E greu să duci povara unui doctorat fictiv. Fotografie via Wikimedia Commons

În iunie 2015, filosoful australian Peter Singer, profesor de bioetică la Universitatea Princeton și susținător al eugeniei și al legalizării unor forme moderate de relații sexuale între specii, primea titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității din București. Unii s-au isterizat, alții au mers un pic mai departe și au dat capul de tastatură până le-a ieșit un articol despre asta. Cam așa a apărut pe EVZ textul ăsta: Un susținător al ZOOFILIEI și al UCIDERII nou-născuților va deveni Doctor Honoris Causa al Universității din București. Cam asta au înțeles din lucrările lui Peter Singer. Că vrea liber la omorât prunci și la futut animăluțe. Și că e o enormitate ca el să primească titlul de Doctor Honoris Causa de la una dintre cele mai prestigioase universități din România.

Controversa asta nu spune nimic nimănui care nu urmărește dramele din lumea academică, adică majorității oamenilor. Inclusiv ție. Însă asta nu înseamnă că nu e o miză importantă pe undeva la mijloc. Așa că hai să aflăm ce dracu e ăla un titlu Doctor Honoris Causa și de ce contează așa multe cine îl primește și cine nu. Wikipedia spune că:

Doctor honoris causa (doctor datorită meritelor), prescurtat dr.h.c., este un titlu onorific, acordat unor persoane eminente de către o universitate, (…) în special persoanelor care s-au distins în anumite domenii profesionale, sociale sau politice.

Și că:

Honoris causa este o locuțiune în latină care înseamnă „datorită meritelor” și se referă atât la meritele profesionale, cât și la buna reputație.

De reținut partea cu buna reputație. Dacă aveai impresia că Singer e dubios și nu ar trebui să primească titlul ăsta, doar pentru că vrea să eutanasieze nou-născuții cu malformații grave și să salveze omenirea de la degenerare, atunci uite aici o listă cu niște dubioși mult mai mari care au primit Dr.H.C de la universitățile din România și nimeni nu a comentat nimic. Pentru că dublu standarde.

Ion Iliescu

Dr.H.C. al A.S.E. București (2003), al Universităţii „Danubius” din Galaţi (2008), al S.N.S.P.A. București (2004), al Universității Politehnica Timișoara (2002), al Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti (2002), al Universităţii din Oradea (2001), al Universităţii „Spiru Haret” București (2002), al Universității Ovidius din Constanța (2007) şi al Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad (2003)

Foto via Wikimedia Commons

Fiu de comunist, brelocul personal al lui Ceaușescu o bună perioadă de timp (până în 1984), unealtă moscovită în scenariul loviturii de stat din 1989, fan înfocat al URSS până în 1991, expert în speech-uri motivaționale adresate minerilor distrugător de generații și protector al deţinutului cu fular, Ion Iliescu și-a adjudecat, în mandatul 2000-2004, o cohortă de Dr.H.C.-uri, profitând de servilitatea, excesul de zel și interesele unor rectori. Din păcate, chiar și după 2004 a ținut să își facă simţită prezenţa prin Senat, iar din 2005 a rămas, până în prezent, președintele de „onoare” al PSD-ului. De atunci şi până în prezent îşi dă cu părerea mai mereu despre tot felul de căcaturi politice și refuză să coboare de pe scenă.

Concluzia: Ion Iliescu, autor moral al mineriadei din 1990, triliarde de Dr.H.C.-uri, ultimul în 2008

Explicaţia universităţilor: Niciuna dintre universităţile de mai sus nu mi-a dat un răspuns pe mail atunci când am întrebat pentru ce merite i-a fost acordat titlul de Dr.H.C lui Ion Iliescu. Când le-am contactat telefonic, am fost pasat de la un birou la altul şi tot nu am primit un răspuns până la momentul publicării acestui text.

Adrian Năstase

Dr.H.C. al Universității „Titu Maiorescu” din București (2010), al Universității “Ștefan cel Mare” din Suceava (2002), al Universităţii din Craiova (2002), Profesor Onorific al Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad (2001)

Foto via Flickr

Comunist din tată-n fiu și din socru-n soție, Doctor Honoris Causa pe toate meridianele patriei, Adrian Năstase merită din plin un loc pe podiumul acestui top, măcar ca o consolare că din „aproape totul” a ajuns „aproape nimic”. Fost membru al PCR, fost ministru de Externe la câteva milisecunde după Revoluție, fermecat de ideea unei noi alianțe anti-vestice cu URSS-ul prin 1991, la sugestia încă nerăposatului Ion Ilici Iliescu şi, nu în ultimul rând, ilustru cetățean de onoare al metropolei Băile Herculane, Adrian Năstase a primit titluri peste titluri din partea lacheilor universitari. După această perioadă îmbelșugată, doctorul Năstase s-a specializat în actorie (este de neuitat sceneta „Pistolașul și fulărelul”) și în pușcărie (prea puțină, dar bună și aia).

Concluzia: Adrian Năstase, infractor condamnat la închisoare în 2012, ultimul Dr.H.C. în 2010

Explicaţia universităţilor: Niciuna dintre universităţile de mai sus nu mi-a dat un răspuns pe mail atunci când am întrebat de ce nu i-a fost retras titlul de Dr.H.C lui Adrian Năstase după condamnarea acestuia. Când le-am contactat telefonic, am fost pasat de la un birou la altul şi nu am primit un răspuns până la momentul publicării acestui text.

Andrei Marga

Dr.H.C. al Universității „1 Decembrie 1918″ din Alba Iulia (2010), al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (2010), al Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu (2011), al Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți (Republica Moldova, 2010), al Universității „Ion Creangă” din Chișinău (2000)

Foto via Flickr

Trădat din prima secundă de chip şi atitudine, ambele parcă teleportate în timpurile noastre din cele mai tenebroase neguri ale comunismului, fost ministru de Externe, rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj și sultan al Institutului Cultural Român, „Horia” (numele de cod) dădea pe goarnă la Securitate cam despre orice picior străin aterizat prin Cluj. Mai exact, Horică a spionat echipe de televiziune, doctoranzi ai Universității Babeș-Bolyai și lectori, cu toții veniți din străinătate, asta pentru că fusese recrutat de Serviciul III al Securității din Cluj, responsabil cu contraspionajul. Mai mult decât atât, preastimabila lui soție, Delia Marga, dădea și ea în gât pe cine apuca. Gen pe o profesoară venită din Statele Unite la Cluj pentru a-l cunoaște pe filozoful Constantin Noica. De curând, judecătorii Tribunalului Maramureș au decis definitiv că aparent respectabilul Doctor Honoris Causa al Țnșpe universități nu este altceva decât un reziduu respingător al epocii ceaușiste. Definitiv.

Concluzia: Andrei Marga, colaborator dovedit al Securităţii în 2015, Dr.H.C. pe bandă până în 2011

Explicaţia universităţilor: Singura universitate care mi-a răspuns a fost Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava. Când am întrebat de ce nu i-a fost retras titlul lui Andrei Marga după ce a fost dovedit colaborator al Securităţii, persoana cu care am vorbit mi-a transmis că: „Persoanele, cărora li s-a acordat titlul de DHC al USV, l-au primit, la momentul respectiv, pentru competența și excelența dovedite în unul sau mai multe domenii. Regulamentul nu prevede posibilitatea retragerii acestui titlu onorific.”

---

Urmărește documentarul nostru despre frățiile rasiste de la Universitățile din Alabama.

---

Constantin Bălăceanu-Stolnici

Dr.H.C. al Universității „Grigore T. Popa” din Iași, al Universității din Petroșani, al Universității Ecologice din București și al Universității „Andrei Șaguna” Constanța (2005)

Figură boemă, bătrânel simpatic, aparent respectabil, multe circumvoluțiuni, cu un singur mare defect: turnător la Securitate. Dar turnător, tată, nu glumă. Scârbos de turnător. Grețos. Dovedit de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) cu acte și chestii. Mircea Dinescu povestea că „Laurențiu” (numele de cod al boemului) s-a autopropus Securității pentru colaborare, trimițând o scrisoare de intenție în care descria avantajele pe care le-ar putea aduce în funcția de sifonar. După „recrutare,” a fost răsplătit cu căcălău de bani și permisii în străinătate pentru talentul cu care colecta și scuipa mai departe informații către băieții răi. Mai mult decât atât, este de notorietate că a fost cumva implicat în acțiunile Securității împotriva lui Vlad Georgescu, directorul Europei Libere, care a murit în anii ’80 din cauza unui cancer suspect, evoluat foarte rapid. Marele Honoris Causa a fost cel care transmisese la Secu’ schema casei din Munchen a lui Georgescu. Ciudat, nu? În prezent, dacă îi citești pagina de Wikipedia, pare a fi ăl mai mare model uman: Președinte al Societății Ateneul Român, Director onorific al Institutului de Antropologie al Academiei Române, Președinte al Centrului Internațional Antidrog și al Drepturilor Omului. Ironică asta cu drepturile omului, nu?

Concluzia: Constantin Bălăceanu-Stolnici, informator dovedit al Securităţii în 2007, Dr.H.C. în 2005

Explicaţia universităţilor: Singura universitate care mi-a răspuns a fost Universitatea „Grigore T. Popa” din Iaşi. Când am întrebat de ce i s-a acordat titlul de Dr. H. C. unui informator dovedit al Securităţii, persoana cu care am vorbit mi-a transmis că: „Profesorului Constantin Bălăceanu-Stolnici i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității de Medicină și Farmacie «Grigore T. Popa» Iași în anul 1995, pentru merite deosebite științifice și profesionale (conform CV-ului domnului profesor), la momentul respectiv neexistând nicio bănuială de activitate de poliție politică asupra domniei sale. (…) Dorim să precizăm, în plus, că în Regulamentul de Funcționare a Senatului Universității de Medicină și Farmacie «Grigore T. Popa» Iași nu se specifică nicio modalitate de retragere a titlului de Doctor Honoris Causa.”

Nursultan Nazarbayev

Dr.H.C. al A.S.E. București (1998) și al Universității Creştine „Dimitrie Cantemir” (2007)

Fotografie via Wikimedia Commons

De profesie fost comunist și dictator al Kazahstan-ului. Acest tovarăş de bere al lui Putin a primit titlul de Doctor Honoris Causa de la vestita Academie de Studii Economice și de la Universitatea Pițipoancelor Care Își Închipuie Că Studiază Dreptul „Mitică Cantemir”. Motivul? Probabil s-a mers pe același principiu ca atunci când se ducea doamna Ceauşescu prin țările calde și își comanda diplomele cum îmi command eu pizza. Satisfacerea capriciilor unui dictator în vizită. Altfel nu îmi explic prezența lui Nursultan într-o listă de doctori honoris causa ai ASE-ului, pe care se regăsesc laureați ai Premiului Nobel pentru economie. Obișnuit al scorurilor de peste 90% în alegeri, binecuvântat în 2007 de parlamentul pe care îl are sub papuc cu un amendament care îi permite să candideze de câte ori vrea el, suspectat de corupție la nivel înalt, băiat de casă al Moscovei și partener al Iranului, fostul prim-secretar al Partidului Comunist din Kazahstan își găsește alinarea intelectuală în brațele a două universități românești. Oare ăștia dau cu titlurile şi diplomele în orice șef de stat care ne trece pragul, ca în lăutari? Chiar fără număr, așa? Ar da și în Kim de la Phenian?

Concluzia: Nursultan Nazarbayev, oficial președinte al Kazahstanului de prin 1991, neoficial dictator al Kazahstanului tot de prin 1991, Dr.H.C. în 1998 şi 2007.

Explicaţia universităţilor: Niciuna dintre universităţile de mai sus nu mi-a dat un răspuns pe mail atunci când am întrebat pentru ce merite i-a fost acordat titlul de Dr.H.C dictatorului Kazahstanului. Când le-am contactat telefonic, am fost pasat de la un birou la altul şi nu am primit un răspuns până la momentul publicării acestui text.

Înaltpreasfințitul Părinte Andrei Andreicuț

Dr.H.C al Universității „1 Decembrie 1918″ din Alba Iulia (2015)

Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, deci Marele Cichicean al Ardealului, Andrei Andreicuț a cochetat temporar cu Securitatea, sub numele conspirativ de „Ionică,” unde a scăpat pe sub mână câteva note informative, mai mult sub presiunea șantajului, după cum o arată documentele. În 2007, CNSAS a concluzionat că părintele a cam comis-o, mai exact a făcut poliție politică, însă în 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a anulat verdictul CNSAS-ului, mai mult pe parte procedurală decât pe fond, folosindu-se de o excepție de neconstituționalitate la legea CNSAS, ridicată de Împărăția Sa, Cel Mai Curat Anus al Planetei, Dan Voiculescu, în prezent pușcăriaș de lux. Probabil că „Felix” presimţea că CNSAS-ul ăsta e mare belea la casa omului şi că îşi va lua şi dânsul una peste ceafă. De aceea încerca şi el să îi pună beţe în roate. Ca să vezi, în cele din urmă, patronul Intact s-a trezit fix o decizie irevocabilă de colaborare cu Securitatea, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe data de 10 martie 2011.

Concluzia: ÎPS Andrei Andreicuţ, colaborator dovedit al Securităţii în 2007, spălat de Curtea de Apel în 2008, Dr.H.C. în 2015

Explicaţia universităţii: Când am întrebat cum a fost posibil să-i fie acordat titlul de Dr. H. C. unui colaborator dovedit al Securităţii, persoana cu care am vorbit mi-a spus că: „Părintele Andrei Andreicuţ este un stâlp al comunităţii locale, iar aspectele vieţii sale la care faceţi referire sunt relative şi interpretabile şi nu suntem noi în măsură să le judecăm.”

Citește și Facultatea de farmacie are probleme mult mai mari decât predarea homeopatiei

Nicolae Corneanu

Dr.H.C. al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timișoara (2003), al Universității de Ştiinţe Agricole ale Banatului (2003), al Universității „Aurel Vlaicu” din Arad (2003) și al Universității de Vest din Timişoara (2003)

Deja a doua față bisericească de pe listă, ex-Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, acest Sir Alex Ferguson al Securității, a fost cel mai longeviv colaborator al organului comunist dintre VIP-urile vieții publice, în schimbul avansării în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Dosarul de la Securitate al preasfințitului are nu mai puțin de 10 volume, care cuprind activitatea sa sifonistică dintre anii 1950 și 1988 . În urma studierii catraliardelor de note informative date de viitorul mitropolit și Doctor Honoris Causa, CNSAS a decis, definitiv și irevocabil, în 2007, că tata popa a fost colaborator al poliției politice. Dacă citeşti câteva din notele lui informative, o să vezi la ce desfrâuri securistice se băga părintele.

Concluzia: Nicolae Corneanu, informator dovedit al Securităţii în 2007, Dr.H.C. multiplu în 2003

Explicaţia universităţilor: Niciuna dintre universităţile de mai sus nu mi-a dat un răspuns pe mail atunci când am întrebat de ce nu i-a fost retras titlul de Dr.H.C. lui Nicolae Corneanu atunci când acesta a fost dovedit informator al Securităţii. Când le-am contactat telefonic, am fost pasat de la un birou la altul şi nu am primit un răspuns până la momentul publicării acestui text.

Astea au fost șapte exemple de cetățeni care, ce-au făcut, ce n-au făcut, au reușit să își procure unul sau mai multe titluri de Doctor Honoris Causa în universitățile românești, dar despre care nu vorbeşte nimeni. Prin comparaţie, contoversa din jurul lui Singer e o furtună într-un pahar cu apă.

În ciuda faptului că regulamentele multor universităţi prevăd situaţii în care titlul de Dr. H. C. poate fi retras, universităţile din România nu se sfiesc să se asocieze public în continuare cu personaje de o moralitate şi reputaţie îndoielnice.

Urmăreşte VICE pe Facebook

Citeşte şi:
De ce studenţia o să fie o perioadă foarte urâtă din viaţa ta
8 probleme din cauza cărora facultatea ta merge prost

Întrebarea zilei: Ce te-a enervat cel mai tare la facultatea pe care ai urmat-o?
Întrebarea zilei: Cât de important este pentru un student pachetul primit de acasă?