Viața bate vlogul este o emisiune în care vloggeri români își împărtășesc poveștile de viață, adică îți arată că, oricât de mulți urmăritori au și oricât de multă faimă au căpătat, sunt tot oameni și trec prin bullshit-uri ca și tine: de la părinți alcoolici și bullying la droguri și avort – subiecte care sunt în continuare considerate tabu în societatea românească. Anul trecut a fost primul sezon, pe câțiva ți i-am prezentat aici – Alpaca Legion, Miru și Radu Constantin. Acum, că a început al doilea sezon, o să vezi în fiecare miercuri poveștile de viață ale unor vloggeri ca Max, frații Munteanu, Dia și Pain de la 5 Gang, precum și alți oameni mișto.
Cățelușa Tessy are șapte ani și, când avea doar câteva săptămâni, a fost găsită într-un tufiș de Alex Daragiu (22 ani) cunoscut drept Alpaca Legion, vlogger și prezentatorul emisiunii Întrebarea Mesei Rotunde. Afară ploua și ea era speriată, bolnăvioară și abandonată. Alex crede că destinul a fost cel care a făcut s-o găsească fix el și fix într-o perioadă în care se simțea cel mai singur. Bunica lui murise, mama muncea non-stop, iar cu tatăl n-a fost niciodată apropiat.
Videos by VICE
Peste două mii de câini maidanezi au fost strânși de pe străzile Bucureștiului în 2019, conform Autorității pentru Supravegherea și Protecția Animalelor. Plus încă cinci sute care au fost abandonați direct de stăpâni către instituție. La aceștia mai adaugi și câinii deja existenți în adăposturi și cei care încă hoinăresc pe străzi și te gândești că asta e doar situația în București, nu pe toată România. La final, realizezi că sunt atât de mulți căței abandonați și prea puțini români care adoptă.
„Un ciudat, iubitor de câini, de animale de fapt. Un pic artist, dar fără talent. Sau nu pe cât mi-aș dori. Vizionar, dar nu neapărat optimist”, se descrie Alex. Am vorbit cu el să văd cum l-a ajutat Tessy într-o perioadă grea și cât de benefic e un animal de companie în viața unui copil.
VICE: Despre ce-ai vorbit la Viața bate vlogul?
Alex Daragiu: Despre Tessy, cățelul meu. Prietenul pe care l-am găsit pe stradă, l-am adoptat și din momentul în care am luat-o în viața mea, lucrurile s-au schimbat în bine.
Cum ai găsit-o?
Eram în clasa a opta, cred. Dacă ai un peisaj cu casa familiei Addams în cap, cu ploaie, vânt, întuneric. Așa era și atunci. Eu locuiam singur și trebuia să merg la mătușa mea pentru că îmi făcea mâncare din când în când. Pe drum a pornit ploaia și nu aveam umbrelă. Când am ajuns în fața blocului, dintr-o tufă din stânga am auzit o combinație între scheunat și lătrat. Nu știam nici dacă e pisică sau câine. Am băgat blițul să mă uit și-am văzut așa niște ochi sclipitori. Avea o tentă de viezure, vidră din cauza capului mare și corpului mic, dar am concluzionat că era cățel.
Ce credeau ai tăi despre faptul că voiai un cățel?
Clasicul „nu aduce un animal în casă”. Mai ales că aveam tendința să am grijă de toate animalele străzii, le dădeam de mâncare în jurul blocului. Dacă bunica îmi dădea ciorbă, le-o dădeam pe geam cățeilor. Când am văzut-o pe Tessy, n-am știut ce să fac, mi-era teamă că ai mei n-o să mă lase.
Din ce mi-a spus și doctorul și așa credeam și eu, cineva care avea mai mulți pui a dat-o afară, că era fetiță. Era speriată, în ploaie și asta o făcea mai agresivă. Mi-era frică să nu mă muște, dar când am luat-o în brațe, s-a calmat. Am dus-o acasă la mătușa. Mă așteptam să-mi spună s-o arunc, dar din momentul în care am luat-o în brațe, nu mai voiam să fac asta. Dacă era să plece, plecam cu ea. Spre mirarea mea, mătușa a înțeles, a zis că o putem ține până îi găsim stăpânul. A ajutat mult că Tessy era drăguță, dar și bolnăvioară, avea viermi. Nu avea vlagă, iar în primele două luni, n-a scos niciun sunet.
Acasă am ascuns-o cât s-a putut de oricine trecea pe acolo. Sub masă, sub haine, în dulap. Nu făcea mare zgomot, nu lătra și dacă o puneam într-un loc, acolo stătea. Era încă speriată de bombe, mârâia și dacă o mângâiam, dar înțelegea că-i vreau binele.
Cum a descoperit-o mama ta?
Când eu eram la școală. Cu cât s-a familiarizat Tessy mai mult cu mine și spațiul, cu atât a prins curaj și-a ieșit din locul ei. Când a văzut-o mama, n-a lăsat-o inima să o dea afară, i s-a părut drăguță și s-au împrietenit. Apoi am dus-o la veterinar, am sterilizat-o, am avut grijă de ea și-a devenit cățelul familiei. Mă rog, al familiei care nu prea mai era.
Cum era la tine acasă?
Mama avea un magazin non-stop, așa că stăteam mai mult cu bunica. După ce-a murit, mai mult locuiam singur. Mama venea pe acasă doar să doarmă sau să ia ceva, pentru că făcea cu turele cu mătușa, uneori chiar dormea acolo. Când s-au deschis foarte multe supermarketuri în jur, a devenit foarte greu, era prea multă competiție și reușea să supraviețuiască doar pentru că nu se închidea niciodată. La ceva vreme, mama s-a mutat în Anglia și venea în țară doar din an în an, în vizită.
Când ai realizat prima dată că ești singur?
Eram în clasa a doua, terminasem orele și știam că trebuia să mă ia cineva de la școală. De obicei era bunica, dar ea avea cancer la plămâni și tot mergea la Cluj la spital pentru operații. Atunci pleca cu săptămânile. Când am ieșit din școală, m-am pus în fața gardului și am așteptat să vină cineva după mine. Vedeam cum toți copiii pleacă, profesorii își făceau bagajele, școala se închidea, gardianul de la poartă își suna nevasta și-i spunea că o să vină acasă, iar eu eram tot acolo. Mă simțeam singur. Și deși eram conștient că n-o să vină bunica după mine și trebuie să plec, tot o așteptam. Nu aveam niciun coleg care să meargă cu mine în aceeași direcție. Când am ajuns acasă, am realizat cât sunt de singur.
Cum a fost după și cine te-a ajutat?
Mergeam pe la cel mai bun prieten al meu și mătușa mea mai gătea. Fiind foarte legat de calculator, nu prea realizam singurătatea. În online făceam clipuri funny, mă uitam pe Youtube, vorbeam cu oamenii, îmi găseam de treabă. Singurătatea în offline o resimțeam când mă uitam prin casă și nu era nimeni.
Dar tatăl tău?
Tata mai era prin casă din când în când, dar era despărțit de mama și era o situație mai ciudată. Eu mă înțelegeam cu el, dar el n-a fost niciodată prezent. Era un domn pentru mine, nu am avut treabă cu el. Eu ieșeam din cameră doar să merg la baie și în bucătărie să văd dacă am o ciorbă în frigider să mănânc. Nu cred că a fost un moment în care să plâng sau să mă descarc. Doar când a murit bunica, la 12 ani, pentru că realizasem că ea era persoana care era stabilă și mereu acolo. Dar asta am închis-o în mine și-am căutat alte lucruri de făcut.
Cum ți s-a schimbat viața când a apărut Tessy?
Acum era cineva în casă și aveam o activitate în plus. Mie-mi place tare să scot câinele afară. Îmi place să mă plimb, să mă uit la cer și să mă relaxez. Nu prea aveam prieteni, se întâmpla foarte rar să mă invite cineva la Ascunselea. Imaginea din capul meu în ce privește câinele de companie a fost mereu cea a cățelului de la țară, pus în cușcă doar că să păzească casa. După am realizat că el poate să-ți devină prieten. Iar asta mă făcea să mă simt mai puțin singur. Înainte poate uitam să mănânc, dar de când am luat-o pe Tessy, îi dau ei de mâncare și așa îmi amintesc că trebuie să mănânc și eu.
În ce relație ești cu ai tăi acum?
Sunt ok, i-aș putea numi cumva prieteni. Nu i-am văzut niciodată super părinți, au fost atât de puțin în viața mea încât n-am realizat că erau acolo. Momentele pe care mi le amintesc cu ei nu sunt la masa în familie, pentru că n-am avut una niciodată și nici vreo excursie (asta poate s-a întâmplat când eram mic, dar altfel nu-mi amintesc). Tata e în continuare un domn nice cu care mă înțeleg ok, dar n-am fost niciodată apropiați. Mama e în Anglia, vorbim pe Messenger, dar nu mai mult. Anual vine acasă, dar acum a fost pandemie, iar mie nu-mi place acolo.
Povestește-mi un moment mișto pe care l-ai avut cu Tessy.
Prima ei baie. Aveam eu imaginea aia din filme cu pisicile care se țin de cadă și te zgârie și nu știam cum o să fie cu un cățel. Mi-era frică, să nu latre, să fugă sau să mă muște. Știi gif-ul ăla cu cățelul relaxat care stă în cadă cu un prosop roz în cap? Așa stătea și Tessy. Altădată, după o tăcere absolută de câteva luni, a mers în mijlocul camerei, m-a fixat cu privirea și-a făcut „wof!”. Am luat repede telefonul s-o filmez, a fost primul ei lătrat, l-am notat în carnețelul ei pentru doctor.
Te-ai gândit vreodată să renunți la ea?
Când am luat-o în brațe, simțeam deja responsabilitate față de ea. Nici nu-mi imaginam că aș fi putut s-o pun înapoi în tufișuri și să spun „asta este!”. Am considerat că este destin. Maică-mea și toată lumea au acceptat-o în ideea că o dăm înapoi când îi găsim stăpânul. La un moment dat, chiar mătușa mi-a zis că a găsit o tanti care are un cățel asemănător și poate e puiul ei. Eu o rugam în secret să nu spună asta la nimeni. Ca să n-o dăm înapoi.
Promovezi în vlogurile tale adopția sau ajutorul pe care ți l-a dat Tessy?
Am un vlog în care vorbesc despre ea și despre toată povestea ei. Acolo am inclus și informații despre de ce e bine să adopți sau sfaturi pentru asta. E mascota mea, toată lumea când mă întreabă ce fac, mă întreabă și de ea. Aș mai face, dar uneori, ca un subiect să rămână important, nu trebuie să spamezi cu el.
Ce le-ai spune părinților care nu-și lasă copiii să adopte un animal?
Oricât ai spera că, dacă copilul tău joacă Monopoly, o să devină agent imobiliar n-o să se întâmple. Dacă-i dai un cățel, îl responsabilizezi. Așa poți să-i găsești și alte activități interesante. Eu când mă plimbam cu ea în parc, am văzut copii în skatepark și asta m-a motivat să-mi cumpăr și eu o bicicletă.
Plus că ajută la socializare. Eu fiind timid, în momentul în care venea cineva în parc și-mi spunea „ce cățel drăguț” sau alte întrebări legate de Tessy, mă făcea să socializez. Dacă copilul stă mult singur în casă, e bine să aibă un cățel cu care să se joace. Să nu se simtă singur și să-l scoată din zona de confort. Mai ales că în timpurile astea, copiii stau mai mult în pat sau la calculator, un câine i-ar face să iasă din casă.
Tessy ce face acum?
E mascota mea la Întrebarea Mesei Rotunde. Cred că mai mult ea a convins oamenii să vină la emisiune.
Episodul cu Alpaca Legion, din Viața bate vlogul, poate fi urmărit aici.
Pe Alexa o găsești pe Facebook, Instagram sau blogul ei.
Editor: Ioana Moldoveanu
