Asta e o poveste scurtă despre cum un om a exploatat relația ciudată a japonezilor cu sexul pentru a construi un oraș întreg dedicat speranței de a vedea o țâță, într-un loc care pute ca vânturile unui gras care a îngurgitat doi litri de suc acidulat cu shaorma. Dacă nu ești excitat deja, am adăugat și câteva informații despre criza economică din Japonia și câteva poze cu un hotel în paragină de acolo. Dacă vrei să citești asta la muncă, eu aș aștepta până la pauza de masă înainte să dau scroll în josul paginii.
Ăsta e Beppu, un oraș din insula Kyushu din sudul Arhipelagului Nipon. E o zi superbă și nu e niciun nor pe cer. Dar sunt zeci de găuri în conductele de canalizare și de-asta miroase totul superb mereu aici. Pâlcurile de fum pe care le vezi în poze sunt bășinile sulfuroase ale Muntelui Aso, un vulcan din apropiere.
Videos by VICE
Ăsta e cel mai celebru monument din Beppu, statuia lui Kumahachi Aburaya numit și „Unchiul Lucios,” un pedofil faimos responsabil pentru transformarea orăşelului în această gaură de cur a Japoniei pe care o vedeţi acum. Tipul era un speculant de orez în Osaka secolului XIX, până a făcut un pariu prost şi a pierdut şi ultimul bănuţ.
Ofticat de asta el s-a mutat în America începutului de secol XX, unde a observat cum locuri ca Santa Monica sunt construite din nimic, datorită expansiunii urbane. El a văzut cum publicitarii şi speculanţii imobiliari pozau terenuri virane şi le vindeau cu o imagine fantezistă a viitorului Americii. Apoi, când oamenii au început să se şi mute acolo, a observat cum aceiaşi speculanţi s-au îmbogăţit peste noapte.
Având în vedere faptul că zona aia a Los Angeles-ului se află fix pe o falie tectonică şi ar putea fi distrusă de un cutremur oricând, lui Aburaya i s-a părut mult mai decent să păcălească oamenii să se mute într-un loc care miroase a gaze intestinale.
Desigur cel mai tare lucru legat de aceste gaze provenite din fundul Pământului e că poţi să zaci în ele ca într-o saună. Japonezii iubesc asta şi ţara lor e plină de astfel de locuri numite onsen. Există şi emisiuni în care oameni sexi zac în apa caldă şi menţin mitul că un oraş ca Beppu, unde sunt nenumărate onsen-uri şi vizitatori entuziaşti, e locul perfect pentru ca toţi japonezii frigizi să-şi refuleze frustrările sexuale.
Când Unchiul Lucios şi-a deschis primul hotel onsen în Beppu, el ştia că mulţi oameni vor veni acolo cu asta în minte…
…şi că asta..
te va face să uiţi despre mirosul ăsta…
Astfel s-a transformat Beppu într-o staţiune sexuală. O vreme au mers bine lucrurile şi tipi de genul ăsta s-au distrat pe săturate:
Cert e că asta a fost acum multă vreme, aşa că până am ajuns noi acolo, majoritatea îşi dăduseră deja drumul prin bazine şi s-au întors cu trenurile lor SF înapoi în Tokyo. N-o să te mint că Beppu s-a transformat într-o pustietate post-apocaliptică. Încă mai poţi găsi câteva băi termale kitschoase, unde să-ţi trăieşti fanteziile dubioase. O prietenă de-a mea a fost fugărită de un japonez cu ditamai erecţia când şi-a scăpat prosopul care-i acoperea sânii în bazinul de nămol.Totuşi o mare parte din Beppu este abandonată şi în paragină, precum hotelul onsen din poza asta, care e situat în centrul oraşului.
Ea e Christina, o tipă mică pe care am convins-o să vină cu mine în concediu la Beppu. Nu a fost prea entuziasmată când a văzut locul şi s-a deprimat şi mai tare când i-am spus c-o să rămânem un weekend întreg acolo.
Uşile din faţă erau acoperite cu un fel de iederă şi erau blocate cu lacăte, dar după ce-am sărit gardul, am găsit o intrare printr-un geam uitat deschis.
Aşa arăta recepţia Mereu mă iau fiorii când văd tot felul de hârtii aruncate printr-o clădire părăsită. Am impresia c-au fugit toţi de un dezastru şi n-au avut timp să facă curat. Dar presupun că atunci când locuieşti undeva unde pute mereu a căcat, te transformi într-un porc.
Când am ajuns la al doilea etaj mizeria şi mirosul au atins cote noi. Aveam senzaţia că escaladam Turnul din Babel şi Dumnezeu mi se băşea în faţă.
Totuşi pisica asta nu avea nicio treabă.
Camerele erau încuiate, dar tot am reuşit să băgăm un ochi p-acolo…
Spre surprinderea noastră erau gunoaie aruncate peste tot.
Dacă ar putea pereţii ăştia de hârtie să vorbească, ce poveşti ar spune.
În altă cameră am găsit manechinul ăsta violat care se sprijinea pe o grămadă de moloz. Capul ei fusese furat şi vaginul ei fusese distrus.
Christina a încercat să repare manechinul şi să-i dea viaţă cu nişte casete de karaoke. Zici că era în Blade Runner, numai că purta UGG-uri.
Apoi am coborât la baia termală.
Nu părea foarte sexi. De fapt părea ca un hambar pentru animale. Animalele şi captivitatea nu mi se par sexi.
Nici frunzele uscate şi bazinele goale nu sunt sexi, pentru că-s metafore pentru babe. Şi baele nu excită pe nimeni.
Nici asta nu e foarte sexi. Sau este? Miroase a bestialitate primordială şi pare distractivă, deşi cred că obţin aceleaşi rezultate pişându-mă pe mine.
Da, asta pare sexi, dar atunci când mirosul ăsta îţi pătrunde pe nas, pe gură sau prin alt orificiu, o să vomiţi pe erecţia ta.
În fine, e greu să te exciţi în Beppu. Aburaya n-a trăit să observe declinul locului, dar oare dacă ar fi fost în viaţă în zilele noastre şi ar fi fost lovit de primul faliment, s-ar mai fi dus în America să caute inspiraţie pentru oraşul lui de turism sexual băşinos sau pur şi simplu ar fi rămas acasă cu un ciorap vechi şi un browser de internet cu setarea incognito.
Traducere: Mihai Popescu
