Lucrare de Nick Scott
La vârsta de 17 ani, am dezvoltat o anxietate care s-a intensificat când m-am mutat în Londra la 21 de ani. Îmi cauza agorafobie, claustrofobie, depresie și o îngrozitoare fobie de leșin. Cineva mi-a zis că în perioada aia doar existam, dar nu trăiam.
Nu vreau să sune ca un extras dintr-o carte a lui Cioran, așa că vă informez că, aproximativ din 2014, am început să îmi revin. Dar viața după ce ai suferit de o tulburare mintală e un subiect de conversație neglijat în discuțiile despre sănătatea mintală.
Videos by VICE
În Marea Britanie, una din 25 de persoane suferă de anxietate și unul din zece tineri are probleme de sănătate mintală, m-a informat un purtător de cuvânt al organizației caritabile Rethink Mental Illness.
Conform unui studiu din 2009 al Organizației Mondiale a Sănătății, România are una dintre cele mai mari rate de boli mintale din Uniunea Europeană: 240 000 de bolnavi. Nouă din zece oameni care se sinucid suferă de o boală mintală, iar în total își iau viața trei mii de români pe an. O parte dintre aceste persoane reușesc totuși să se recupereze, dar, ca recuperarea să fie totală, trebuie să poată trăi independent. Și despre treaba asta nu vorbim niciodată.
Andy Bell, director al organizației caritabile Centrul pentru Sănătate Mintală, a zis că recuperarea nu are ca singur scop „repararea” unei persoane. „Cel mai important e ca recuperarea să fie tratată din perspectiva persoanei respective”, a zis el, „și nu ca un model care li se potrivește tuturor. Mulți oameni spun că cel mai important pentru ei a fost când ajutorul pe care l-au primit s-a concentrat pe obținerea lucrurilor pe care și le doreau, cum ar fi o locuință și o carieră.” Are sens. După ce o astfel de boală a avut un efect atât de devastator asupra ta, cel mai important pas în procesul de recuperare e recâștigarea controlului și a independenței.
Drumul fiecăruia spre vindecare e diferit, dar experții au căzut de acord asupra a cinci puncte generale. Mai întâi, a zis purtătorul de cuvânt de la Rethink, e important să-ți accepți boala: „Acceptarea te poate ajuta să faci schimbări și să-ți atingi noi scopuri. Te poate ajuta dacă citești despre tulburarea ta și dacă vorbești cu persoane cu același diagnostic.”
Rachel Boyd, manager de informație la organizația Mind, mi-a zis că asta înseamnă să ai răbdare cu tine. „E important să-ți amintești că recuperarea după o boală mintală e o călătorie care nu merge tot timpul în linie dreaptă. E mai util să înveți mai multe despre tine și să găsești metode de a face față situației, mai degrabă decât să încerci să scapi de toate simptomele problemei tale de sănătate mintală.”
„Dacă la un moment dat te simți mai rău sau îți revin simptomele, încearcă să nu fii dezamăgit sau furios – lucrurile se pot îmbunătăți dacă afli ce metode funcționează pentru tine.”
Bell a zis că serviciile sociale pot susține oamenii pe parcursul recuperării ajutându-i să-și depășească fricile sau depresia și să facă lucrurile pe care și le doresc – asta e a doua parte cheie a recuperării. A zis că e important să faci activități cu prietenii și să ceri ajutor când ai nevoie. Rethink le sugerează persoanelor care se recuperează după o boală mintală să facă mici schimbări treptate în viața lor: să facă voluntariat, să-și găsească un hobby nou sau să facă sport.
Jessica Brown, autoarea articolului
„Dacă ai pierdut un job, o relație sau orice altceva din cauza bolii”, a zis un purtător de cuvânt de la Rethink, „sunt mai multe feluri de a gestiona asta pe parcursul recuperării. Unele persoane încearcă să recupereze unele dintre lucrurile pe care le-au pierdut, alții caută oportunități noi.” Dacă lucrezi într-un mediu bun, care te acceptă și nu te stigmatizează, Bell a zis că întoarcerea la locul de muncă e un mare pas spre recuperare.
Apoi urmează recăpătarea speranței, realizarea că e posibil să ai o viață bună cu sau fără simptome. Rethink te sfătuiește să citești pe internet poveștile de recuperare ale altor oameni sau să te alături unui grup de persoane care au avut probleme similare: „Pentru unele persoane, stima de sine scăzută și perspectiva sumbră pot fi bariere în calea speranței pentru viitor. Recunoașterea acestor probleme și înțelegerea faptului că s-ar putea să aibă legătură cu boala ta poate fi primul pas spre recăpătarea speranței.”
„Ultima parte a recuperării are legătură cu accesarea serviciilor și abilitatea de a vorbi cu cineva, fie că e vorba de un doctor, un prieten sau un membru al familiei”, a zis Boyd, de la Mind. „Sunt mai multe feluri de a trata problemele de sănătate mintală; depinde ce simți că ți se potrivește. Pe unele persoane le-a ajutat terapia comportamentală cognitivă (TCC). Doctorul îți poate recomanda și niște medicamente care să te ajute să-ți gestionezi simptomele.” Boyd a zis că există și tehnici alternative, de la hipnoterapie și grupuri de suport la tehnici de relaxare.
Deși există puține dovezi despre tehnicile de recuperare eficiente, anul acesta va începe un program pilot de doi ani care va oferi cursuri locale specializate pe recuperare unui număr de 80 de mii de adulți. Are scopul de a investiga cum se descurcă oamenii cu stresul care urmează după vindecarea de o boală mintală și va folosi aceste descoperiri pentru a ajuta mai multe centre de sprijin să-și îmbunătățească serviciile. Deci lucrurile evoluează.
Boala mea mi-a lăsat găuri în viața socială și în carieră, dar am progresat mult: înainte mă temeam să ies din casă, acum am un job și pot spune că mi-am găsit stabilitatea. Nimeni nu m-a pregătit pentru boala asta, dar putem măcar să vorbim despre ce se întâmplă după ce ai scăpat de ea.
Urmărește-o pe Jessica pe Twitter.
Traducere: Oana Maria Zaharia
Mai multe despre tulburări mintale pe VICE:
De ce apar tulburările mintale la 20 de ani
Întrebarea zilei: La ce boli psihice eşti predispus ca român?
În România, dacă înnebunești, te ia dracu
