Terapeuții de cuplu sunt foarte stigmatizați. Pentru tineri, ideea de a merge la terapie de cuplu e mult prea serioasă – de ce să mergi la terapie, când poți schimba relația cu una care nu are aceleași probleme? Pentru cei mai în vârstă, terapia de cuplu pare un semn de slăbiciune sau un eșec. Nu ajută nici faptul că, în cultura pop, terapia de cuplu e prezentată negativ sau la mișto.
Având în vedere că generația noastră e mult mai deschisă spre terapie, nu înțeleg de ce totuși ezită să meargă la terapie de cuplu. Ca să demontez miturile legate de acest domeniu, am stat de vorbă cu terapeuta de cuplu Laressa Donaldson.
Videos by VICE
VICE: E adevărat că dacă ajungi să mergi la terapie de cuplu, relația ta e deja pe sfârșite?
Laressa: Nu, deloc. Acest mit neconstructiv îi împiedică pe oameni să ceară ajutor specializat și e păcat. Decizia de a merge la terapie în cuplu e un semn de putere și speranță de la ambii parteneri și un indicator al evoluției. Denotă curaj și dorință de autoreflecție.
Cred că orice cuplu ar beneficia de terapia de cuplu, indiferent cât de bine se înțeleg partenerii. Realitatea e că toate relațiile se pot îmbunătăți, dacă partenerii sunt dispuși să depună efort.
Cuplurile învață multe skilluri noi ca să-și îmbunătățească dinamica, fie că e vorba de strategii pentru momentele de conflict sau pentru subiectele sensibile. Multe cupluri se blochează în tipare de interacțiune, iar terapia de cuplu le ajută să observe aceste tipare și să le desființeze, ca să poată crea noi moduri mai eficiente de comunicare. Când ești dispus să lucrezi la relația ta, arăți că ai demnitate și respect de sine.
Care sunt cele mai răspândite red flags pe care le întâlnești în relațiile pe termen lung?
Dinamica de putere și control. Misoginia și faptul că unul dintre parteneri sau amândoi au sentimentul că anumite lucruri li se cuvin. Problema asta de control se găsește și în relațiile de familie sau de prietenie. Uneori, un partener vrea să controleze banii, hainele, timpul sau deciziile celuilalt partener.
Sunt răspândite și abuzurile verbale și amenințările. Acestea includ sarcasmul, urlatul, jignirile. Sinuciderea, lovirea partenerului, defensivitatea, refuzul de a comunica (pedepsirea partenerului prin tăcere), învinovățirea, patologizarea sănătății fizice sau a celei mintale. Toate acestea sunt comportamente care reflectă ignorarea limitelor celuilalt.
Cum știi dacă o relație nu mai are nicio șansă?
De obicei, o relație e condamnată dacă red flag-urile arată că nu merge bine și probabil că cea mai bună opțiune e separarea. Aceste „steaguri roșii”, cum li se spune, sau semnale de alarmă, se pot manifesta la unul sau la ambii parteneri încă de la începutul relației, sau pot apărea pe parcurs, după stabilizarea relației.
Mai poate fi salvată o relație după ce unul dintre parteneri l-a înșelat pe celălalt?
Depinde de mulți factori diferiți. E important de identificat motivul pentru care a înșelat, cât și restabilirea încrederii după. De obicei, când cineva înșală, ceva e în neregulă cu persoana respectivă. Oamenii înșală din multe motive, de la sabotaj la stimă de sine scăzută sau traume din copilărie.
Uneori, motivele au legătură chiar cu relația – poate că partenerul respectiv a vrut să își satisfacă niște nevoi care nu îi sunt satisfăcute în cadrul relației.
În prezent, observ că a crescut mult diversitatea relațiilor, există tot mai multe relații non-monogame și tot mai multe persoane sunt interesate de kink. Asta înseamnă că oamenii sunt activi și conștienți cu privire la sexualitatea lor și vor să experimenteze ca să își descopere sinele autentic.
Vindecarea poate exista după înșelat dacă ambii parteneri înțeleg de ce a avut loc infidelitatea și își doresc să facă eforturi să repare relația. Iar asta se întâmplă dacă fiecare e dispus să îl asculte pe celălalt.
Ce semne arată că o relație funcționează?
Un indicator important al succesului unei relații e faptul că ambii parteneri au aceeași viziune asupra relației. De exemplu, ambii înțeleg că e o relație monogamă, pe termen lung, în care amândoi își doresc copii, sau au aceleași perspective despre importanța familiei și a prietenilor, despre valoarea banilor și a resurselor.
Câteva semne că ești într-o relație sănătoasă ar fi: că partenerii își respectă cu bucurie limitele unul altuia, că își respectă reciproc prieteniile și se încurajează unul pe altul să iasă cu propriii prieteni, că își fac timp pentru autoreflecție. E un semn pozitiv când un partener e interesat de prietenii tăi și vrea să îi cunoască, când prioritizează grija față de sine sau când se arată vulnerabil.
Când ajung oamenii la terapie de cuplu?
De obicei, când se blochează în aceleași tipare sau și-au epuizat capacitățile și resursele, dar sunt interesați să analizeze comportamentul lor și relația. Deschiderea spre ajutor specializat denotă curaj și dorință de evoluție, cum spuneam.
Când ar trebui să meargă un cuplu la terapie?
Dacă observă tipare nesănătoase și nedorite în relația lor. Dacă unul dintre parteneri e abuzat, e esențial ajutorul unui specialist. Dacă te simți abuzat într-o relație, caută pe site-urile despre violență domestică toate semnele de abuz și vezi câte se bifează în relația voastră.
Dacă nu există abuz în relație și partenerii doresc să își schimbe tiparele cu unele mai pozitive, oricând e un moment bun să meargă la terapie de cuplu.
Dacă doar unul dintre parteneri face eforturi să îmbunătățească relația, iar celălalt nu, iar e necesar ajutorul unui terapeut. Cu toții avem istoriile noastre și proiectăm pe ceilalți traumele noastre din copilărie, fie că realizăm asta sau nu. Oricine are de câștigat de pe urma relației cu un terapeut care te ajută să îți navighezi trecutul și să înțelegi cum îți afectează acesta prezentul.
Care sunt lucrurile de care se plâng cuplurile cel mai des?
Foarte des întâlnesc tipare de people-pleasing. Oamenii nu știu să pună sau să respecte limite în relații sau se așteaptă ca partenerul să îi înțeleagă fără cuvinte, doar prin intuiție sau telepatie. Cu toții avem responsabilitatea să ne comunicăm foarte clar nevoile și așteptările și să negociem îndeplinirea lor împreună cu partenerul.
Au mai apărut și probleme legate de discriminare, cazuri de transfobie, homofobie sau discriminarea persoanelor neurodivergente. Sau relații în care unul dintre parteneri are probleme de sănătate mintală, iar celălalt nu știe cum să îl susțină. Întâlnesc multe probleme de cuplu legate de dependența de droguri și alcool.
Un alt motiv de conflict în cuplu e diferența de libido și interese sexuale. Unii mă întreabă cum se pot separa de partener când au copii sau ce pot face atunci când familia sau prietenii îl vorbesc de rău pe fostul partener.
I-ai spus unui cuplu vreodată că trebuie să se despartă?
Nu, nu cred că face parte din fișa postului meu. Eventual îi încurajez să exploreze împreună ce beneficii ar avea dacă ar rămâne în continuare împreună și ce beneficii ar fi dacă s-ar despărți. Clienții trebuie să ia singuri aceste decizii. Rolul meu e să îi susțin în ceea ce își doresc să obțină, nu să le spun ce cred eu că e mai bine pentru ei.
Dacă relația e abuzivă, atunci e cu totul altă poveste. Dacă o clientă nu se simte în siguranță într-o relație, îi sugerez că probabil aceste comportamente nu se vor schimba dacă partenerul nu va face un efort – de obicei, acest efort înseamnă examinarea copilăriei ca să descoperim rădăcina comportamentelor abuzive.
Poți prezice dacă un cuplu se va despărți sau nu?
Nu neapărat. Cuplurile au autonomie ca să ia propriile decizii.
