Am cunoscut-o pe Dana Dunel, avocat în dreptul muncii, când m-a ajutat într-un conflict la locul de muncă, din care nu credeam că am cum să ies învingătoare. Cele mai valoroase lecții din discuțiile cu ea au fost tona de informații pe care am primit-o despre drepturile mele ca angajat, despre care habar nu aveam.
Dana Dunel este avocat de 20 de ani, de pe vremea când rata șomajului era atât de mare încât conflictele de muncă ajungeau în instanță mai mult la inițiativa angajatorului. Se lucra foarte mult „la negru”, iar oamenii cu contract de muncă treceau peste orice abuz, doar pentru că erau mulțumiți că aveau un job. În așteptarea unei perioade în care drepturile omului chiar să conteze și să fie cu adevărat înțelese și aplicate, s-a specializat în legislația specifică resurselor naturale și utilităților și a studiat domeniul juridic al egalității de șanse.
Videos by VICE
În prezent, Tribunalul București judecă aproape o sută de litigii pe zi, un număr nu foarte ridicat, dar în țară sunt și mai puține, mai ales că există județe fără tribunale speciale pentru litigii de muncă, spune Dana. În cazul în care nu ai tribunal pentru litigii de muncă în județ, trebuie să te adresezi tribunalului civil de care aparții cu domiciliul. Însă, deși o bună parte din angajați simt că sunt abuzați la locul de muncă, puțini sunt cei care aleg să discute cu un avocat sau să acționeze chiar ei în instanță pentru a-și susține drepturile. Așa că am vorbit cu Dana despre drepturile angajaților, cum poți lupta pentru ele și ce costuri implică asta.
VICE: Când apelează românii la un avocat în dreptul muncii?
Dana Dunel: De regulă, când angajatorul îi sancționează disciplinar, când sunt în pericol să-și piardă locul de muncă sau salariul. Majoritatea vin după ce și-au pierdut jobul. Mulți cred că instanțele în dreptul muncii țin cu angajatorii, dar nu e adevărat. Procentajul de câștig este mai mare în rândul angajaților, pentru că dau în judecată angajatorii doar în situații de abuz clar și instanța nu are ce să facă decât să aplice legea.
Ce înseamnă soluționarea pe cale amiabilă și ai nevoie de un avocat și pentru asta?
În soluționarea pe cale amiabilă, rezolvarea problemei stă în găsirea unui numitor comun, din care ambele părți să aibă de câștigat, fără a fi nevoie de instanță judecătorească. N-ar trebui să fie nevoie de avocat, dacă departamentul de resurse umane al companiei se ocupă de binele angajaților. Resursele umane ar trebui să fie un liant între salariat și angajator, care să împiedice o situație cu puncte de vedere diferite să se transforme într-un conflict de muncă.
Câți bani trebuie să ai, ca să te arunci într-un proces de dreptul muncii?
Costul procesului poate fi zero, dacă te reprezinți singur și nu ai nevoie de o expertiză, adică un calcul contabil substanțial, în cazul unor drepturi salariale complexe, cum ar fi ore suplimentare foarte multe. Expertiza este 1500 – două mii de lei, dar dacă se complică, poate ajunge la șase-opt mii. În rest, în dreptul muncii nu există taxe de timbru și alte cheltuieli. Avocatul are niște onorarii minime, stabilite prin lege și nu are cum să coste mai puțin de o mie de lei.
Dar eu sunt convinsă că orice salariat se poate reprezenta singur. Mai ales când e vorba de abuzuri clare și știe ce vrea. Plus că, tribunalele pentru conflictele de muncă sunt formate dintr-un judecător și doi asistenți judiciari care sunt acolo să asiste salariatul. Dacă ai totuși nevoie de bani într-un astfel de proces și nu îi deții, statul nu oferă soluții accesibile, ceea ce este o mare barieră în accesul la justiție, mai ales pentru cei tineri. De asta și numărul litigiilor de muncă este mic. Cele mai de succes cauze sunt conduse de sindicate, care pot reprezenta salariatul în instanță ca un avocat, fără să mai fie nevoie ca acesta să plătească onorariu.
Ce pași trebuie făcuți, dacă vrei să dai în judecată compania la care lucrezi?
Când realizezi că s-ar putea să dai în judecată angajatorul, începi să aduni probe pentru dosar: colectezi e-mail-uri și faci corespondență internă cu angajatorul, în care acesta admite ceva care va reprezenta o dovadă. Pot fi folosite și probe video sau audio, dacă instanța admite astfel de dovezi. Sunt respinse dacă instanța le consideră irelevante sau are alte probe pe care să-și întemeieze decizia. Poți să ceri și confidențialitatea lor, să le vadă doar judecătorul.
În funcție de caz, ai la dispoziție doar o anumită perioadă de timp în care poți să dai în judecată firma. Pentru drepturi salariale și despăgubiri, trei ani. Ca să contești o sancțiune pe care ai primit-o, 30 de zile. Dacă angajatorul te mută cu biroul sau îți dă de făcut ceva ce nu este în fișa postului, 45 de zile. Dacă aceste termene au fost depășite, nu mai poți acționa în instanță.
Ca să-i dai în judecată, în caz că te reprezinți singur, faci o cerere, în care descrii ce s-a întâmplat și o depui la tribunal în două exemplare. Pregătești pentru companie o listă cu documentele pe care vrei să le dea instanței, ca să probeze ce susții tu. Cum ar fi regulamentul intern, contractul colectiv de muncă, diverse hotărâri și decizii care au fost încălcate, din care rezultă că dreptul tău era stabilit într-un fel și nu a fost respectat. Dacă firma nu vine cu documente, reprezintă o recunoaștere a faptului că ceea ce ai scris tu este adevărat. În dreptul muncii, angajatorul trebuie să demonstreze că ceea ce spui tu este fals.
La ce se poate aștepta un angajat al cărui proces se desfășoară în timp ce trebuie să meargă în continuare la același loc de muncă?
Există legea împotriva discriminării, care spune foarte clar că nu au voie să facă asta pentru că ți-ai exercitat dreptul în instanță. Teoretic, n-ar trebui să existe nicio consecință, legea chiar te protejează în sensul ăsta și atitudinea negativă a angajatorului ar fi în defavoarea lui.
Dacă angajatul câștigă în instanță, costurile de judecată vor fi acoperite de angajator?
Da și se dau în toată integralitatea lor, inclusiv onorariul avocatului. Toate drepturile bănești în dreptul muncii devin scadente din momentul în care se pronunță instanța. Dacă angajatorul nu plătește, devine faptă penală.
Ce se întâmplă cu angajatul care pierde procesul?
Trebuie să plătească toate cheltuielile de judecată, inclusiv cele ale angajatorului. Din fericire, instanțele scad sumele de plată considerabil, după ce apreciază în funcție de volumul de muncă depus, de persoana în cauză și de veniturile salariatului. În plus, legea nu permite instituțiilor de stat și companiilor cu capital de stat să angajeze avocați externi, dacă au serviciul juridic. Practic, angajații instituțiilor publice ar trebui să aibă costuri zero.
Dacă angajatul trebuie să plătească despăgubiri și nu are cu ce, se face executăre silită: i se pune poprire pe cont, pe salariu, pe mașină, pe orice bun. Va trebui să plătească și cheltuielile de executare, care sunt și ele considerabile.
Au plângerile la ITM un impact real?
Au, dar ITM-ul vine să vadă dacă este implementată în scris o anumită regulă din Codul Muncii sau dacă angajatorul este în conformitate cu toate actele pe care le-ai primit tu. Sunt foarte riguroși pe partea de formalizare a situației, dar nu intervin niciodată pe o situație de abuz, ca să se transforme într-un fel de poliție a bunelor relații de muncă. Dacă găsesc zece plângeri ale angajaților pe o anumită situație, verifică dacă societatea are reguli interne clare și cum combat o astfel de problemă.
La ce ar trebui să fii atent când semnezi un contract?
Entuziasmul semnării unui contract te face să uiți că nu-ți sunt prezentate condițiile de muncă, toate resursele pe care le ai, modul cum vei fi apreciat și evaluat, dacă primești sau nu bonusuri etc.. Legea obligă angajatorul să ți le prezinte și se întâmplă foarte des ca acesta să nu facă asta. Și chiar dacă ți le arată, ar trebui să ți se comunice foarte clar ce reguli sunt și ce înseamnă ele.
Perioada de probă nu este exploatată cum trebuie. Ea este un instrument de evaluare a locului de muncă. În timpul ei este important să-ți aduni informații despre managerul direct, de la ceilalți angajați mai vechi. Până la urmă, atitudinea managerului direct este cea care te influențează pe tine la locul de muncă. În perioada de probă ai aceleași drepturi ca un angajat, doar că poți renunța la job oricând, la fel și angajatorul la serviciile tale. Dacă decide să facă asta, e clar că nu puteai să ai un trai bun acolo.
A crescut numărul femeilor care luptă împotriva discriminării de gen la locul de muncă?
Jurisprudența Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării arată că pe discriminare de gen, între 2008 și 2015 au fost 85 de procese, dintre care 36 pe accesul la angajare și la profesie. Din păcate, nu sunt foarte multe. Sunt prea puține femeile care reușesc să identifice abuzul în cadrul relației de muncă. Pentru că femeia, odată ce a ajuns pe o anumită poziție, nu se simte discriminată. Ea e obișnuită să lupte sau să muncească mai mult decât bărbații. De aici vin și diferențele de salariu, fiindcă femeia e obișnuită să fie în dezavantaj și nu realizează că situația în care se află nu este ok. Iar la nivelul relațiilor de muncă, discriminarea este evidentă.
Editor: Ioana Moldoveanu
