Banii n-aduc fericirea. Like-urile o fac

FYI.

This story is over 5 years old.

Advertorial

Banii n-aduc fericirea. Like-urile o fac

Like-ul a creat un sistem de meritocrație care elimină diferențele dintre bogați și săraci.

Hei, generația Facebook, ai văzut ce zice societatea de noi? Că suntem o generație de oi amorfe care-și petrec viața cu ochii în telefon și cerșesc validare prin like-uri de la străini. Că aspirațiile noastre sunt superficiale și că nu mai recunoaștem adevărata valoare. Sună cunoscut? Dar ce-ar fi, dacă ți-aș spune că like-urile sunt un lucru bun? Na, nu chiar un lucru bun, dar clar paradigma „like = cool" e mai puțin dăunătoare decât modelul „bani = cool".

Publicitate

În primul rând, trebuie să recunoaști că, în afară de budiști și cetățenii cu folie de staniol pe cap, majoritatea oamenilor normali își doresc validare (în orice formă). Ideea unei lumi în care persoanele trăiesc independent de părerile altora „mi se pare cel puţin nepotrivită, dacă nu discutabilă", ca să citez din clasici. Mai ales că, până la un punct, nevoia de validare nu e un lucru atât de rău. Pentru unii oameni e chiar motorul care-i propulsează să facă chestii grozave. Nu toți feisbuchiști care vor să atragă interesul și admirația altor oameni sunt attention whores, că pe principiul ăsta și bunică-ta era an attention whore pentru că-și primenea poarta de sărbători.

Citește și: Cineva mi-a furat fotografiile de pe Facebook, ca să păcălească lumea aproape zece ani

Și ca sa nu îmi dau doar cu părerea, am întrebat-o pe Anca Maftei, psihoterapeut, dacă e chiar așa de păcătoasă nevoia de validare sau dacă e un efect advers al hiperutilizării Facebook.

„Omul este o ființă socială, inerent dependentă de opinia și validarea grupului din care face parte. Grupul devine familia, reproduce cumva relația inițială cu mediul de origine. Încercăm prin raporturile pe care le clădim cu sferele sociale în care activăm să supracompensăm sau din contră, să repetăm secvențele afective din primii ani de viață. Comunitatea e motorul lumii noastre. Printre cele două sute de specii de primate, nu există niciuna ai cărei membri să trăiască în izolare.

În ciuda minunilor tehnologice ale societății și culturii umane, trecem lesne cu vederea cât de mult din comportamentul nostru își are rădăcinile în evoluția biologică. Deși trăim în orașe enorme, cu milioane de locuitori, acestea fiind un prods al capacității noastre de supraviețuire, lumea socială este în continuare ceea ce era și acum câteva sute de mii de ani. […] Psihologii evoluționisti ne caricaturizează uneori, spun că avem «o minte de epoca pietrei într-un univers de era spațială». Daca inițial supraviețurirea depindea în proportie de aproape sută la sută de relațiile din cadrul grupului, astăzi validarea eventual a unui grup mai extins, cel puțin prin intremediul tehnologiei, este la fel de importantă."

Publicitate

Așadar, like-urile sunt ok pentru că, până aici, validarea într-un grup social se ducea în mare parte într-un singur loc: la cei cu bani. De când cu like-urile, în schimb, lumea a început să valideze persoanele care au ceva de zis, ceva de arătat sau ceva de făcut.

Noua generație se laudă cu succesul în mediul online, în timp ce tu te lăudai cu cadourile de la părinți

Țin minte că prin clasa a IV-a un coleg dintr-o familie mai înstărită a venit la școală cu niște adidași foarte șmecheri ca a lui Michael Jordan, aduși din afară. Ne-am adunat toți băieții din clasă în cerc și am petrecut cel puțin vreo trei pauze holbându-ne la adidașii lui. Și toată generala a fost așa: copiii cool erau ăia care aveau telefoane, haine de firmă etc. Sunt sigur că treaba mai stă așa într-o oarecare măsură, dar ceva m-a făcut să sper la mai mult.

15 ani mai târziu (adică acum câteva luni), într-un autobuz din București, trag cu urechea la discuția unui grup de puști de maxim 12 ani și, deși conversația sună cunoscut în formă, conținutul e complet altul.

- Câți subscriberi ai zis că ai?
- 78…
- Pff! 78? Păi, eu am 315. Și am un clip cu 2345 view-uri (iar ceilalți își clătinau capetele a admirație). Mai vorbim când ai măcar peste o sută!

Ce m-a dat pe spate la dialogul ăsta a fost că acel puști nu se lăuda cu ce obiecte a primit de la părinți, ci cu ce a obținut el însuși prin munca lui. Sigur, asta poate duce la noi forme de excluziune socială, pentru că nu toți copiii știu să facă clipuri de Youtube și meme-uri amuzante. Dar trebuie să recunoști că acest criteriu de validare este mai meritocratic decât precedentul.

Publicitate

Like-ul a format un fel de meritocrație care produce cele mai tari lucruri de pe internet

Mă uit în jur și văd ce ne-a oferit like-ocrația: bloggeri, vloggeri, autobaziști, utopiști și din păcate Lucian Mândruță etc. Toți acești creatori de conținut au pornit de la zero și au continuat să facă treabă motivați de like-urile care creșteau și le confirmau că sunt oameni care rezonează la mesajele lor. Like-ul îți dă o voce pe care înainte puteai doar s-o cumperi.

Citește și: Iată de ce îți dau, de fapt, oamenii like la postări

Și da, se pot cumpăra și like-urile, dar să ai like-uri cumpărate e ca și cum ai fi un artist și ai plăti oamenii să-ți vină la spectacol în loc să te plătească ei pe tine. Or să-ți ia banii, n-or să-ți consume produsul și, cel mai important, nici nu o să zică mai departe altora despre tine. De asta pe paginile cu sute de mii de like-uri cumpărate ale unor politicieni bate vântul, iar pe pagina lui Godină, par example, lumea e prinsă într-o permanentă dezbatere publică.

Pe Facebook primesc like oameni care inspiră (și paginile cu glume proaste, ce-i drept), oameni care schimbă, oameni care au atitudine. Nimeni n-ar fi băgat în seamă un polițist oarecare acum zece ani sau un cetățean frustrat și nemulțumit de cum funcționează X sau pur și simplu o tipă care a dorit să aibă fundul perfect și a obținut asta.

Una dintre marile reproșuri la această cultură a like-ului e că ne transformă pe toți în niște narcisiști care acum se pot și cuantifica, dar psihologul Anca Maftei mă ajută și la capitolul ăsta.

Publicitate

„Facebook sau alte retele de socializare sunt instrumente. Modalitatea în care le folosim, scopul pe care îl avem în vedere și mai ales nevoile pe care le împlinim prin intermediul lor fac diferența dintre a deveni ferestre către informare sau coșuri de gunoi ale bagajului nostru emoțional. E necesar un pic de autoanaliză pentru a folosi această resursă extraodinară în felul cel mai productiv în raport cu nevoile noastre.

Facebook îţi oferă posibilitatea de reidentificare, de control asupra poziţiilor interioare pe care vrei să le exhibi şi de a primi mai multă atenţie decât în interacţiunile curente, astfel că putem vorbi de o rațiune pozitivă de a fi prezent pe rețelele de socializare. Criticul nostru interior se bucură când primeşte sprijin din afară şi, în ciuda importanței validării interioare şi a evaluării proprii a comportamentelor, poate fi considerat un plus atunci când butonul de like ne alină stima de sine.

Comportamentele deviante, cum este cel de tip narcisist, își au rădăcinile în primii ani din viața unui om, Facebook nu poate decât pune la îndemană o unealtă pentru exprimarea nevoilor de validare, dar nu poate fi vorba de un mediu preponderent narcisist pe care sa îl creeze."

Deci vezi, nu mai da vina pe Facebook, pentru că cel mai probabil e de la tine.

Limita dintre bogați și săraci dispare în fața nevoii de like-uri

Dar acum ai putea zice că Hei, Raul, cum poți să spui că like-ul e noua monedă, când pe instagram sunt o grămadă de pagini de Facebook cu bogătani care-și expun opulența și rup la popularitate.

Publicitate

Citește și: Facebook mi-a furat cinci ani din viață

Cred că existența lor confirmă ce am zis din două motive:

1. Deși sunt milionari, faptul că au câte un tanc privat plin cu fotomodele tăvălite prin cocaină nu este suficient. De ce ai mai avea nevoie de un cont de instagram când ai deja tot ce-ți poți dori? Pentru că toate alea nu înseamnă nimic fără validarea celorlalți.

2. Pentru fiecare om care se uită la rich kids of Instagram și e cu adevărat impresionat sunt alți doi oameni care urmăresc ironic, doar ca să poată vedea ce țărani cu Maserati sunt acești copii parveniți. E o altă formă de validare personală: te uiți la ei și te găndești că, deși n-ai avion privat și nici nu faci duș cu șampanie, măcar nu ești un papițoi de prost gust.

Evident, nu înseamnă că acest cult al validării e neapărat unul ok. Sunt o mie de motive pentru care această cuantificare a aprecierii poate avea efecte negative, dar hai să vedem măcar și partea pozitivă, pe care psihoterapeutul o definește cu moderație cam așa:

„În spatele Facebook, oamenii se pot simți în siguranță în comparație cu raporturile directe cu ceilalți. Desigur că nu e recomandat ca întreaga existență socială să fie transmutată în mediul virtual, dar acest tip de interacțiune poate înlesni celor timizi sau cu probleme ale stimei de sine contactul cu ceilalți și conectarea la grup."

Like-urile ne-au învățat că mai sunt și alte lucruri care dau valoare unui om decât banii. Acum trebuie doar să mai realizăm că nici like-urile nu o fac.

Publicitate

Așa că nu-ți mai rămâne decât să #bereal

Intră pe www.be-real.ro și alege-ți tricoul potrivit pentru ocazia potrivită, împânzește social media de poze și lasă like-urile sa curga. Dacă urci o poză cu tricoul purtat într-un context potrivit, pe site-ul campanie, ai șanse la discount-uri KFC și o excursie la rude.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre Facebook:
Instituțiile publice România sunt mai amuzante ca părinții tăi, pe Facebook
Toate tipurile de indivizi enervanți cu care ești prieten pe Facebook
Când pui poze cu străini pe Facebook, încalci legea