Îmi aduc aminte prima oară când am ascultat trupa bucureșteană Temple Invisible. A fost acum trei ani, ceea ce pare mult, dar în zilele noastre timpul e relativ. Sau totul e relativ. Nu știu, ideea e că pe atunci nu înțelegeam foarte bine care-i filmul lor. Din punct de vedere muzical, era destul de clară treaba. Niște muzică electronică, mult glitch și o voce super faină. Totul era brici, profi, alea, alea. Dar nu știam exact cum să-i cataloghez din punct de vedere al mesajului. Ce vor ei să transmită?
Totul era foarte interpretabil. Cică era despre reconectarea dintre oameni, dar să-mi bag picioarele dacă am rămas cu impresia asta după ce l-am ascultat. Putea fi și despre un concurs de numărat stelele de pe cer tot nu aș fi înțeles care-i treaba. Au rămas o dilemă, ceea ce e atractiv pentru un om ca mine, care trebuie să rămână curios sau se plictisește.
Videos by VICE
E 2017, și oamenii se pregătesc să-și lanseze noul EP, pe care-l poți asculta acum în exclusivitate pe VICE. Se numește „VOID”, și dacă mă gândesc la faptul că primul e „ENTER_”, nu-i greu de crezut că membri trupei sunt fani Gaspar Noe. Nu știam la ce să mă aștept înainte să-i dau play. Poate după trei ani o să vină cu ceva mai direct și în sfârșit o să pot să spun că-i înțeleg. Dar nu. Oamenii sunt la fel de enigmatici ca întotdeauna. Și mai buni ca niciodată.
Asta pentru că muzica e la un alt nivel. Aici ai niște piese care-s peste materialele anterioare. Spre exemplu, ai „Scratching The Dynamite”, o piesă despre naiba-știe-ce, dar care e, pe banii mei, cea mai faină pe care au scos-o până acum. Totul pare mult mai bine lucrat pe noul EP. Chiar și când o dau mai minimal, gen pe „Segregate”, reușesc să comunice niște emoții serioase acolo. După ce l-am ascultat m-am simțit de parcă sunt într-o ceață existențială, unde nu contează ce știi, contează doar cum rezonezi cu muzica.
Temple Invisible fac o muzică pe care trebuie să o simți, nu să o înțelegi. E și ăsta un scop în sine. Dă-i un play să te convingi.
Și de mâine o să-l poți cumpăra de aici.
