Zilele astea, toată România share-uiește și jubilează la un clip HD superb numit Fruits of Moldova, în care niște oameni care par țărani moldoveni se chinuie să cânte cu patos o melodie de la Queen, totul ca să promoveze agricultura de peste Prut. L-am văzut împărtășit atât de extremiști de dreapta, ca exemplu al superiorității Țăranului Român, cât și de hipsteri din agenții cărora li se pare cool integrarea valorilor naționale (care se rezumă la a fi țăran), cu muzica Occidentului spre care jinduim. Hai să-ți explic de ce mi se pare nociv acest clip și cultura din jurul său.

Caterinca proastă de țărani nu schimbă faptul că mediul rural de la noi trăiește ca-n Evul Mediu

Clipul cu țăranii cântăcioși nu e primul mișto cool care se face de mediul rural. E la modă să iei peste picior țăranii din cele mai vechi timpuri, în tot felul de moduri mai mult sau mai puțin subtile. De la emisiunea aia penală cu D’ale lui Mitică la Navetistul Bănățean și de la Vax Populi la Las Fierbinți, tuturor ne place să râdem arogant de oamenii ăia amărâți care au avut ghinionul să se nască într-o țară în care nici dracul nu se chinuie să le ofere educație. Suntem țara în care se construiesc constant biserici și se montează cablu TV în toate satele, în timp ce suntem pe ultimul loc la alfabetizare și jumătate dintre noi nu avem canalizare.

Poate cel mai grosolan mișto e făcut de Miss Fata de la Țară care, în mod ironic, e și singurul reality show original românesc (că restu-s copiate de la americani și spanioli). E o emisiune în care producătorii aleg unele dintre cele mai triste sate de la noi, în care îl trimit pe Alex Velea sau Connect-R să convingă niște fete triste că pot să devină vedete și să iasă din mizeria lor, dacă se umilesc public.

Trist e că nici măcar ăia dintre noi care au avut noroc de-o educație nu gustăm ideea de a schimba mediul rural, de a-l ajuta să evolueze. Ne place așa cum e, am vrea să ne mutăm toți la sat, să facem downgrading sau măcar să ne luăm o vilă cu grădină și coteț la marginea Capitalei. Ne bucurăm că Prințul Charles vrea să transforme satele de nordul țării într-un fel de rezervații naturale blocate-n timp. Noi cumpărăm produsele cu eticheta „tradițional” într-o frenezie consumeristă incredibilă și introducem modelul de ie în toate hainele noastre, de parcă asta ne-ar spăla cumva păcatele și ne-ar face „de-ai lor”. Râdem de Vaslui și de violurile constante și de cum sunt tratate femeile acolo de parcă n-ar fi la noi în țară, deși probabil că toți ne-am luat o bătaie aiurea de la părinți sau ne-am văzut tații lovindu-ne mamele la un moment dat, chit că se presupunea că erau educați. Stăm pe smartphone-ul nostru american de producție chinezească și postăm statusuri interminabile despre cum noua generație nu mai înțelege ce înseamnă să copilărești la țară fără nimic și nu sesizăm ironia situației.

Citește și Ce cred moldovenii despre unirea cu România

Obsesiile noastre tradiționaliste omoară orice brumă de evoluție

Nu e o problemă în sine că ne dă pe spate ceva de genul ăsta, că nu degeaba e internetul clădit pe clipuri cu pisicuțe și poze haioase. Problema e când politicienii își dau seama de obsesia asta cretină pe care o aveam pentru rural și țăranul român/moldovean și ne trântesc o lege populistă, dar dementă precum cea care ar obliga hypermarketurile din România să aibă obligatoriu 51% produse românești. Un om normal și-ar da seama că asta ar însemna o pustiire a magazinelor mai ceva ca pe vremea lui Ceaușescu, că nu există atâția agricultori români, că nu au cum hypermarketurile să contacteze fiecare zilier din țară să verifice dacă face brânză la standarde europene în curte, dar pentru unii asta e o victorie a patriotismului.

Tot pe substratul ăsta tradiționalist se răspândesc și legi care par smulse din romane de Orwell, precum cea care spune că faci trei ani de închisoare dacă faci mișto, ironizezi sau caricaturizezi însemnele naționale, dar și autoritățile.

Citește și Revoluția vinului: dacă nu-l vor rușii, îl bem noi!

Practic, la fel cum semănătorismul a omorât orice șansă a literaturii române de a evolua dintr-o copie banală a stilului clasic, la fel și naționalismul ăsta cuplat cu obsesia de rural ne taie orice șansă să depășim stadiul de glumă proastă a Europei.

Dar măcar clipuri de genul ăsta ajută țăranii, nu?

Am văzut mulți naivi care dădeau share clipului cu statusul „uite ce umor incredibil au țăranii”. Boss, clipul ăla e făcut de-un studio din Moldova, e conceput de publicitari, nu are nicio treabă cu mediul rural de la ei sau de la noi. Dacă vrei dovada, poți să vezi aceiași „țărani” din clip cu alte joburi în alte campanii ale aceluiași studio, Atelierul Sergiu Prodan.

Campania asta virală e menită să promoveze consumul pentru marii intermediari și distribuitori din Moldova și atât. Țăranul simplu o duce la fel de prost și duce aceiași viață de subzistență medievală ca la noi, dacă nu chiar una mai rea.

Dacă nu mă crezi, într-o variantă mai veche a campaniei Fructe din Moldova, care n-a fost la fel de virală, îți prezintă aceiași țărani care stau amenințători pe lângă un cumpărator orășean. Deși e într-un hypermarket de tip occidental, tipul se simte prost sub privirile lor pline de oprobriu și-și umple plasa cu produsele tradiționale, ca să le facă vânzare.

Alt clip din campaniile rurale din Moldova. Ăsta e de-a dreptul SF pentru cum funcționează agricultura-n Estul Europei.

Chestia asta îmi amintește de un prof de Religie, în liceu, căruia îi plăcea să se laude mereu câți bani are: ne întreba dacă știm un service unde să-și repare Rollex-ul defect, deși venea zilnic cu el la mână, invita fetele să le ducă acasă cu BMW-ul și se plângea mereu că nu are costumul apretat cum trebuie. M-am întâlnit cu el într-o zi la un târg de produse tradiționale românești, vindea cartofi la tarabă îmbrăcat într-un tricou rupt la subraț și era dat cu puțin praf pe față. Practic juca rolul de țăran român sărac, pentru toți oamenii care erau destul de proști încât să-l creadă.

Citește și La Chișinău se vând legume udate cu fecale

De ce fac moldovenii atâtea clipuri și materiale despre fructe?

Situația în sine e destul de delicată p-acolo. Moldova a avut mereu o economie care depinde de comerțul cu țările din jur. Prin 2008, România și Rusia erau piață de desfacere pentru aproximativ 40% din produsele moldovenești. Apoi, Moldova a început să aibă ambiții europene și de intrare în NATO. Asta a supărat Rusia care a interzis vânzarea fructelor și vinurilor moldovenești la ei în țară.

Așa au început moldovenii să facă o campanie disperată pentru promovarea fructelor locale. Cred că nu am văzut o emisiune de știri pe un post moldovenesc în ultimul an care să nu aibă un moment în care îți arată fructele lor împachetate meticulos, lângă tricolorul cu stemă. Campania asta a fost susținută masiv în România de Traian Băsescu, care a militat ca noi să luăm fructe, pentru că restul Uniunii Europene refuză să le ia. Asta a avut niște repercusiuni asupra producătorilor români care au rămas cu marfa nevândută, că moldovenii vindeau fructele la prețuri de dumping.

Și așa vezi cum naționalismul și tradiționalismul panromânesc devin contraproductive fix pentru cei pe care ar trebui să-i apere.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre viața la sat din România:
Am fost profesor într-un sat fără semnal din Oltenia
Ce am învățat despre viața la sat în parodia „Iarna pe Măgar”
Între două violuri și un furt de porci beți: interviu cu un polițist dintr-un sat din Vaslui