Doi cercetători care au identificat în trecut posibil primul meteorit interstelar care a avut impact cu Pământul au dovezi că un al doilea obiect de acest gen a aterizat pe planeta noastră, conform unui nou studiu.
Amir Siraj, un student la astrofizică de la Universitatea Harvard, și astronomul Avi Loeb, profesor de știință la Harvard, susțin că un meteorit foarte rapid, care a explodat în flăcări lângă coasta Portugaliei pe 9 martie 2017, e al doilea obiect interstelar de pe Pământ. Cei doi au publicat studiul în care își dovedesc teoria pe serverul arXiv. Deocamdată, studiul nu a primit recenzarea colegială.
Videos by VICE
Pe lângă faptul că par să provină din afara sistemului solar, aceste obiecte par să fie extraordinar de robuste, pentru că se încadrează în prima categorie de duritate a materialelor dintr-un catalog NASA care conține informații despre sute de meteoriți.
„Nu avem un catalog de mostre suficient de mare ca să ne putem da seama exact cât de puternice sunt obiectele interstelare față de obiectele din sistemul nostru solar, dar putem spune clar că sunt mai dure. Șansele să nimerească pe planeta noastră două obiecte la întâmplare din top 3 din cele 273 sunt de una la zece mii. Iar șansele gaussiene referitoare la distribuția obiectelor sunt de una la un milion”, a zis Siraj într-un mail.
„Pentru noi, asta înseamnă că provin din altă sursă decât sistemul nostru solar”, a adăugat Loeb într-o convorbire telefonică.
Loeb a atras multă atenție în ultimii ani, după ce a speculat că primul obiect interstelar identificat vreodată, cunoscut ca ‘Oumuamua, e, de fapt, un artefact de tehnologie extraterestră. Depistat în 2017, Oumuamua a străbătut sistemul solar și avea o dimensiune de 0,40 kilometri, adică era mult mai mare decât alți potențiali meteoriți interstelari identificați de Siraj și Loeb. Teoria lui Loeb a fost combătută de mulți oameni de știință care susțin că sunt slabe șanse ca obiectul să fie de origine tehnologică.
Loeb mai crede că acești meteoriți ar putea fi artefacte extraterestre, deși el și Siraj au prezentat o explicație bulversantă pentru obiectele incredibil de dure din studiu: Meteoriții ar putea fi șrapnele interstelare produse de explozia unor stele mari, numite supernove.
Observațiile anterioare au dezvăluit că mediile extreme din jurul stelelor pe moarte pot produce obiecte încărcate cu materiale refractare, care sunt metale grele, ce țâșnesc din supernove ca niște gloanțe cosmice, conform studiului.
„S-a observat că supernovele produc bucăți mari de materie bogată în fier. Aceste elemente foarte dense ar putea fi originea obiectelor precum IM1 și IM2”, a zis Siraj.
Evident, Loeb e deschis spre mai multe teorii. „Nu spunem că sunt neapărat artificiale. Dar, a adăugat el, evident că există o posibilitate ca o navă spațială să fi fost construită cu scopul de a reuși să străbată atmosfera Pământului.”
Mulți savanți din comunitatea științifică sunt sceptici cu privire la afirmația lui că un al doilea meteorit interstelar a căzut pe Pământ.
Hadrien Devillepoix, cercetător la Școala de Știile ale Mediului și Planetare a Universității Curtin, a declarat pentru Motherboard prin e-mail că informațiile obținute de Loeb și Siraj sunt dintr-o bază de date care e utilă în anumite situații, dar are mai multe limitări.
„Asta înseamnă că senzorii care ar trebui să detecteze meteoriții nu-și fac treaba? Nu. Senzorii catalogului CNEOS au fost creați pentru detectarea de lansări de rachete. Cum un meteorit vine, de obicei, cu o viteză de zece ori mai mare decât a unei rachete, nu e de mirare că viteza acestor meteoriți e uneori estimată greșit”, a zis el.
Savantul a continuat că e dificil să analizezi traiectoriile meteoriților cu ajutorul instrumentelor dedicate acestui scop. „Așa că, fără să analizeze informațiile o echipă de experți în traiectoria meteoriților, nu e posibil să ne dăm seama dacă aceste obiecte au avut traiectorii interstelare”, a zis el.
Aici s-ar putea să intre în joc sursa informațiilor secrete – guvernul american. Loeb și Siraj au mai identificat anterior un potențial meteorit interstelar, numit IM1, prin examinarea unui obiect care a explodat pe cer lângă Papua Noua Guinee, după ce a străbătut atmosfera cu 130 000 de mile pe oră în viteză heliocentrică, ceea ce e foarte rapid chiar și pentru un meteorit. IM2, care a fost de 13 ori mai mare decât IM1, a intrat în atmosfera Pământului cu 112 000 de mile pe oră, o viteză care sugerează că a pătruns în sistemul solar dintr-o locație necunoscută din spațiul interstelar.
„Am verificat și am descoperit că obiectul a avut, la momentul impactului, o viteză heliocentrică de cincizeci de kilometri pe secundă”, a zis Siraj în call. „Primul obiect interstelar, IM1, avea șaizeci de kilometri pe secundă când a lovit Pământul. Iar asta depășește cu mult pragul de 42 de kilometri pe secundă, viteza elementelor care provin din sistemul solar.”
Departamentul Apărării al Statelor Unite ale Americii a efectuat un studiu independent pe IM1 și a confirmat că „estimările de velocitate raportate la NASA sunt suficient de exacte cât să indice o traiectorie interstelară”, conform unui comunicat din aprilie 2022. Unii oameni de știință nu sunt convinși că dovada e suficientă.
Loeb și Siraj își vor prezenta descoperirile despre IM1 într-un studiu care va fi publicat în The Astrophysical Journal. Ei doi așteaptă o nouă reacție din partea Departamentului Apărării al SUA și organizează o investigație a fundului oceanelor în căutarea obiectelor explodate.
„Există multe enigme aici care sugerează că vom afla ceva nou din căutarea asta. Avem nevoie de mai multe dovezi, iar dovezile ne vor ghida mai departe”, a zis Loeb.
