Moda și muzica s-au înțeles întotdeauna de minune. Designer-ul se împrietenește cu muzicianul, care-i poartă hainele și îl ajută să vândă o groază de marfă, pentru că fanii dau sume extraordinare de bani pe țoale ca cele ale zeilor de pe scenă. Dacă vrei să vezi ce purtau oamenii dintr-o anumită perioadă de timp, poți lejer să apelezi la muzicieni, ca să-ți faci o imagine de ansamblu.

Mi-am dat seama de importanța conexiunii dintre muzică și modă când urmăream pilotul serialului Vinyl, o producție HBO cu Mick Jagger și Martin Scorsese ca producători executivi, care prezintă industria muzicală din New York-ul anilor 70. A avut premiera în România pe 15 februarie și promite să fie obsesiv, cu sex, drugs, rock n roll și haine psihedelice.

Drept dovadă, primul lucru pe care l-am făcut după vizionare a fost să aflu ce purtau muzicienii români în perioada respectivă, după copertele albumelor lansate în anii ăia de glorie. Am rugat un expert, pe stilistul VICE Dana Anghel, să-mi explice exact la ce mă uit și mi-am dat și eu cu părerea, pentru că, uneori, cum arăți pe copertă contează la fel de mult ca muzica pe care o cânți.

Citește și Droguri, crime, rock&roll. De ce serialul „Vinyl” ne-a lovit la coarda sensibilă

Renata Vasilescu – Melodii de Renata Vasilescu

Părerea stilistului: Cel mai probabil, când s-a îmbrăcat pentru sedința foto, doamna Renata, bântuită de niște drame din copilărie, și-a dorit foarte mult să arate ca o păpușă Arădeanca. Nu știu cum sună muzica doamnei, însă mi-o inchipui mișcându-se robotic ca o balerină de pe cutia muzicală. Cu fața de porțelan, precis pictată, coafura de secol 18 la curte și funda supradimensionată fără nicio legătură cu altceva, zici că-i un cadou uman abia scos din cutie.

Părerea criticului muzical: Chiar nu-i înțeleg freza. E ca și cum ar avea cinci stiluri diferite pe un singur cap: ondulat, lung, scurt, coc și praștie. Mie-mi pare rău de soțul ei, care probabil termina o dizertație până își făcea ea părul, apoi trebuia să-i spună că-i stă bine. Unele orori din anii 70 erau mai mari decât comunismul. Dacă ar fi să ghicesc ce cântă după copertă, aș zice disco-pop. Uită-te cum stă cu mâinile. Sigur dansa „the robot” când a fost făcută poza.

Margareta Pâslaru – Margareta

Părerea stilistului: Anii 60-70 au fost despre culori tari, geometrii, gulere ample, evazat și plisat. Dar Margareta, pe lângă schema de culori extrem de inspirată, a vrut să fie ca o shaorma cu de toate. Sau ca un samurai la plajă. În schimb, tunsoarea bob și machiajul natural și discret, fără vârstă și fără moarte, le-aș recomanda oricui fără ezitare.

Părerea criticului muzical: Nu arată ca un samurai la plajă, arată ca o umbrelă de plajă. Mai că vreau să bag o bere, flexat la umbra mânecilor. După copertă ai spune că muzica ei este că o combinație între Beach Boys și muzică tradițională japoneză.

Gică Petrescu – Tangouri Celebre Românești

Părerea stilistului: Mă tot gândesc cum ar arăta băieții din ziua de azi cu sacou regular închis la trei nasturi, revere care aproape atingeau umerii și papioane supradimensionate. Dar în anii 70 părea ca eleganța masculină era determinată de mărimea nodului de la cravată sau a papionului. Corect îmbrăcat după trendurile vremii, cu o cromatică armonioasă, Gică Petrescu își ocolește subtil vârsta cu un tub de vopsea de păr și o freză complet neinspirată tip șuvița lui Băsescu.

Părerea criticului muzical: Cum să te iau în serios ca și solist, când ai un accesoriu de îmbrăcăminte mai mare ca microfonul, care pare să-ți sufoce corzile vocale? Asta explică multe lucruri legate despre cântatul lui.

Margareta Pâslaru – Mâine, Mâine, Mâine/ Noi doi și pământu-ntreg

Părerea stilistului: Margareta este întruchiparea visului american – cowboy-ța urbană. Într-o vreme în care toată lumea tânjea după jeanșii atât de greu de găsit, a purta denim era un semn de modernitate, emancipare și privire spre vest. Îmi place tot, cămașa in carouri, la fel de actuală și acum, vesta cu volane, fusta crăpată pe laterale, sandalele platformă cu nojițe, care revin în modă, accesoriile chic și coafura naturală.

Părerea criticului muzical: Damn it, Margareta, ești fiica unui fermier din Bavaria? Pentru mine cămașa aia arată ca o față de masă, care ar merge bine la un picnic. Clar pe album găsești șlagăre despre viața simplă, de la țară, iar după audiție o să știi să tragi în intestine de porc cârnați bratwurst. Sehr gut.

Ion CristINOiu – Melodii de Ion Cristinoiu

Părerea stilistului: Ion Cristinoiu este un om al timpurilor sale. Când toți bărbații, dar mai ales cântăreții se visau Elvis, a te îmbrăca în alb, cu gulerul cămășii ridicat, cu părul cască, care necesita cel puțin un tub de fixativ, și câteva accesorii bling-bling, te aducea cu un pas mai aproape de celebritate. Asta dacă nu-ți făceai poza de copertă în sufragerie.

Părerea criticului muzical: Fuck yes! Un idol fashion. De unde să încep? Freza aia de mafiot sicilian împreună cu ochelarii de cercetător la Caltech mă fac să stau departe de el. Dar apoi văd că e îmbrăcat în alb, gata de Sensation White, și vreau să mă rup pe piesele lui. Atâtea emoții contradictorii.

Olimpia și Mihai – Am vrut să fiu artistă / Și da, și nu / Hei Hop / Povestea mea

Părerea stilistului: Olimpia si Mihai sunt The Look of 70s, niște fashioniști de foarte mult bun gust. Ochelarii Olimpiei îmi stârnesc invidia, la fel și părul ei. Iar Mihai este strămoșul slim fit-ului de azi, că doar se știe că-n anii 70 aveai nevoie de ajutor să intri și să te închizi la jeansi. Pe deasupra mai are si bicicletă Pegas, hipsterul. Cu ochelarii însă pare desprins din filmul Musca.

Părerea criticului muzical: După copertă, probabil discul este o colecție de piese melancolice despre realitățile dure ale vremii. Olimpia cântă despre depresie, pentru că a vrut să fie artistă, dar nu i-a ieșit, iar Mihai se plânge că partidu i-a furat Pegas-ul. Priorități diferite.

Dentes – Iarna pe uliță

Părerea stilistului: Dacă nu s-ar fi îmbrăcat și taică-miu la fel și cam toți cei din generația lui, aș fi zis că avem în față o gască de cocalari. Dar adevărul e că n-ai trăit în anii 70 dacă n-ai pus pe tine un imprimeu psihedelic, un pattern agitat, o geacă de piele a la John Travolta în Saturday Night Fever asortate cu o pereche de perciuni lungi.

Părerea criticului muzical: Eu mă întreb de ce se numește albumul Iarna pe uliță, când e clar că imaginea de pe copertă a fost făcută vara? Există o singură explicație: oamenii ăștia au prevestit prin muzica lor încălzirea globală! Evident, nimeni nu i-a auzit, de aceea suntem în situația de față în 2016.

Mihai Constantinescu – O Floare

Părerea stilistului: Înainte să iubească câinii vagabonzi, Mihai Constantinescu clar iubea moda. Încercând să-i imite pe cei de la The Beatles, Constantinescu reușește un look casual elegant și relaxat.

Părerea criticului muzical: Omul ăsta s-a decis să pozeze ca fotbaliștii pentru coperta albumului. Al cărui titlu zice una, dar de fapt e despre agricultura prosperă a României sub dictatura ceaușistă. Uite-te la fața lui, nu pare foarte relaxat. Crezi că a vrut să-l înregistreze?

Alexandru Sălăjan – Alexandru Sălăjan

Părerea stilistului: Fără maletă, sau helancă cum îi ziceam noi în copilărie, și perciuni până la bărbie nu erai din anii 70. Iar maleta trebuia neapărat să fie din supraelastic ca să se muleze cât mai bine, neapărat în combinație cu pantalonii cu talie înaltă până peste buric. Alexandru Sălăjan e un icon al timpurilor sale.

Părerea criticului muzical: După haine, sigur bagă niște bucăți de smooth jazz, peste care cântă despre frumusețea trupului feminin. Și despre cum totul trece pe lângă tine, ca un mijloc de transport în comun, mai puțin pasiunea. Trebuie să fac rost de album.

Aura Urziceanu – Ionel, Ionelule

Părerea stilistului: Mai rar să vezi și uni și pastel pe aceiași persoană. Aura zici că a întârziat la poza de copertă și-a venit direct din pat în furou fondant cu paiete.

Părerea criticului muzical: După copertă, pare un album plin de versuri sexy. Nu m-ar miră să cânte despre fetishurile ciudate ale lui Ion cu lenjeria artistei.

5T – Să dansăm

Părerea stilistului: De departe cele mai moderne și mai interesante ținute, fetele de la 5T prefațează moda din Statele Unite a anilor 80. Și ne place, mai ales că au revenit în forță și colanții, și bustierele, și cizmele înalte de cowboy, chiar și șalurile.

Părerea criticului muzical: Cum pe copertă pare că fetele se distrează, cred că albumul este o colecție de piese pop despre dansat și chefuit. Mă rog, în limita impusă de vremurile de atunci. Nu înțeleg cum pot dansa în cizmele alea, dar asta mă face să le apreciez și mai mult.

Marina Voica – Marina Voica

Părerea stilistului: De-o eleganță desăvârșită, Marina Voica este un icon al anilor 70. Cămașa de supraelastic cu imprimeu pattern și guler alungit și ascuțit, combinată cu colierul masiv, machiajul cu tuș, dar mai ales atitudinea fac din ea o adevărată doamnă.

Părerea criticului muzical: Mă bucur că am scăpat de moda accesoriilor uriașe. Colierul ăla pare o mini centură de box la categoria pană, pe care cred că numai Mr. T ar mai purta-o. Privirea ei îmi zice: „Abia aștept să termin cu poza asta, să mă întorc la coafor și să-l dau cu capul de oglindă pentru bretonul ăsta super scurt.” Probabil și albumul este despre astfel de probleme cotidiene.

Mondial – Premieră pe disc

Părerea stilistului: Cum erau vremurile alea când boys band-urile nu aveau uniforme de scenă… Fiecare venea îmbrăcat de acasă cum credea că i se potrivește mai bine, în acord cu moda vremii – neapărat malete, neapărat poliester, neapărat mulăciune, un sportiv pe ici pe colo și sigur, vreo doi intelectuali mai clasici la cămașă.

Părerea criticului muzical: De ce plânge salcia? Pentru că Mondial s-a decis să facă o poză sub pomul respectiv. Nici eu nu-s fan al uniformelor, dar diferența de stiluri e prea stridentă. La fel ca privirea tipului în cămașă albă, care s-a decis să fie anarhist când fotograful a zis: „Toată lumea se uită într-o singură direcție, nu la aparat”. După copertă, probabil albumul este un prog-disco-pop cu mesaje ecologiste.

Savoy – Ciobănașul

Părerea stilistului: Că te uitai pe stradă sau te uiți la poza asta e totuna, băieții veseli din imagine reflectă perfect starea de spirit și tendințele din moda mioritică a anilor 70 – pantaloni trași peste buric, ușor evazați, malete cu sacou și culori vii. Și, bineînțeles, Mamaia!

Părerea criticului muzical: Membrii trupei Savoy par că au fugit de pe terasă fără să plătească consumația. Dacă e să mă iau după numele pieselor, în combinație cu imaginea hipsterească, cred că muzica lor e o încercare de a aduce piesele folclorice în ritm cu muzica pop. Cam ce fac și băieții de la Subcarpați.

FFN – Chemare

Părerea stilistului: Mă uit la poza asta și îi văd pe Beegees muncind la corporație, corect îmbrăcați, cu velur la purtător, cu pantalonii trași până în gât și nodurile la cravată cât un măr. Domnul de jos e rebelul trupei, cu o ținută îndrăzneață și avangardistă.

Părerea criticului muzical: E primul group-selfie din istoria României! Ăștia de la FFN, un acronim pentru Formația Fără Nume, dar cu mult stil, erau cu adevărat revoluționari. Au anticipat unul dintre cele mai enervante trenduri mondiale înaintea tuturor. Și nu o ard rău nici la capitolul modă. Mai ales tipul cu geaca roșie și ceas auriu. Omul ăla avea swag. Ceilalți mai puțin, dar în fiecare trupă există doar un star adevărat. E clar cine a fost Justin Timberlake-ul din FFN.

Serialul Vinyl poate fi vizionat de pe 15 februarie, la HBO. Primul episod poate fi urmarit gratuit pe HBO GO, la acest link.

Urmărește VICE pe Facebook: