E amuzant să-ți urmărești potențialul iubit ore în șir, atâta timp cât nu ajungi să conduci mașina ore în șir doar ca să vezi dacă e activ pe Tinder sau să-i dai like la o poză de acum trei ani.
La început, totul era inocent. Băiatul ăla de care-ți place a postat o fotografie. Ai dat like. Apoi, nu ți s-a părut deplasat să dai click pe profilul lui ca să vezi pe unde s-a distrat în weekend. A petrecut pe plajă – super. Apoi observi pe cineva în fundalul pozei și ți se pare normal să te uiți și la comentarii să vezi cine-o fi persoana aia. Câteva ore mai târziu, ieși asudată dintr-un super trip de stalkereală pe rețelele sociale. Afară s-a făcut noapte și nu știi în ce an suntem.
Videos by VICE
Dacă ai avut noroc, nu ți-a alunecat degetul și n-ai dat like și la fotografia aia de acum 312 săptămâni la care te-ai uitat aproape un minut. Dacă nu, ghinion. În era recompensării instante, să fii prins că stalkerești pe rețelele sociale înseamnă să stai într-o baltă de sudoare rece, vinovăție și rușine în timp ce aștepți să fii observat, la fel ca statusul din 2009 al fostului iubit al surorii tale. I-am rugat pe oameni să ne povestească cele mai nasoale povești de stalkereală de care au avut parte. Citește și ia aminte.
Antonio
Tocmai mă despărțisem de iubitul meu pe care îl cunoscusem inițial pe Grindr. M-am gândit că probabil a revenit iar pe aplicație, ceea ce m-ar fi întristat foarte tare. Locuia la patru ore de mine. Am condus patru ore până acolo și patru înapoi, doar ca să ajung la distanța la care să îmi arate Grindr dacă e activ sau nu. Când am trecut cu mașina pe lângă casa lui, el era în fața casei și m-a văzut. Eu m-am prefăcut că nu-l văd. Și am aflat că era iar pe activ pe Grindr.
Melissa
M-am împrietenit pe Facebook cu un tip care îmi plăcea mult. Totul a fost ok până într-o noapte când am venit acasă beată și i-am urmărit profilul până în 2009. Cum eram varză, n-am realizat că dacă apeși L pe tastatură, dai like la poze. Cred că i-am dat like la tot ce a postat între 2009 și 2011.
Amber
Tocmai începusem să vorbesc cu un tip și totul părea grozav, dar apoi mi-a zis că și-o arde cu fosta iubită. Părea foarte relaxat în privința asta, așa că bineînțeles că mi s-a părut că trebuia să fie ceva suspect. Ca să mă calmez, am început s-o stalkuiesc ca să văd dacă era mai frumoasă decât mine. I-am găsit contul de Instagram și m-am simțit mai bine – până când am ajuns la niște fotografii vechi de doi ani și mi-a alunecat degetul și am dat un like. La o fotografie de acum 112 săptămâni. Și mai nasol a fost că el nici nu-mi zisese cum o cheamă și nici nu-și făcuseră relația publică pe internet. Deci, ca s-o găsesc, îi stalkerisem profilul suficient de mult cât să găsesc un comentariu în care erau taguiți amândoi.
Citește și: Femeile mi-au povestit despre primul moment când s-au simțit vulnerabile
Tyler
M-am împrietenit accidental cu noul iubit al fostului meu pe Facebook și apoi mi-am șters contul din panică. Am stat două săptămâni până să am curajul să-l reactivez din nou.
Sally
Fostul meu se despărțise de mine, dar eu nu-mi dorisem deloc asta. Ne mai dădeam câte un mesaj, o dată pe săptămână. Voiam să-l verific, să văd ce mai face, dar mi se părea dubios să-l stalkeresc pe Facebook. Nu știu din ce motiv, mi s-a părut mai ok să-l stalkeresc pe LinkedIn.
După 22 de zile, am primit o notificare că îmi vizualizase profilul. Încântată, m-am gândit că poate i se făcuse dor de mine. Până când am realizat că LinkedIn te anunță când cineva îți vizualizează profilul. Deci și el primise notificare că îi vizualizasem profilul 22 de zile la rând. Nașpa, n-am mai avut ce face.
Brent
O dată, eram la ora de trigonometrie, dar am preferat să învăț lucruri noi despre o fată care îmi plăcea decât despre funcțiile trigonometrice. O urmăream pe toate conturile – Facebook, Instagram, Pinterest și LinkedIn. Tocmai mă uitam la niște fotografii de vacanță, când am auzit un râs nervos în spatele meu și am văzut-o în rândul din spate în amfiteatru. Nici măcar nu știam că e înscrisă la cursul ăla. Am râs de propria mea prostie. De atunci, am hotărât să-mi asum stalkereala. Urmăresc profilele oamenilor chiar în fața lor. Și dau like-uri la postări puse cu 97 de săptămâni în urmă. N-am nimic de ascuns.
Citește și: Ce spune poza ta de profil de pe Facebook despre tine
Toya
La un moment dat, cineva m-a prins că-i stalkuiam pagina – îi dădusem like la o poză veche de două ani de pe Instagram – și mi-am jurat că n-o să mai permit să mi se întâmple asta vreodată. Acum operez cu două conturi false – unul de Facebook și unul de Instagram – ca să spionez oamenii pe furiș. Am descărcat și aplicații pentru Snapchat prin care pot vizualiza postările oamenilor fără ca aceștia să primească notificare.
Andrea
Când eram în liceu, aveam pata pusă pe o fată super cool, cu care nu vorbeam niciodată, dar pe care o stalkeream la greu. Tipa s-a mutat în cealaltă parte a țării, dar eu am continuat să-i urmăresc viața pe Snapchat, Instagram și Facebook. Avea cea mai mișto prezență pe rețelele sociale, părea să aibă bani mulți de dat pe haine și era mereu în vacanță. Prietenii mei îi comparau contul cu Rich Kids of Instagram. Până la urmă, am ajuns s-o stalkuiesc așa de mult încât știam numele părinților ei, ale fraților ei, al iubitului și ale prietenilor ei apropiați. Nu m-am oprit acolo ; cu ajutorul locațiilor ei de pe Instagram și a Goggle Maps, i-am găsit casa cu Google Earth. Odată am dar peste ea întâmplător într-un magazin când eram în vacanță. Când am văzut-o în carne și oase, mi s-a făcut atât de rușine că știam totul despre ea în afară de datele din buletin, încât m-am ascuns după un raft cu haine până când a plecat din magazin.
Citește și: Mamele care postează mereu pe Faceboook despre copiii lor sunt depresive
Ed
Folosesc mereu opțiunea de pe Instagram prin care poți trimite o fotografie unui prieten. E mai ușor să urmărești pe cineva așa și poți avea o conversație lungă despre fotografia cuiva fără să trebuiască să-i faci screenshot și s-o trimiți prin mesagerie. Odată am luat-o razna și am trimis o grămadă de fotografii cu o tipă de care eram interesat. Credeam că i le trimit unui prieten, dar după a 11-a fotografie, am realizat că i le trimiteam chiar fetei de care îmi plăcea. Mi-a răspuns: „Mie voiai să-mi trimiți astea? ” Măcar și-a încheiat întrebarea cu un emoticon simpatic.
Destinee
Anul trecut, am schimbat sala la care merg. Acolo era un antrenor pe care îl chema Jim, o bomboană de băiat. Am vrut să-l invit în oraș, dar prima oară când ne-am întâlnit mi-a zis că tocmai mergea la o întâlnire. Nu știam dacă e single sau nu, dar, în loc să-l întreb, am început să-l urmăresc pe Facebook ca să aflu. Dar avea contul foarte privat, așa că surorile mele mi-au zis să-mi fac un cont fals și să-l adaug. A funcționat ; am aflat că era burlac. Dar am consumat mult timp și energie ca să postez fotografii false, să adaug prieteni și să-mi creeze o personalitate.
Până la urmă, mi-am făcut curaj și am făcut primul pas la sală. A fost minunat – până când m-a prins o dată că eram logată pe contul fals de pe Facebook. De atunci nu ne-am mai întâlnit.
Traducere: Oana Maria Zaharia
Mai multe despre rețelele sociale pe VICE:
Cum arată viitorul rețelelor sociale văzut de VICE
Întrebarea Zilei: Ne face Facebook narcisişti?
Am rugat o vrăjitoare să mă ajute să fac față haosului din rețelele sociale
