În dimineața de 20 decembrie, mi-a sunat telefonul. „Bună ziua, sunt doctorul Ștefănescu* de la centrul de transfuzii din Timișoara. Avem nevoie de AB+ pentru afereză mâine, puteți veni?” Așteptam de ceva vreme telefonul ăsta. Trecuse mai mult de o lună de la ultima mea donare. Eram destul de odihnit și nu băusem în ziua aia. „Sigur”, i-am răspuns. „La ce oră să fiu acolo?”
Vezi tu, donatul de sânge a devenit o activitate pe care o tot repet de câțiva ani. Sunt donator fidelizat (termenul oficial), cu peste treizeci de-a lungul vieții. Am zis un pic despre afereză pe-o rețea socială. În 2017, ți-am povestit despre beneficiile unei donări normale de sânge, în timp ce am încercat să demontez câteva mituri care țin de proces.
Videos by VICE
Acum, în schimb, vreau să-ți povestesc despre o tehnică alternativă care există în câteva centre din țară, de ce e poate chiar mai important să vezi dacă o poți face și tu, dar îți voi explica și cine și în ce fel beneficiază datorită ei.
Ce-i afereza și în ce feluri diferă de o donare normală de sânge?
În lumea donatului de sânge, există și procesul ăsta al donării doar de plasmă sangvină care se numește „afereză”. Cuvântul în sine provine din greacă, și înseamnă „a îndepărta, a extrage”.
Separarea componentelor din sângele tău e făcută într-un aparat dotat cu centrifugă. Apoi, doar componentele necesare sunt colectate, în timp ce altele îți sunt returnate ție, donatorului inițial, într-un proces care se desfășoară alternativ (tur–retur). Evident, toate aceste procedee se petrec sub supravegherea personalului calificat, într-un mediu aseptic și sigur. Toate materialele folosite (pungi, ace, mașinăria în sine etc.) sunt sterilizate în prealabil.
Mașinăria care efectuează procesul ăsta a fost inventată în 1972 de Herb Cullins, un tehnolog medical american. El permite trombocitelor sau plasmei să fie separate direct din sângele luat de la donatori și apoi retrimiterea celulelor roșii și a componentelor rămase înapoi acestora. Prin urmare, e un proces care permite donatorilor să revină mult mai repede pentru o nouă donare.
Acest tip numit „plasmafereză” e, așadar, o modalitate care permite colectarea de cantități mari de plasmă fără ca donatorul să dezvolte anemie. Durează însă mai mult decât o donare normală, până la o oră. În primele cinci–zece minute ți se ia o mică mostră de sânge care se trimite pentru analiză rapidă de laborator, iar următoarele 30–45 de minute reprezintă donarea în sine. Mai sunt apoi alte cinci–zece minute de așteptat post-donare, ca să se asigure personalul că ești în regulă. În rest, mai aștepți un pic pe la registratură sau în alte locuri. Cel puțin, în cazurile mele așa s-a întâmplat.
Condițiile necesare pe care să le îndeplinești ca să dai afereză sunt aceleași ca la o donare obișnuită: să faci parte din categoria de vârstă 18–60, să ai peste 50 de kilograme, un puls regulat, o tensiune normală etc. – le poți găsi pe toate aici. Ce e în plus? Trebuie să ai grupa de sânge care se cere în acea zi (sau cu o zi înainte, dacă ești donator fidelizat și te sună ei).
După ce ajungi la centru, completezi formularele, treci pe la registratură și un medic îți face o evaluare externă sumară, iar acea probă inițială despre care îți ziceam ți se extrage pentru ca laboranții să aibă o imagine detaliată asupra componentelor din sângele tău. Nu te bag acum la ora de biochimie, dar cel mai important lucru la care se uită e intervalul de trombocite.
Cum e? Doare mai tare? Cum te simți apoi?
Băi, să fiu sincer – da. Dar nu cu mult! Să-ți explic. Ești înțepat în ambele vene. Întâi, pentru proba aia de laborator. Apoi, pentru procedeul în sine. Și asta ar fi partea dureroasă, dacă-i pot spune așa. Părțile bune sunt însă mai importante decât un disconfort temporar.
În primul rând, o să te recuperezi mai repede, datorită procesului de centrifugare și înapoiere a celulelor roșii. Apoi, poți să și revii mai repede pentru o nouă donare: după o lună pentru bărbați, două pentru femei. Asta diferă față de două, respectiv trei luni în cazul unei donări normale. Totodată, cel puțin din cum mi s-a întâmplat mie în Timișoara, oamenii amabili de la Centrul de Transfuzii îți oferă niște vitamine efervescente în timpul procesului sau după acesta, așa că vei ieși pe ușa centrului ca un om nou. Garantat!
Unde pot dona și eu prin procedeul asta?
Există câteva zeci de centre de transfuzii în România și, dintr-un răspuns pe care l-am primit de la Institutul Național pentru Hematologie Transfuzională, am aflat că 25 dintre ele dețin aparatură funcțională prin care poți să dai afereză. Mai mult, aceeași instituție mi-a spus că, în 2021, au fost donate 385 123 de unități de sânge prin metoda clasică, în timp ce prin afereză doar 8 273 de unități. Asta pe lângă plasma recoltată de la donatorii vindecați de Covid pentru cei aflați la ATI din cauza bolii.
E o discrepanță mare între cele două, însă e clar și că nevoia primară e de sânge clasic. Totuși, dacă deja te gândești să încerci măcar o dată să dai plasmafereză, sună la centrul de transfuzii din oraș (sau din cel mai apropiat) și întreabă-i. Găsești aici o hartă interactivă cu locațiile lor și datele de contact.
Ce rost are să fac asta?
Beneficiile materiale ale aferezei sunt la fel ca cele pentru donarea obișnuită: o zi scutită de la muncă sau școală; bonuri de masă de vreo 60 de lei; o reducere la jumătate a abonamentului pe-o lună pentru transportul public din orașul tău; rezultate gratuite pentru testele de hepatită B, C, HIV, leucemie, sifilis și indici care țin de ficat.
Evident, cel mai mare sprijin pe care îl acorzi este plasma în sine. Iar dacă o pungă de sânge normal merge la cei aflați în operație sau care au nevoie pentru diverse procedee medicale, afereza o primesc direct copiii cu leucemie. În Timișoara, de ea beneficiază cei mici de la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu”.
Când mi s-a împlinit luna, m-am dus iar la donat. „Sunt un pic în întârziere, dar să știți că viiin!”, i-am scris doctorului Ștefănescu în dimineața următoare, din autobuz. Am ajuns și am beneficiat de prioritate la registratură, căci așa se obișnuiește cu toți donatorii de afereză. I-am spus medicului care m-a chemat că vreau să public un articol despre asta. Am întrebat când ar fi cel mai bine. „De afereză avem nevoie mai mereu”, mi-a spus.
Așa că poate profiți de ce-ai aflat acum ca să te treci pe listă. În medie, sub doi la sută dintre români donează sânge anual, cu zece procente sub media europeană. În timp ce țări ca Austria, Franța sau Grecia sunt spre vârful clasamentului, mai la coada lui, unde e și România, se regăsesc țări ca Portugalia, Italia, Polonia sau Suedia.
Afereza o fi ea un pic de tot mai dureroasă. Dar îți permite o recuperare chiar mai rapidă, e disponibilă în cele mai mari centre de transfuzie din țară, primești aceleași beneficii materiale ca la o donare normală – toate astea, în timp ce ajuți un segment din populație cu nevoi mult mai urgente. Spor la donat!
*Numele a fost schimbat la cererea intervievatului.
