Articolul a apărut inițial pe VICE UK.
Eu sunt o persoană leneșă, practic o lepră. Am un nerv sucit în umăr de vreo cinci ani și nu sunt în stare să fac nici zece minute de exerciții ca să repar problema. Cum a spus Drake sau Platon sau dracu’ știe: cunoaște-te pe tine însuți. Eu mă cunosc destul de bine și știu sigur că prefer viața la orizontală.
Videos by VICE
Acestea fiind spuse, trăim în era fitness, wellness și fete rele de Instagram. După ceva ani de uzură, corpul meu a început să facă lucruri pe care nu mi le-aș fi dorit. Gravitatea trage de chestii și vara se apropie vertiginos. Într-un moment de nebunie și slăbiciune, am decis că voiam (trebuia) să-mi îmbunătățesc condiția fizică, dar, pentru că e important pentru mine să fiu fidelă eului meu interior, am încercat asta cu efort fizic minim.
Cu o misiune atât de ambițioasă în gând, l-am sunat pe Hyde Philips, un antrenor personal de la At Home Fitness, ca să aflu ce ar trebui să fac, ca să fiu câtuși de puțin sănătoasă.
Aș începe cu niște informații generale despre mine: așa cum am menționat anterior, rutina mea curentă de exerciții fizice implică „nimic”. Totuși, alerg regulat după autobuzul 12, în loc să merg 20 de minute pe jos. Regimul alimentar e la fel de șocant și o combinație de sărăcie de freelancer și o aversiune extremă față de temperaturi scăzute, astfel deseori ajung în poziția în care beau cafea până la trei după-amiaza și apoi încerc să-mi potolesc stomacul cu un lunch box de la KFC sau un meniu de la McDonald’s. Ca fapt divers, am și un tatuaj cu un burger, pe braț.
Acestea fiind spuse, e important să menționez că sunt una dintre persoanele ele enervante care au un metabolism accelerat și un tonus muscular natural, îmi pare rău. De asemenea, aș mai adăuga că indexul meu de masă corporală arată că sunt sub greutatea standard. Așa că eu nu încerc să slăbesc în decursul acestui experiment extrem de științific și nu voi renunța la carbohidrați sau să înlocuiesc mâncărurile grase cu salate insipide.
Deci, rutina de exerciții: Hyde îmi spune să țin minte că „orice e mai OK decât nimic”, așa că se pune și o plimbărică pe zi, dacă nu ești genul de persoană care ar face asta în mod normal (Bună!). Astfel, „beneficiile de a face câte un pic mai mult progresiv sunt exponențiale.” Puterea motivațională, spune el, poate răsări din regularitatea exercițiilor.
„Probabil că aș începe prin a încerca să fac ceva în majoritatea zilelor, dar cu foarte puțin, cu o rutină de zece minute, când te miști. Apoi îți formezi un obicei și o mentalitate de a te da jos din pat dimineața și a face ceva, ca o modalitate de a stabili o nouă rutină.”
În termeni de dietă, Hyde îmi spune că „cele mai tari sunt legumele: încearcă să introduci cât mai multe legume în dieta zilnică. Setează-ți un minim de cel puțin o masă, de preferat două, care să aibă și legume. De aici, eu aș recomanda să încerci să înlocuiești mâncarea procesată cu ingrediente naturale. Deci fără fast food, pizza, McDonals’s, nimic de genul.”
Cu sfaturile lui Hyde în minte, am formulat un regim de bază care să mă pună în mișcare: niște genuflexiuni, niște flotări, câteva tentative de flotări la bară și un mic sprint. Fitness! Mi-am scos kitul de antrenament de sub pat, adică o pereche de pantaloni yoga și un tricou rezistent la transpirație, care încă mai avea prețul pe el, primit cadou de la Nike în 2013, în vremea când eram #influencer (merci @nike) și m-am dus în parc să le fac botezul cu niște transpirație.
Mă simt ca o impostoare și mă rog să nu dau de nimic cunoscut, deși, ca jurnalistă, nu pot minți despre faptul că fundul meu arată absolut fenomenal în pantalonii de yoga. Ultima oară când am făcut efort fizic a fost acum doi ani, când m-am înscris la niște cursuri de yoga în frenezia de început de an. Am rezistat cam șase sesiuni, până când am realizat că o cameră plină de persoane albe care trăgeau pârțuri de la linte și repetau „namaste” îmi deteriora și mai tare starea de bine.
Ca să mă asigur că proiectul este sută la sută științific, am făcut niște măsurători: ritmul cardiac în stare de repaus, greutate, circumferință talie, putere musculară, anduranță și flexibilitate.
Am reușit 16 genuflexiuni până când corpul meu s-a transformat într-o masă gelatinoasă și am cedat pe iarbă, plină de sudoare. Cât despre flotări, am reușit zece, un număr impresionat sincer, ținând cont de faptul că practic am niște oase pe post de mâini. În fine, conform ghidului meu de fitness, ăsta e un număr impresionant doar dacă ai peste 65 de ani.
Însă cea mai nasoală parte a fost cu siguranță alergatul. Conform ghidului meu, pot evalua cât de fit sunt în funcție de durata în care parcurg 2,4 km, dar eu sunt fumătoare, așa că nici nu mă încumet la astfel de performanțe. Am decis mai bine să alerg până la un copac, cam la 200 de metri și înapoi. Cam la trei sferturi din drum, respirația mi s-a tăiat și am căzut din nou în iarbă, iar toate amintirile cu medaliile de aur câștigate la Ziua Sportului fugeau prin capul meu.
Spre surprinderea mea, zece minute mai târziu mă simțeam mai bine. Contrar așteptărilor mele, am fost plină de energie tot restul zilei și mă simt mai conștientă de corpul meu și de ce înseamnă să fii activ. Desigur, ar putea fi și datorită faptului că a fost prima zi însorită cu temperaturi peste 20 de grade. Indiferent, m-am simțit minunat!
Sentimentul ăsta a durat doar până a doua zi dimineață, după cel mai groaznic somn din viața mea. Mă simțeam ca și cum am fost călcată în picioare de o ceată de elefanți. Fiecare părticică din corpul meu era în agonie. Nu știam că e posibil să te doară și subțioara, dar aparent în punctul ăla m-am aflat eu, regretând decizia mea de a face întinderi. Așa că mi-am concentrat atenția pe a mânca sănătos, până să-mi revin. Mai puține doze de cola, mai mult suc, mai multe legume, fructe și salate. Fără McDonald’s.
Statisticile despre sănătatea milenialor, la fel ca mai toate statisticile pe generația asta, sunt derutante. Conform mai multor studii și sondaje, milenialii adoră wellness, fitness și vegetarianismul. Sunt mai puțin OK cu fumatul și băutul decât generația anterioară. În plus, sunt mai conștienți de consumerismul din sănătate și wellness.
Acestea fiind spuse, BBC susține că milenialii britanici sunt pe cale de a deveni cea mai supraponderală generație din istorie, care pare un pic ciudat ținând cont de tot ce-am discutat până acum. Poate se uită la prea multe seriale de pe Netflix? Habar n-am. Conform unui raport de la Goldman Sachs, cercetările prezintă faptul că pentru mileniali, „ a fi sănătos” înseamnă „să mănânci bine și să faci exerciții”, decât să nu te îmbolnăvești sau să fii gras.
Mai bine revin la treaba mea.
După o săptămână de efort extrem de mic investit în fitness și sunt… nu prea bine, ca să fiu sinceră. Pur și simplu nu vreau să fac exerciții. Nu și nu! Probabil că am făcut deja jumătate din numărul de exerciții necesarr pentru a mă menține pe linia de plutire a sănătății, dar e tot mai bine decât deloc.
Fac zilnic o plimbare scurtă de la mine până în capătul străzii și înapoi și nu am mai mâncat alimente procesate de o săptămână. Am avut cel puțin trei mese vegetariene și chiar am optat pentru un jackfruit în loc de vită, când am mâncat tacos. Părul meu arată mai strălucitor decât dacă m-ași fi dus la coafor și mă simt ca o Kardashian.
Apoi, după zece zile de post, mi-am pierdut absolut toată motivația și interesul și am mâncat o tavă de chicken nuggets și am băut două doze de cola.
A doua zi mi-a venit, care explică și justifică gestul. Fără să intru în prea multe detalii, sufăr de menstruații incredibil de nasoale și dureroase și sub nicio formă nu o să fac vreun pic de efort în următoarele două zile, în ciuda sfaturilor enervante care sugerează că exercițiile ajută la ameliorarea durerilor menstruale. Am mai mâncat și o lasagna congelată și o pungă de jeleuri. Îmi pare rău, Hyde.
În ciuda părerilor populare, cea mai grea parte a unui stil de viață sănătos nu este începutul, ci continuitatea, iar după vacanța mea de menstruație chiar trebuia să mă forțez ca să-mi folosesc din nou mușchii. Poate ar fi trebuit să descarc o aplicație de fitness, care să mă atenționeze și să mă oblige să mă dau jos din pat. Chiar folosește cineva astfel de aplicații, sau doar le descarcă și ajung acoperite de praf metaforic pe smartphone?
„Timp de trei săptămâni bune, m-am trezit devreme, m-am dat jos din pat, am băgat un smoothie cu spanac, banane și lapte vegan și mi-am făcut cu sfințenie, exercițiile de yoga”, spune Josh, de 26 de ani, care a descărcat aplicația Sworkit, într-o tentativă de a introduce yoga în viața sa, până când și-a dat seama că s-a îngrășat. „După trei săptămâni, eram mahmur, obosit și nu voiam să mă dau jos din pat ca să stau capră în spațiu comunal și fără sucuri de morcov și alte nebunii. Așa că am renunțat. Am rămas în pat și m-am dat jos doar ca să-mi cumpăr ciocolată și cola. De atunci nu am mai făcut deloc yoga.”
Pentru alții, aplicațiile astea s-au dovedit mai folositoare. Nerupa, de 28 de ani, și-a luat un Apple Watch acum doi ani și bagă mâna în foc pentru el. „Cu siguranță sunt mai conștientă de starea mea de fitness și mă ajută măcar să încerc să-mi mențin condiția fizică”, spune ea. „Mă ajută să monitorizez progresul, și l-am sincronizat cu cea mai bună prietenă. Primesc notificări când ea termină un set de exerciții, mă motivează să fac și eu.”
Similar, Moya, de 23 de ani, ridică în slăvi aplicația ei de fitness. „Eu am început să folosesc aplicația ca o persoană care nu a mai exersat de la 16 ani. Deseori o folosesc în paralel cu alte seturi de exerciții de pe Instagram, pentru a-mi amplifica mișcările. Îmi place la nebunie, chiar mi-a schimbat viața!”
Ținând cont că eu am făcut cam două sesiuni mici de exerciții pe săptămână, în loc de cinci, îmi dau seama că poate ar fi fost mai bine să apelez la o aplicație sau un prieten care să mă acompanieze în agonie. Dar perioada experimentului meu s-a încheiat.
Acum pot să fac 20 de genuflexiuni, care e un semn de progres. În continuare am doar 42 de kilograme, pentru că în ultimul deceniu așa a rămas și probabil așa o să fie până când mor sau rămân însărcinată.
Cu regret în voce, pot spune că în general mă simt mai bine de la efortul de a mânca mai puțină carne și mai multe fructe lichefiate și să-mi pun corpul în mișcare. Îmi place să cred că îmi voi menține noul regim, ca să ajung și eu faimoasă pe Instagram, ca o plasă de siguranță pentru momentul când nu o să mai meargă treaba cu jurnalismul. Până atunci, mă duc să-mi iau un Happy Meal de la McDonald’s.
