Cancel culture s-a răspândit pe tot globul pământesc în ultimii ani. Deși s-a născut într-un grup de activiști sociali, a intrat foarte rapid în mainstream.
A fost cuvântul anului 2019. Dar și-a făcut loc și pe lista scurtă pentru cuvântul deceniului în 2021. Cel puțin din 2020, e folosit de conservatori ca o frază molipsitoare pentru a incita la indignare alături de alte agende „de stânga”, cum ar fi corectitudinea politică sau wokeness.
Videos by VICE
Dar ce e, mai exact, cancel culture? Ce înseamnă să cancelezi pe cineva sau ceva? Și e ăsta un mit?
Ce e cancel culture?
Pe scurt, e actul colectiv de a boicota ceva sau pe cineva, după ce a greșit. Actul în sine e facilitat de social media. Dar conceptul ăsta nu ia în vizor doar persoanele publice. Orice om, brand sau lucru poate fi cancelat.
Autoarea și academiciana Eve Ng duce definiția cancel culture mai departe și spune că implică atât practica de a îngropa imaginea cuiva pe net, cât și de a-l trage la răspundere pentru greșeli.
Asta înseamnă că actul de a cancela pe cineva e mai puțin despre a apăsa backspace și a le șterge numele de pe pagină și mai mult despre a lovi prin termen și a continua să scrii despre el alături de alte persoane.
Orginile cancelării
Clyde McGardy de la Washington Post atribuie prima mențiune a cuvântului „cancel” din accepțiunea actuală unor versuri de la Chic, din albumul din 1988 Take It Off. În piesa sobră „Your love is Cancelled”, punctată de slap-bass și un sintetizator, Nile Rodgers cântă fraza titulară și dă naștere metaforei care avea să atingă apogeul cultural zeci de ani mai târziu.
În ‘98, cuvântul „cancel” apare din nou într-un film care se mândrește cu o distribuție plină de vedete notorii, printre care se numără și Ice-T și Chris Rock (care a ajuns și el să fie cancelat). În New Jack City, lordul drogurilor în ascensiune Nino Brown, interpretat de Wesley Snipes, strigă „Canceleaz-o pe târfa aia!” după o ceartă cu prietena sa. Aceeași frază și aceeași scenă sunt menționate direct în piesa „Hustler’s Ambition” din 2005 a lui 50 Cent și în piesa „I’m Single” din 2009 a lui Lil Wayne, asigurându-i existența în inconștientul cultural.
Nuanțele astea misogine din contextele precedente sunt reprimate odată ce ideea de cancelare reapare în media.
Evoluția cancel culture pe social media
Social media a jucat un rol crucial în dezvoltarea cancel culture. Mai ales pe tărâmul online al Black Twitter-ului – un spațiu pentru conversații serioase despre probleme care afectează comunitățile persoanelor de culoare, dar și unul pentru umor și divertisment.
Acolo, ideea de cancelare a adaptat tradiții mai vechi de dispreț și tragere la răspundere. A început odată cu mișcări precum #MeToo și #BlackLivesMatter, care au și contribuit substanțial la răspândirea actului de cancelare și a limbajului acestei culturi.
E evident că verbul „a cancela” (ca istoriile altor termeni ca „woke”) provin din cultura persoanelor de culoare. Dar a fost introdus în mainstream-ul culturii globale.
Care ar fi câteva exemple de cancel culture?
După zeci de ani de acuzații de abuz sexual, hashtag-ul #MuteRKelly a dus la un boicot financiar de succes al muzicianului. La începutul lui 2023 a primit o sentință de 20 de ani de închisoare pentru pornografie infantilă.
Printre alte exemple se numără Woody Allen, Louis C.K. și Kevin Spacey – care, în diferite momente, au fost „cancelate” de diverse grupuri din cauza acuzațiilor de abuz.
Chiar și Pepsi a fost cancelat după ce reclama lor cu Kendall Jenner a fost criticată pentru că și-a însușit un protest Black Lives Matter.
Dar nu se întâmplă doar în Statele Unite. Grupul K-pop BTS a fost cancelat de fanii chinezi din cauza unui comentariu al unui membru al trupei care aducea un omagiu trupelor americane și sud-coreene care au luptat în războiul din Coreea.
Nici măcar nu trebuie să fii în viață ca să ajungi să te renege tot internetul. Pentru mulți, Picasso este cancelat, iar dezbaterile continuă cu privire la faptul că Michael Jackson este în același loc.
Cancel culture vs libera exprimare
Cancel culture are o relație dificilă cu libertatea de exprimare. Unii susțin că actul de cancelare dă voce comunităților marginalizate, ale căror opinii au fost anterior reprimate. Alții spun că înăbușă dezbaterile deschise.
Exemplele enumerate mai sus sugerează că nu există un mod specific de a cancela ceva – efectele cancel culture sunt adesea destul de disparate.
Diferite grupuri de persoane pot considera că cineva este cancelat, în timp ce alții nu. Nu pare să existe o soluție unică pentru asta.
În timp ce unii consideră cancel culture ca pe un act de libertate de exprimare, conservatorii au identificat conceptul ca fiind o amenințare la adresa libertății de exprimare. Ca răspuns, Conservative Political Action Conference din SUA din 2021 s-a axat pe tema „America Uncancelled”. Este o frază care a fost lipită pe tricouri de atunci.
Controversa din jurul cancel culture
Cancelarea e folosită de social media ca să stabilească un soi de dreptate socială. Dar ideea ca mass-media sau activiștii să joace un rol în instaurarea justiției nu este ceva nou.
Au fost exprimate îngrijorări cu privire la efectele cancel culture asupra cetățenilor obișnuiți care nu dispun de resurse sau nu sunt la fel de puternici ca persoanele publice. În același timp, cancel culture a atras atenția în mod semnificativ asupra deficiențelor sistemului de justiție, în special în ceea ce privește cazurile de agresiune sexuală.
Ca orice fenomen social, cancel culture este complex și a fost interpretat și utilizat în foarte multe moduri.
Dar există măcar cancel culture?
Versiunea de cancel culture pe care facțiunile conservatoare ale societății o denunță nu este reală.
Da, oamenii sunt trași la răspundere pentru acțiunile lor chestionabile mereu. Dar o persoană e cu adevărat cancelată atunci când e pusă față în față cu consecințele acțiunilor sale, chit că sunt sociale, financiare sau aparțin de sistemul de justiție.
Vedem însă de fiecare dată că reputația și mijloacele de trai ale oamenilor rămân bine păstrate chiar și după ce faptele lor greșite sunt expuse. Oamenii și grupurile pot fi – și sunt deseori – scoase la iveală, dar rămân suficient de protejate de structurile societății noastre – cum ar fi patriarhatul – pentru a-și păstra locurile de muncă sau pentru a fi în continuare angajate pentru concerte.
Fără să fie tras la răspundere, este cineva cu adevărat cancelat?
