Un preot ortodox român vrea să-ţi transforme copiii în războinici

Am citit săptămâna asta o carte în care un preot interpretează Biblia ortodoxă cum interpretează ăia de la ISIS şi talibanii Coranul. Ea se numeşte simplu Ortodoxia şi artele marţiale, are o sabie pe copertă şi e scoasă de Editura Episcopiei Giurgiului, deci e susținută oficial de BOR.

AUTORUL

Mihai Andrei Aldea face parte dintr-un val nou şi paradoxal de ortodocşi, care pe de o parte sunt foarte modernişti şi cool, iar pe de altă parte promovează idei protocronice şi ultranaţionaliste. El vorbeşte romgleză prin cuvinte ca teaser, trailer şi number one, face glumiţe despre World of Warcraft şi referinţe la The Shire din Lord of the Rings. Stă mult pe Facebook, unde are atât cont personal cât şi pagină de preot (cum e Ponta premierul diferit de Ponta deputatul).

Se laudă că scrie „primul roman fantasy românesc”, Drumul spre Vozia, pe care îl poţi citi digital aici, dacă vrei să vezi nişte poveşti despre daci ilustrate cu poze cu copaci, cetăţi şi balauri. Funcţionează pe principiul în care unii români au început să serbeze Dragobetele ca să înjure americanii, pentru că ne-au băgat pe gât Valentine’s Day, când de fapt noi nu serbam nimic înainte şi oricum ambele erau original serbări păgâne.

El a construit o biserică în Berceni, pentru că „asistenţa religioasă era extrem de slab asigurată” în zonă. Biserica e situată pe strada Covasna, ceea ce e ironic, pentru că părintele Aldea scrie nişte chestii destul de xenofobe despre unguri pe toate blogurile dreptei credinţe naţionale. Pentru că eram curios să văd cum poate un preot ortodox tradiţionalist să lege artele marţiale, care sunt inerent orientale, de istoria aia naţionalistă inventată-n perioada lui Ceauşescu, cu dacii care au colonizat lumea „de la Marea Neagră la Marea Adriatică”, după cum spunea părintele într-unul din articolele sale, am fost la lansarea ultimului său volum.

LANSAREA

Lansarea a avut loc în septembrie, în aula Facultăţii de Drept, unde am înţeles că se mai întâlneau şi cei din asociaţia tineretului ortodox, ASCOR, pe vremuri. Când am ajuns în sală, am ochit deja reprezentaţii de seamă ai credinţei: rapperii Cedryk şi Dragonu, candidatul ortodox la europarlamentare pe platformă homofobă, Iulian Capsali, nişte doamne în port popular cu o ceată de copii după ele şi, desigur, mulţi tipi de la Noua Dreaptă, unii cu tricouri cu Basarabia pământ românesc, c-au avut marş recent în centrul Bucureştiului şi probabil n-au apucat să schimbe hainele. I-am recunoscut după grupurile naționaliste și ale Noii Drepte, de pe Facebook, dar și de la marșuri.

Apoi a venit şi părintele, care arăta ca un dac tipic „destul de mare la circumferinţa pântecelui”, după cum se descrie pe Facebook. Încă de la începutul conferinţei a simţit care era întrebarea care ne rodea pe toţi, legată de lumea ortodoxismului şi a artelor marţiale: „Mulţi mă întreabă, ce centură am? Ei bine, asta e centura mea.” Şi s-a ridicat să ne arate că purta un brâu tradiţional românesc.

El s-a lansat într-o tiradă lungă despre cum ortodocşii au fost mereu războinici şi că e foarte important ca noi, creştinii ortodocşi români, să luptăm. Cu cine? Cu ce? De ce? Nu prea contează. S-a dat ca exemplu pe sine, care luptă pentru ţară când se îmbracă în port tradiţional românesc şi se plimbă prin judeţele Harghita şi Covasna şi-i salută pe toţi ungurii de pe stradă, ca să fie sigur că-l observă. Clar acţiunile unui om care aduce beneficii statului şi înţelegerii interetnice. La pauză a venit şi Iulian Capsali să-l felicite.

Apoi ne-a vorbit despre cum e important să practice copiii sport şi arte marţiale, care după el n-au treabă cu orientalismul sau cultura asiatică, atât timp cât tu preferi să crezi acest lucru. Şi aşa a ţinut o lecţie de istorie atât de plicticoasă despre căluşarii români şi cei georgieni, că a adormit şi bloggerul hipsterodox, Felix Roncea.

Lucrurile au degenerat când a început să vorbească despre cum copiii ar trebui educaţi de mici să fie luptători. El ar introduce o oră de Tactică Militară din şcoala generală, pentru că asta ar face România un stat puternic şi nu o colonie cum este acum. Mă rog, şi cei din organizaţia teroristă Hamas cred asta, când îşi organizează taberele de antrenament pentru copiii-soldaţi sinucigaşi, dar parcă n-o ducea aşa de bine Palestina ultima dată când m-am uitat pe VICE News. În timp ce vorbea despre asta, unul din copiii în port popular bocea de zor cu ecouri în toată aula, așa că mama în port popular a început să-l alăpteze. Cineva care stătea pe lângă mine a spus: „Uite-o ţâţă.”

Pe la vreo 11 noaptea am luat cartea şi am plecat, că el tot ţinea predici.

CARTEA

Primul lucru care te marchează la carte e sabia de pe copertă, care e clar una occidentală. Părintele Aldea a răspuns acestei critici cu explicaţia că romanii au preluat acel model de sabie de la triburile celtibere. Nu prea înţeleg ce legătură au celtiberii cu ortodoxismul naţionalist, dar presupun că are ceva de-a face cu teoria dacopaţilor, că celţii, ilirii, tracii, sciţii şi practic orice popor care a purtat vreodată o căciulă făceau parte din poporul dac.

Dar lucrul cu adevărat trist la cartea asta e descrierea de la început: „Această carte se tipăreşte cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Ambrozie Meleacă al Episcopiei Giurgiului”, la Editura Episcopiei Giurgiului. Asta înseamnă că BOR-ul tipăreşte astfel de cărţi pe banii mei şi ai tăi. Mai mulţi prieteni ortodocşi moderaţi de-ai mei mi-au zis că asta e ceva dubios, pentru că BOR-ul se fereşte să susţină pe faţă opiniile extreme. E cumva un semn că se schimbă macazul.

În rest cartea este un mozaic haotic cu titluri de capitole care par luate din revistele de rebus de la Flacăra, precum: „Românul e născut… oştean” sau „Și totuşi… de unde atâta osândire.” Vorbeşte despre cum ar trebui să citim toţi Arta Războiului de Sun Tzu, despre cum „trebuie să fim samuraii lui Hristos” şi despre filmul hollywoodian Ultima Legiune. Și cumva, din tot terciul ăsta insistă că la noi trebuie să existe arte marţiale autohtone, ca ele n-au treabă nici cu Occidentul, nici cu Orientul. Merge pe definiţia aia de dicţionar că „arte marţiale” înseamnă orice formă de studiu al luptei, adică şi formele alea vechi de lupte greco-romane care se practicau şi pe la noi, chit că acum toţi fac judo, aikido şi karate la noi şi pe tot restul globului.

Apoi părintele Aldea observă că Biblia e plină de contradicţii şi se axează de cea dintre pasajele „cui te loveşte pe obrazul drept, întoarce-l şi pe celălalt” şi „cel ce nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere.” După asta prezintă istoria violentă a popoarelor creştine, ca să sugereze care e, de fapt, interpretarea corectă a Scripturilor, pentru că nimic nu ajută mai mult o civilizaţie ca întoarcerea în Evul Mediu.

Ce mi-a dat mie fiori reci din cartea lui e următorul pasaj: „Ortodoxia nu a primit nicicând folosirea armelor, a torturii sau a altor asemenea mijloace ca mijloc de convertire – spre deosebire de Catolicism. Dar nici nu a renunţat la arme sau la pedeapsa fizică, aşa cum au făcut-o unele secte neo-protestante. De ce ar face acum oricare dintre acestea două?” Nu vreau să ştiu cum aplică părintele pedeapsa fizică, dar nu-i văd prea bine pe secuii cu care se întâlneşte prin Covasna.

După ce aţâţă cititorul despre cât de importante sunt lupta şi pedeapsa fizică în Ortodoxism, încheie cartea cu o anexă despre infracţionalitate în România (o treime din carte sunt anexe), care e un articol tendenţios şi un pic rasist, preluat de pe siteul Verticalnews, despre diverse familii de romi din toate localităţile ţării. Aldea spune c-a republicat acest articol în carte „spre a trezi pe cei care dorm şi care visează că în România este linişte, că nu există război în România, că nu există motive pentru ca românii să înveţe sistematic şi temeinic să se apere.”

Hai să-ţi fac un rezumat din tot ce-am înţeles din cartea lui Aldea: naşpa romii, naşpa ungurii, naşpa Occidentul că ne face colonie, naşpa Orientul că e imoral. A, naşpa şi românii, că-s laşi şi molatici. Deci toată lumea e nasoală, pentru că nu mai trăim în Evul Mediu românesc ortodox, în care preoţii daco-latini ţineau slujbe în limba slavonă şi câţiva aristocraţi aveau voie să poarte sabie pe stradă. E cazul să ne facem cu toţii un harakiri cu falxul dacic, că nu degeaba suntem „samuraii lui Hristos”.

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Mai citește despre religie:
Religia îți traumatizează copiii
Religia în școli: Ce spun elevii
Lupta tuciuriului de la Epic Show cu religia