Patriotism şi fatalitate. Naţionalism şi cancer. Tricolor şi boala Batten. Iată ce poţi obţine când combini un turn metalic înalt de două sute de metri cu pagina de Facebook a unui serviciu secret (STS – Serviciul de Telecomunicații Speciale) şi dai push la campanii sociale executate de specialiști în comunicare cu epoleţi: rişti să transformi o idee bună într-o uriaşă memă. Cam cât un turn de două sute de metri.
Practic, de câţiva ani, bucureştenii au, fără să ştie, propriul lor turn Eiffel, trainic fixat pe malul Dâmboviţei în vecinătatea ştrandului Ciurel. Odată cu el, obsesia „Micului Paris” şi mândria de a fi români au devenit, pe nesimţite, un pic mai mari.
Videos by VICE
E drept, turnul STS nu are program de vizite, aşa cum se întâmplă în cazul confratelui său mai mare de la Paris, însă când se lasă seara peste Bucureşti, antena de pe malul Dâmboviţei luminează feeric cerul Capitalei în cele mai halucinante ori suave scheme de culori posibile.
Telecomunicaţii speciale: mic manual de utilizare a ghidului culorilor în care e iluminat Stâlpul de la Ciurel
Când nu străluceşte în varianta default, „de serviciu” (placidul tricolor), stâlpul poate deveni doar roşu-galben, aşa cum a fost de pildă în octombrie anul trecut. Deşi părea mai degrabă înfăşurat în drapelul Spaniei, stâlpul a fost astfel iluminat în cadrul unei campanii de conştientizare a poliomelitei.
Cu o lună în urmă, turnul arăta ca un imens şi simpatic brad de Crăciun, pictat în „verde pentru sănătate”, o culoare aleasă pentru marcarea „evenimentului de conştientizare asupra diagnosticării timpurii a bolilor mitocondriale”.
Aprinzi nişte becuri şi lumea va conştientiza rapid gravitatea acestor boli. Interesant că nu s-a gândit nimeni până acum să repete figura cu „conştientizarea” şi în cazul campaniei de vaccinare anti-COVID, că tot e subiect de actualitate de vreun an de zile. Probabil că încă nu s-au hotărât decidenţii în ce culoare să îmbrace turnul STS şi de-aia stăm aşa de prost.
Apoi, turnul s-a metamorfozat în ceva albastru cu nuanţe violet (?) pentru a marca Ziua Mondială a Diabetului Zaharat.
Iată un bun truc de magie: Închide ochii. Gândeşte-te la o culoare. Nu-i aşa că te gândeai la diabet?
Aceeaşi culoare a fost folosită pentru Ziua de Conştientizare a Autismului, „o afecţiune tăcută, care nu provoacă suferinţă, dar doar prin refuzul de integrare, prin discriminare şi neacceptare”.
Apropo de „refuzul de integrare, prin discriminare şi neacceptare”: august a fost luna Pride, dar nimeni din STS nu a îndrăznit să coloreze turnul în culorile curcubeului. O fi schema de lumini mai complicată, mai ales dacă sunt profesionişti din categoria celor care au fost admişi cu note de 4 şi 5?
Trei culori cunosc pe lume, pline de toate molimele pământului
În schimb, în aceeaşi lună, turnul a fost iluminat în roşu, pentru a marca „Ziua naţională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni şi de conştientizare a violenţelor împotriva creştinilor” (da, aparent, avem şi o astfel de zi naţională). Acesta a fost și momentul în care jocul de lumini de pe turnul STS mi-a atras atenția.
Dar, stai! Asta nu-i tot! Avem şi în nuanţe de mov, ideale pentru hipertensiunea pulmonară! STS a și spus că își dorește să informeze populația cu privire la importanța prevenției și diagnosticării cât mai devreme a bolii. Demersul e nobil, nimic de zis, însă efectele lui în societate nu par să fie chiar pe măsura așteptărilor.
Cineva, undeva, s-a gândit că galben-auriul e cea mai bună culoare pentru cancerul la copii.
Îmi imaginez ofiţeri grei din STS, încercănaţi şi copleşiţi de imensa responsabilitate pe care o poartă pe umeri, cum stau aşezaţi la mese, cu cafelele în faţă, în interminabile şedinţe generate de întrebarea: „Ce mai punem azi pe stâlpul nostru?” sau „Ce culoare e asociată cu boala Alzheimer? Dar cu bronşita cronică?” Undeva în STS cineva controlează heblul care luminează cerul de deasupra ştrandului Ciurel.
Oare oamenii aceştia, care organizează şi coordonează activităţile în domeniul telecomunicaţiilor speciale pentru autorităţi şi instituţii speciale, care criptează şi decriptează, se luptă, la o adică, în prima linie cu hackerii cei răi, ajung să se certe din cauza unei culori? Există şi aici angajaţi cu scuza: „Nu se poate, şefu’, am avut albastru şi săptămâna trecută”? Şi-o fi dat vreun general SIE cu palma peste frunte până acum, când a realizat că roşu e „pentru martirii Brâncoveni”, galbenul înseamnă „cancer la copii”, iar albastrul semnifică „autism”? Uneori, patriotismul e amuzant de cinic.
