Peste o săptămână, pe 18 august, pe plaja Shut Up, Beach din Mamaia va avea loc a doua ediție a festivalului de scurtmertraje Fiesta del Cine. Programul evenimentului va cuprinde proiecții în aer liber a două calupuri de scurtmetraje românești, selecționate de ShortsUP și Asociația de Dezvoltare a Filmului Românesc (ADFR), o sesiune de Q&A cu realizatorii filmelor, două concerte – Mihail și GOLAN, plus o rundă de filme VR (virtual reality). Dacă-ți sună bine ce am scris până acum, poți face rezervare pe www.fiestadelcine.net.
Ca să înțelegi mai bine ce te așteaptă la festival, am urmărit două dintre scurtmetrajele selectate: Michelangelo, în regia lui Anghel Damian și Offstage, de Andrei Huțuleac. Atenție, următoarele rânduri conțin spoilere. Dacă le urăști și-ți place să ai mintea tabula rasa când mergi la film, ia-ți bilet la festival și du-te să le vezi cu ochii tăi.
Videos by VICE
Offstage – când o carieră ratată îți transformă părintele în terorist
Probabil cel mai bun scurtmetraj care va rula sâmbăta viitoare la Fiesta del Cine, Offstage explorează teme precum obsesia pentru faimă și felul în care o carieră ratată poate afecta relațiile de familie. Filmul debutează cu un monolog despre validare, rostit cu patetism a la Dan Puric de către un domn care, în universul scurtmetrajului, pare a fi considerat un maestru al teatrului românesc. Îl cheamă Solomon. Alura de titan al artei e întărită în clipa în care, la finalul unui spectacol încheiat cu aplauze furtunoase, e asaltat de doi tineri entuziaști dornici de autografe și selfie-uri. Solomon, interpretat de Adrian Titieni, le îndeplinește doleanțele cu o politețe reținută. Când cei doi vor să-i irosească timpul și cu o poză de grup, își amintește că trebuie să ajungă undeva.
Lipsa de considerație pentru toate dorințele fanilor îi este răsplătită câteva secunde mai târziu cu o scândură peste ceafă. Se trezește legat de scaun, în bucătăria unei doamne cochete, trecută de 50 de ani. De partea cealaltă a mesei șade fiul cucoanei, un bărbat pe la 30 de ani, timid și ros de calviție. Protagonistul își dă seama c-a fost răpit. E inutil să țipe, vecinii oricum îi știu de nebuni, îl informează gazda cu un zâmbet psihopat pe buze. Motivul răpirii e simplu: fiul, pe care-l cheamă Filip, a dat de șapte ori la teatru și de șapte ori a picat, maestrul fiind de fiecare dată în comisia de evaluare. Mama vrea să i se dea o ultimă șansă.
Relația mamă-fiu e atât de toxică încât uneori nici nu-ți dai seama cine este, de fapt, adevărata victimă a răpirii. Solomon e cel legat de scaun, dar Filip a trăit o viață întreagă cu ea în casă. Pare terorizat, e teleghidat de frică. Când i se pune farfuria în față și i se ordonă să mănânce, mănâncă. Când e pus să recite Greierele și furnica în varianta lui Marin Sorescu, execută fără crâcnire.
Filip nu-i tratat ca un obiect al iubirii necondiționate, cum ar trebui să-și privească un părinte fiul sau fiica, ci ca o simplă unealtă, prin care mama încearcă să compenseze propriile eșecuri. E rețeta clasică de părinte sufocant și obsedat de control care insistă ca odrasla să exceleze într-un domeniu anume, indiferent dacă-i place sau nu. Doar că-n Offstage rețeta-i dusă la extrem.
Michelangelo – în fața morții, femeile și copiii sunt mai bărbați decât bărbații
Michelangelo începe ca un film cu gangsteri. Un nene îngroapă ceva la marginea orașului, apoi se suie-n mașină și pleacă. Câteva clipe mai târziu, gangsterul se dovedește a fi un tată care tocmai a îngropat câinele familiei, mort de bătrânețe. Pentru a compensa moartea animalului, a cumpărat o broască țestoasă pentru fiul său. Fiul încă nu știe de ce a dispărut câinele din casă, crede c-a fost dus la țară, la bunic. Se bucură de noul animal fără prea multe întrebări. Nevasta falsului gangster nu tratează situația cu aceeași seninătate. Ar fi vrut ca soțul ei să-și fi asumat rolul de bărbat al casei și să-i spună copilului cum funcționează Universul. Că ești om, câine sau țestoasă, moartea e inevitabilă.
Soțul e neputincios, nu știe cum să abordeze problema, pare cel mai afectat dintre cei trei membri ai familiei. Nevasta, mai obișnuită probabil cu suferința după o sarcină dusă la capăt, tratează situația cu mai multă maturitate. Iar pentru copil, moartea e încă un concept prea abstract. În schimb, pentru un tată de 40 și ceva de ani măcinat de crize existențiale tipice vârstei, până și moartea unui câine bătrân devine o tragedie. Azi a fost câinele, peste ani și ani o să fie el. Oare cum vor reacționa cei dragi?
Dacă ți se pare că ce am povestit aici e pe gustul tău, plaja Shut Up, Beach din Mamaia te așteaptă cu și mai multe scurtmetraje. În descrierea evenimentului, organizatorii spun că-ți poți aduce inclusiv animalul de companie. Așadar, când câinelui tău îi va suna în cele din urmă ceasul, te vei consola cu gândul că a existat cel puțin un moment special în viața lui, când s-a distrat cu tine pe plajă, la un festival cu scurtmetraje și muzică bună.
