Martin Gore a făcut muzică în ultimii 35 de ani. Trupa sa, Depeche Mode, a lansat primul album în 1981, iar noul val i-a catapultat în mainstream pentru restul deceniului și dincolo de el. În ciuda faptului că sunt unii dintre cei mai bine vânduți artiști ai tuturor timpurilor, Depeche Mode a reușit să continue să experimenteze și să inoveze, chiar și după ce le-au apărut fire albe de păr, și o fac și în prezent.
Gore e clar unul dintre cei mai muncitori artiști, a cărui carieră a inspirat alți artiști, încât te face să-ți pui problema dacă tipul ăsta a luat vreodată o pauză. Pe lângă trupa Depeche Mode, Gore a decis să înregistreze primul său album solo cu melodii originale, MG, care e făcut în întregime din bucăți instrumentale. A tot publicat teasere de 15 secunde pe Facebook, iar albumul e lansat la Mute, aceeași casă de producție care s-a ocupat la începuturi de Depeche Mode.
Videos by VICE
E un album complicat, care sună mult mai matur și fațetat decât orice melodie de la Depeche Mode care a rupt în perioada electronică a anilor 1980. L-am sunat pe Martin ca să vorbim despre noul album, vechea sa trupă și cum devine „plictisitor” să aduci în discuții sintetizatoarele.
VICE: Care-i faza cu preview-urile de 15 secunde pe care le-ai pus pe Facebook?
Martin Gore: Ne-am gândit la căi prin care putem promova albumul și nu am vrut să facem ceva banal sau care a mai fost făcut și în trecut. Nu mă dau în vânt după genul de evenimente pe care le-am făcut în alți ani pentru albumele trupei. La un moment dat, casa de înregistrări îmi spunea să merg în Londra, Paris și Berlin și să țin niște petreceri de lansare acolo, dar treaba asta nu se mula pe proiectul ăsta. Să pui toate fragmentele astea la un loc și apoi să faci clipurile e o cale mult mai tare prin care să te autopromovezi.
Și o cale bună să atragi atenția asupra a ceea ce va urma.
Sau poate că toată lumea va descărca cele 15 secunde și nu se vor mai deranja să asculte și albumul.
Puteai să lansezi două sute de albume a câte 15 secunde fiecare! Cum a luat naștere proiectul ăsta?
M-am ales cu câteva pasaje instrumentale după ce am terminat proiectul Delta Machine. Aveam atât de multe melodii scrise, încât erau prea multe chiar și pentru ediția deluxe. Nu voiam ca albumul sau ediția deluxe să fie prea lungă. Am rămas cu bucăți instrumentale. Am început să mă gândesc că ar fi o idee bună să continui să scriu partea de instrumentație când m-am întors din turneu, și așa am scos un album întreg. Mi se părea palpitant – e ceva ce n-am mai făcut până acum și era complet neașteptat. Vreau să fac lucruri neașteptate, să-i țin pe oameni pe ghimpi.
Oamenii se plictisesc de liniile melodice, dar sunt curios – instrumentalul de pe albumul ăsta diferă de cel cu care ne-am obișnuit?
Majoritatea sunetelor sunt făcute cu sisteme modulare Erorack. În afară de asta, mai folosesc niște sintetizatoare vintage și altele modulare. Studioul meu e, în mare, un modular imens. Nu cred că oamenii sunt interesați să audă despre sintetizatoare totuși. Cred că devine foarte plictisitor pentru majoritatea persoanelor.
Pun pariu că e mișto. Simt o ușoară influență cinematică. Asta și voiai de la început? Există influențe din cinematografie pe albumul ăsta?
Am vrut ca albumul să fie de atmosferă și să aibă o calitate cinematică. Cred că ăsta e unul dintre motivele pentru care am păstrat melodiile destul de scurte, odată ce le-am vizualizat ca scene scurte dintr-un film. Nu știu dacă există vreun film sau compozitor care a încercat să rivalizeze pe sectorul ăsta, dar îmi place foarte mult muzica de film. Chiar îmi place Michael Nyman, deși nu se aseamănă cu nimic din ceea ce am făcut, și îmi plac clasicii ca John Carpenter și partea din Blade Runner a lui Vangelis.
Ți-e greu să renunți la tot trecutul cu Depeche Mode sau te simți acum în sfârșit liber să faci tot ceea ce nu puteai să faci înainte?
Îmi place ideea unui album în întregime întrumental, de exemplu, pentru că-l văd ca o lucrare de artă. De-a lungul anilor am scris o groază de bucăți instrumentale pentru Depeche Mode, pentru că au fost folosite întotdeauna ca interludiu pe albume sau ca extra track-uri sau ca melodii, și au fost împrăștiate peste tot. A fost destul de fain să lucrez la o bucată instrumental de 55 de minute. Poți să le pui laolaltă și să formeze un întreg.
Da, poți să-ți iei vechile bucăți folosite ca interludiu și să faci ceva din ele.
E doar o mică parte din munca de ani de zile a trupei, dar cred că un procent mic de fani ar aprecia bucățile alea.
Crezi că vei continua cu conceptual ăsta sau vei încerca să ne surprinzi?
Următorul lucru la care m-am gândit e, cred, un album Depeche Mode. Adică, scriu deja melodii, am mers și în studio și am scris cântece acum, nu partea instrumentală. Asta e calea pe care am pornit. În caz că vom termina un alt album, dar nu va fi lansat, vor face un alt turneu ca să-l ducem la capăt. Oamenii mă tot întreabă când va apărea Counterfeit 3. Ar fi drăguț ca el să apară când oamenii nici nu se așteaptă.
Nu poți să surprinzi oamenii de prea multe ori.
[Râde]
Vezi munca ta de studio ca un job full-time sau e ceva sporadic?
N-am simțit niciodată că ar trebui să merg în fiecare zi, dar o fac, și mă bucur de fiecare moment. Cred că se întâmplă asta, pentru că merg mereu la aceleași ore ca să am timp să mă trezesc, să mănânc și toate cele. Ajung acolo cam pe la prânz și lucrez de regulă până la șase sau șapte. Nu simt că aș fi mai creativ dacă m-aș afla acolo în mijlocul nopții, înțelegi?
Da, salvezi tot pentru a doua zi.
Desigur, cred că poți să rămâi fără idei foarte ușor. E plăcut. Azi știam ce am făcut ieri când am terminat programul, așa că mă voi întoarce acolo azi și voi termina totul. Dacă aș fi lucrat până la miezul nopții, mi-aș pune problema, „Dumnezeule, trebuie să termin asta azi.”
E bine că rămâi entuziasmat. Mulțumesc, Martin.
Urmărește VICE România pe Facebook.
Mai citește și despre alți muzicieni:
A apărut primul trailer pentru documentarul despre Amy Winehouse
Documentarele despre muzică pe care trebuie să le vezi în 2015
Vodcă, fane sexi și avioane private: de ce sunt compozitorii de muzică clasică mai hardcore decât rockstarurile
