Când ieșeam la o cafea și o vedeam cum se uita după tipe alte tipe, mă simțeam geloasă, și atunci am început să-mi pun întrebări.
Cum era sexul cu bărbaţi?
Mecanic, fără atingeri, cu fantezii în cazul meu.
Ai vrea să te re-căsătorești cu femeia potrivită?
Cu femeia potrivită mi-aş dori să-mi petrec toată viaţa. Nu ştiu dacă este căsătoria un lucru la care să aspir. E doar o instituţie creată de om.
