Aflat lângă Praga, fostul oraş minier Kutná Hora găzduiește cea mai morbidă atracție turistică din lume. Dacă ai stat vreodată pe Facebook ca să eviți jobul, probabil deja ai dat de poze cu Osuarul Sedlec (sau „Biserica Oaselor”), o capelă romano-catolică mică, care este decorată cu osemintele a aproximativ 40 – 70 de mii de victime ale ciumei negre și Hussite Wars, din secolul 15.
Sutele de mii de oase umane au fost aranjate în tot felul de moduri creative, de la potire osoase și candelabre, până la șiruri de cranii și oase atârnate de tavan, ca cea mai deprimantă beteală din istorie. Este abordarea ucigaşului Ted Bundy faţă de design-ul interior. E intrarea în atracţiei Nightmare Before Christmas de la Disneylan, dacă şi-ar fi luat materiile prime de la morgă, decât de la un depozit de recuzită de la Hollywood.
Videos by VICE
Subsolul de la Sedlec, unde sunt toate sculpturile osoase, este deschis publicului și a fost mult timp unul dintre cele mai populare locuri turistice din Cehia, care atrage vreo două sute de mii de vizitatori în fiecare an. Tot felul de oameni, de la pensionari polonezi, la fanii „turismului de durere” (sociopați care petrec în Auschwitz și Chernobîl), vin aici din toată lumea ca să-şi facă poze de profil noi lângă grămezile de cranii umane vechi de 500 de ani.
Dar acum clădirea bisericii din secolul 14 are mare nevoie de reparații. Oasele au început să se fărâme, iar biserica se apleacă într-o parte, ca-ntro beție. Proprietarii nu mai pot amâna lucrările de restaurare mult timp.
Desigur, asta nu va fi o restaurare standard de biserică. Subsolul nu s-a schimbat din 1870, iar decorațiunile sumbre trebuie să fie mutate pentru prima oară de când au fost instalate. Nimic de genul ăsta nu s-a făcut până acum, pentru că, din câte știu autoritățile, nimic de genul ăsta n-a existat înainte, în afară de tărâmul fictiv din filmele Rob Zombie și jocurile video hack-and-slash. La problema asta se adaugă şi aia că restauratorii responsabili de Sedlec spun că nimeni care e în viață astăzi nu ştie, de fapt, cum au fost fixate oasele împreună iniţial.
După o călătorie cu trenul de o oră de la Praga, o plimbare pe drumul principal Kutna Hora te duce la propriul birou de informare turistică dedicat bisericii osoase, la o cafenea și toalete, precum și la un magazin de cadouri, oferind o serie de coliere de plastic cu cranii, magneți de frigider și cel mai macabru ceainic de bere pe care l-am văzut vreodată. Aparent, există aproape mereu o linie de autobuze turistice staționate în afara porților bisericii.
Niciunul dintre aceste kitsch-uri și fanfare nu ajută mult, în timp ce încerc să reflectez ori asupra individualității mele insignifiante în raport cu universul, ori asupra părții inevitabile a morții, care sunt două chestii pe care biserica osoasă a vrut să ni le reamintească.
Cranii și oase încrucișate pe turlele bisericii deasupra Sedlec Ossuary
Când mergi spre biserică, primul lucru pe care-l observi sunt adolescenţii germani care-şi fac selfie-uri la intrare, unde sunt cranii și oase încrucișate peste tot, sculptate în piatră pe porți şi pictate pe trotuar. Uneori chiar înlocuiesc crucifixul standard în partea de sus a turlelor.
Biserica a fost asociată cu moartea timp de câteva secole, cu mult înainte ca subsolul să fie umplut cu scheletice bric-a-brac, cum este acum. Legenda spune că, după ce un călugar local a adus niște pământ înapoi din Țara Sfântă, în 1278, cei mai bogați locuitori au început să stea la coadă pentru parcele de înmormantare ale familiei. Două războaie religioase și o ciumă, mai târziu, acest pământ sfânt era gata să explodeze. Pentru a face loc pentru noi morminte, rămășițele mai vechi au fost exhumate, în 1551, de către un călugăr pe jumătate orb, care le-a lăsat îngrămădite în subsolul bisericii.
Mai mult de 300 de ani mai târziu, în 1870, familia aristocratică Schwarzenberg, care deținea biserica la acel moment, a cerut unui sculptor să facă ceva cu oasele uitate, iar ceea ce vedem astăzi este ideea cu care a venit acesta. František Rint a lucrat timp de decenii ca să organizeze și să stilizeze rămășițele în decorațiuni, recrutându-și soția și copiii pentru a-l ajuta în poate cea mai dubioasă afacere de familie de care am auzit vreodată.
O gravură pe perete, în onoarea lui František Rint
Sunt zvonuri că oamenii începuseră deja să facă lucruri din oase înainte de a veni Rint, nelăsându-i familiei Schwarzenberg nicio opțiune, decât aceea de a plăti pe cineva ca s-o facă în mod corespunzător. Jana de la biroul de bilete mi-a spus că acest lucru a fost, probabil, adevărat. “Știm că un bărbat pe nume Santini, și probabil și alții, făcea decorațiuni din oase aici la începutul secolului 18”, a zis ea. “Munca lui Rint doar a continuat asta”.
Indiferent de cine a fost acolo primul, aceeași problemă încă stă în picioare: nu există nicio înregistrare a modului în care a fost făcut totul inițial. Și, pentru restauratori, asta e o problemă majoră. Să iei câteva grămezi de oase vechi nu sună atât de greu, până le vezi dimensiunile. În fiecare dintre cele patru colțuri ale osuarului, sunt piramide uriașe de cranii și oase, care se întindind până în cele mai mici cotloane ale coridoarelor şi sunt pline de pânze de păianjen şi bani. (Jana mi-a spus că oamenii pur și simplu au început să arunce monede acolo în urmă cu doi sau trei ani, probabil pentru noroc, și nimeni nu i-a oprit).
Monede care au fost aruncate în spatele grămezii de cranii umane
Aceste movile vor da cele mai mari bătăi de cap restauratorilor, atât timp cât nimeni nu știe ce le ține împreună. Ceea ce știu este că va dura cel puțin un an ca să demonteze fiecare piramidă, să trimită oasele ca să fie curățate, să tencuiască iar pereții din spatele lor și eventual să pună grămezile de cranii din nou împreună. Jana a zis că lucrarea va dura cel puțin cinci ani.
Înainte să ajungă acolo, restauratorii încep lucrările la tavan. Asta înseamnă să dea jos candelabrul imens, care conține cel puțin unul din fiecare os din corpul uman, precum și colecția de cranii și oase înșirate în jurul lui. Nimeni de la biserică nu părea să știe exact cum se va pune totul la loc. Aveam de gând să le sugerez să facă o grămadă de fotografii și doar să eticheteze toate oasele în mod corect, dar se pare că restauratorii au de gând să lucreze prin propria lor metodă la un moment dat, în cursul acestui an.
Spre deosebire de cele patru grămezi mari, versiunea din oase a familiei Schwarzenberg puse împreună de Rint și oferind un corb mâncând din ochii unui turc mort, nu va trebui să fie luate. Vei fi probabil încântat să auzi că îngerii terifianți care stau pe partea de sus a turnurilor de cranii și oase încrucișate pot fi lăsate singure în siguranță.
Locul, cum era de așteptat, poate deveni puțin enervant și chiar și Jana a recunoscut că nu-i place să fie lăsată singură acolo, după ce pleacă toată lumea („Încep să mă gândesc la lucruri ciudate”). Dar singurele incidente notabile care s-au întâmplat la biserica implică viii. Anul trecut, de exemplu, cineva a furat unul dintre cranii. „Se întâmplă uneori”, mi-a zis Jana. „L-au trimis înapoi într-o cutie din străinătate”.
Beciul se goleşte între tururi, iar atunci când pleacă toată lumea poți vedea cât de grav deteriorată este biserica de fapt. Într-un colţ, podeaua subsolului se scufundă în cripta de mai jos, deși, când a fost deschisă anul trecut, nimeni nu a putut vedea de unde vine problema. Acum, trebuie să deschidă diverse alte cripte și capele laterale din jurul osuarului, care sunt umplute cu și mai multe oase, ca să afle cauza degradării.
În pofida incertitudinii, proprietarii bisericii spun că lucrarea trebuie să făcută neapărat, altfel, tot locul s-ar putea prăbuși.
Un turist care pozează sub candelabrul din cranii și oase.
Proprietarul unei cafenele numit Josef mi-a spus ca unii localnici nu sunt încântați de lucrările de renovare. „În general, bătrânii, persoanele religioase, cred că ar trebui să fie lăsat în pace”, a zis el. „Pentru că e un mormânt creștin, ei spun că ar trebui lăsat în pace, chiar dacă asta înseamnă că rămâne o ruină. Turiștii nu ar trebui să intre ca să vadă ce e acolo, oricum. Și toată lumea știe că restauratorii nu o să fie în stare să le pună la loc la fel”.
În ciuda tertipurilor rezidenților în vârstă ai orașului, Josef vrea să vadă biserica renovată, în special pentru că aduce vizitatori la cafeneaua lui. „Nu știu dacă pot s-o facă”, a zis el îngrijorat, „dar fără biserica asta aici ar fi mult mai puțini oameni care vin la Kutna Hora”.
Kutna Hora era bogată, faimoasă și importantă în sine, în Evul Mediu. Dar în prezent e complet depăşită de Praga din punct de vedere al turismului. A fost redusă la o excursie de o zi pentru fanii grandorii apuse și rămășițele umane foarte vechi.
Un ghid turistic american de la biserică a spus grupului lui că „biserici din oase ca asta există în toată Europa”. Deși nu prea ne împiedicăm de ele, el nu a greșit când a zis asta. Cel de-al doilea osuar din Europa ca dimensiuni (după Catacombele de la Paris) a fost descoperit cu zece ani în urmă sub piața principală din orașul ceh Brno. A fost deschis pentru public în 2012, dar oasele de acolo nu au fost aranjate atât de artistic și, chiar dacă era mai mare, nu e nici pe departe la fel de cunoscut ca biserica din Sedlec.
Dacă vă place o biserică din oase un pic mai liniștită și mult mai mică, este o capelă mică umplută cu rămășițe umane descompuse în Nizkov, un sat din regiunea cehă Vysočina și o altă biserică de oase mică, la 20 de mile, la nord de Praga, în Mělník. Este, de asemenea, un osuar în Czermna, Polonia, la doar 12 km de orașul natal al lui Rint, Česká Skalice, care a fost probabil inspirația pentru ce a făcut aici, în Kutná Hora.
Deci, cu o mulțime de alternative disponibile pentru oricine pasionat de chestia asta, restauratorii trebuie să se oprească din renovare, dacă vor să menţină Kutna Hora ca cel mai popular loc turistic deschis publicului. Pentru moment, însă, tot ce putem face este să așteptăm și să verificăm din nou în cinci ani dacă au reușit inimaginabilul.
