Viaţa de noapte din Capitală nu poate fi resimţită oriunde, dar asta și datorită opțiunilor. În Bucureşti găseşti fel şi fel de cluburi, de la cea mai joasă speţă la cel mai înalt rang. Totuşi, am descoperit rând pe rând şi distracția asta de noapte în localităţi cu un număr considerabil mai mic de locuitori şi, de ce nu, cu un nivel economic mai slab. Și toată călătoria asta a început prin adolescență, când îmi plăceau cluburile și discotecile.
Am rude şi prieteni răspândiţi prin țară şi aşa am ajuns să trec prin majoritatea localurilor din zonele respective. Poate te gândești, după toate știrile de la ora 5, că la ţară oamenii beau spirtoase şi ascultă muzică proastă şi ai cam avea dreptate. Dar la fel şi-n Bucureşti poţi să aterizezi într-un club mai ţărănesc decât cele de la ţară sau într-unul unde trebuie să îţi cureţi încălţămintea înainte să intri, cam aşa e şi cu provincia: depinde unde nimereşti, poți s-o pui pe seama norocului sau a proastei informări înainte.
Videos by VICE
Cele mai dubioase cluburi provinciale în care am ajuns
Nu pot să pun în capul listei decât discoteca fără nume din comuna Roşiile, judeţul Vâlcea. Acolo am petrecut mare parte din copilărie, la bunicii mei, iar la discotecă ajungeam cu verii. Ultima oară cred că am fost acum vreo cinci-șase ani, însă din surse sigure ştiu că nu s-a schimbat nimic. Locaţia e înghesuită şi neaerisită, cam cât un apartament cu trei camere. Miroase a spray ieftin şi a trabucuri contrafăcute.
Fetele se îmbracă, de regulă, în rochii de un kitsch ieşit din comun, iar băieţii au, în general, cămăşi cu vedere la piept (cei care-şi permit), iar restul cu tricouri cumpărate de la magazinele din zonă.
Când mergeam eu, tipul care punea muzică făcea de toate, iar din când în când striga la microfon fel şi fel de îndemnuri la dansuri lascive şi, în principiu, la împerechere. Băieţii erau disperaţi să ajungă acasă cu fete, că la asta ai putea rezuma experiența discotecii (și nici la oraș nu-i mare diferență).
După locul ăsta, unul la fel de important e Fusion din Strejnicu, Prahova. Acolo ţin minte că am fost de câteva ori pe la vreo 17 ani, că era aproape de oraşul meu natal, Ploieşti. Locaţia era OK şi muzica, în general, cam aceeaşi cu cea pe care o auzi la radio, însă ciudaţi erau oamenii care veneau acolo. Nu toţi, ce-i drept, însă suficienți dubioşi care se holbau în moduri inexplicabile la toate fetele şi extrem de multe fete care păreau gata să se dezbrace doar pentru o bere. Din motive care-mi scapă, clubul ăsta a fost închis.
Ultima şi cea mai nasoală este discoteca Blue din satul Gura Vadu, Prahova. Spun asta pentru că acolo am văzut cei mai mulţi cocalari şi neciopliţi şi foarte puţine fete. Nu judec oamenii de la ţară, dar cred că atât timp cât ai pretenție de trai cosmpolit, poți să faci un efort să vezi cum e lumea, în general. Muzica este comercială, până când se îmbată oamenii, apoi bagă-ncet, încet manelele, că sunt ascultate și ironic, și neironic, dar mai repede pentru ultimul motiv. Din ce știu despre loc, aproape în fiecare weekend se lasă cu bătăi. La acelaşi nivel de nașpa se ridică şi Liberty Club din comună Baba-Ana, Mizil.
Am găsit și cluburi mișto prin țară
Cel mai tare club a fost Maximus din Mizil. Când s-a deschis, petrecerile erau organizate de patronii de la Fratelli şi avea mulţi clienţi care veneau de la Bucureşti. De-a lungul timpului au fost fel şi fel de cântăreţi invitaţi să întreţină atmosfera. Muzica a fost mereu bună şi oamenii de calitate, iar vara petrecerile le-am prins la piscină, în aer liber. În restul anului am stat în clădirea cu un etaj şi terasă. Între timp clubul s-a închis din cauza că cei mai mulți localnici nu-şi permiteau să se distreze acolo și nici din București nu venea clientela cu autocarul.
Clubul Ok din Pietroasele mi-a lăsat şi el o impresie plăcută. E doar vara, într-un cort, și ce-i mai mișto e că petreci în aer liber. E ca un micro-festival cu accent de club. N-aș zice că exista vreun dresscode, nici c-ar conta, iar băutura a fost decentă de fiecare dată. Ba chiar am dat și peste niște cocktailuri la care nu mă aștepta.
Experiențele personale au fost însă de la suportabil la nasol
Ca orice fată puţin mai aranjată decât localnicele (că diferențele astea le observi), am tot fost agățată în fiecare dintre cluburi şi mi s-au făcut fel şi fel de propuneri. Un tip m-a întrebat la Roşiile dacă vreau să îi văd calul (și nu părea să fie un apropo la ce-are în pantaloni), iar alţii s-au lăudat cu fel şi fel de animale şi bunuri pe care le aveau acasă. Cel puțin prin asta au respectat stereotipul cum că la țară impresionezi cu zestrea.
La discoteca Blue, un burtos şi jumătate la vreo 40 şi ceva de ani se holba la mine de minute bune când un amic s-a dus şi i-a atras atenţia. A fost de ajuns cât să pornească o încăierare, căci domnul era bazat cu acoliții lui pentru o bătaie. Am încercat să aplanez situaţia, dar, cum ai presupune, n-am avut mare succes. Noaptea s-a sfârşit mai repede decât trebuia, că am luat viteză și distanță față de discotecă.
Iar în Liberty Club am asistat la o bătaie nasoală, unde vreo 15 țigani s-au bătut vreo oră pe motiv că mai era o singură sticlă de rom la bar, iar ăștia împărțiți în două găşti au simţit nevoia să se lupte pentru ea. A fost de-a dreptul scârbos şi de prost gust, dar cam asta e diferit în provincie față de București: săritul la bătaie e mereu o opțiune, dacă tot nu-ți ies combinațiile.
Ca experiențe bune, în Maximus am cunoscut o avocată din Capitală. Arăta foarte bine, o tipă înaltă ale cărei picioare erau înălţate cu nişte sandale stylish, iar silueta îi era conturată de o rochie albă strâmtă. Eram cu iubitul meu, iar ea se tot uita la noi, până a venit să ne propună să plecăm împreună. Am refuzat-o, un threesome nu făcea parte din aria noastră de interes, dar am continuat să vorbesc cu ea. Era necăsătorită, că n-o atrăgea ideea, dar îşi dorea să experimenteze tot felul de nebunii.
O altă experienţă mişto a fost în Clubul Ok, unde patronul ne-a observat pe mine şi prietenii mei că nu eram de-ai casei şi a făcut tot posibilul să ne facă să ne reîntoarcem. Am primit cocktailuri gratis, iar MC-ul ne-a strigat numele la microfon jumătate de seară. Practic, am fost în centrul atenţiei. Când am plecat de acolo, eram atât de beți, că ne-am mai pierdut vreo două ore prin sat.
Un câștig secundar pe care îl ai prin locurile astea, dacă vii după ceva vreme petrecută în oraș, e să te plimbi pe câmp, pe străzi vag pietruite sau asfaltate. Dacă ești crescut doar la oraș, nu cred c-o să te distrezi prea tare la țară. Lucrurile sunt altfel și trebuie să te adaptezi. În general, muzica e o comercială mixată prost, oamenii sunt dificili şi de cele mai multe ori se lasă cu bătaie spre dimineață. Cel mai bine e să mergi cu mai mulți și, dacă nu sunteți genul, să evitați bătăile.
Citește și despre cum era să te distrezi în anii ’90 și 2000:
Cum te făceai praf în Bucureștiul anilor ’90
Cum erau chefurile în căminele studențești din București, în anii 2000
Cum te distrai în cluburile din București, la începutul anilor 2000
