În iunie anul trecut am fost în Baku, Azerbaidjan, ca parte dintr-o vacanță în Caucaz. Am cronometrat toată călătoria, ca să ajung la timp pentru Grand Prix, o oprire la circuitul de curse de Formula 1 găzduit de Baku. Traseul cursei se întindea prin centrul orașului, împărțit între clădiri istorice, restaurante vechi și magazine de lux slab populate. Farmecul și eleganța Formulei 1 și a circului global al bogătanilor a fost cazat pe o stradă plină de castele vechi și construcții ambițioase, sponsorizate de stat cu banii de pe industria petrolieră, care a trebuit să reziste prețurilor mondiale care au scăzut la jumătate în ultimii trei ani.
Un stat petrolier autocrat care investește în evenimente prestigioase și zgârie-nori opulenți, pentru a câștiga popularitate în curtea școlii globale, nu e ceva nou și a fost interesant de observat cum presa sportivă a lumii a coborât în oraș, a trecut pe la magazinele Dior și Starbucks și apoi și-a văzut de treabă. Ar fi ușor și nu întru totul corect să spun că Azerbaidjan aspiră ca Baku să devină un nou Dubai de lângă Marea Caspică. Chiar are și propriile insule artificiale, deși construcțiile sunt în desfășurare. Titlul unui articol din 2013, al publicației New York Times Magazine, rezumă situația foarte frumos: „Azerbaidjan s-a îmbogățit. Acum vrea să fie faimos.”
Videos by VICE
Pe drumul de la aeroport spre oraș, am trecut pe lângă o autostradă plină de blocuri noi, stadioane și o arhitectură fermecătoare, în genul Centrului Heydar Aliyev. Dar ce m-a surprins mai mult decât noua fațadă a orașului, care este inspirată de același lux generic al orașelor boom (evident, există și un hotel Trump în Baku), au fost cartierele istorice și că am dat peste unul în curs de demolare, care urma să fie înlocuit de ceva mai opulent.
Pe vremuri, ăsta era Sovetsky, un cartier cu clădiri care datau de acum un secol, al cărui nume aduce aminte de o perioadă în care Azerbaidjan era o republică sovietică, care a început cu capturarea orașului Baku de a 11-a Armată Roșie, din 1920. Mai recent, Sovetsky a ajuns un cartier vechi într-unul dintre cele mai scumpe sectoare ale orașului, în care se construiește constant blocuri de aparatamente și magazine de lux.
Arhitectura cartierului are un stil ornamental distinctiv și, după ce am văzut mai multe fotografii pe bloguri, am sperat să mai prind și eu câteva cadre înainte ca tot cartierul să dispară.
În decembrie 2013, primarul din Baku a solicitat demolarea cartierului Sovetsky, care găzduiește mai multe clădiri istorice, inclusiv o moschee, o biserică și casa faimosului Azeris. Oficialii au spus că vor proteja aceste clădiri, dar clădirile rezidențiale vor fi înlocuite cu construcții corespunzătoare cerinței orașului, ca destinație cosmopolită. Vice prim-ministrul Abid Sharifov a spus recent reporterilor că Sovetsky va fi dominat de verdeață și parcuri și nu va construi nicio clădire nouă rezidențială în zona respectivă”, potrivit unui articol din ziarul local, Kaspi.
Raportul de pe Kaspi a arătat că, din 2013, 2 400 de clădiri au fost demolate. Orașul a construit noi locuințe pentru rezidenții rămași pe drumuri, în cele mai multe cazuri la marginea orașului, despre care ei spun că nu e un troc cinstit pentru proprietatea valoroasă din centrul orașului.
Rezidenții cartierului Sovetsky au început să protesteze evacuările în 2014 și s-au plâns de compensațiile guvernului pentru proprietățile lor, care erau cu mult sub valoarea de pe piața imobiliară. „Rezidenții se plâng că oferta compensatorie de 1 500 de manats (1 397 de euro) pe metru pătrat nu e suficient pentru a cumpăra o proprietate nouă”, a raportat la momentul respectiv Radio Europa Liberă din Azerbaidjan. „În schimb, rezidenții cer până la 5 000 de manats (4 650 de euro) pe metru pătrat, prețul curent al pieței imobiliare centrale.”
Demolarea cartierului Sovetsky face parte dintr-un efort mai mare de modernizare a orașului, care a evacuat rezidenții cartierelor deloc atrăgătoare, în timp ce găzduiau evenimente precum Jocurile Europene din 2015 și Formula 1 de anul acesta. În 2012, Human Rights Watch a acuzat guvernul din Baku de „expropiere ilegală a proprietăților și evacuări forțate a multor familii, în patru cartiere din Baku, câteodată fără avertisment sau în toiul nopții.”
„Ulterior, autoritățile au demolat case, câteodată cu posesiunile rezidenților în interior”, raportează grupul. „Guvernul a refuzat să ofere o compensație corectă pentru proprietarii caselor, dintre care multe sunt în zone extrem de căutate și bine cotate. Legea din Azerbaidjan stipulează că în cazul unei vânzări forțate, compensația ar trebui să aibă aceeași valoare ca prețul de pe piață.”
În timp ce încercam să mă feresc de moloz, domnul acesta, să-i spunem Ferid din moment ce nu a vrut să se prezinte, a venit să mă salute și să-mi arate împrejurimile. Ferid lucra cu o echipă care ajuta câteva familii să se mute din blocul în care locuiau, care încă era în picioare, în ciuda faptului că zona din jurul lui deja fusese curățată.
(Ferid a observat tatuajele de pe mâna mea și mi le-a arătat pe ale lui; când i-am spus că sunt jurnalist, mi-a spus că ar trebui să prezint și tatuajele lui. Sinceritate maximă: de abia acum am apucat să public aceste fotografii pentru că am crezut că le-am pierdut, dar poți spune că mi-am îndeplinit promisiunea.)
Asta e clădirea în curs de evacuare, ai cărei rezidenți erau aproape mutați. Printr-un translator, Ferid a explicat că guvernul a închis apa și electricitatea în apartamente, iar rezidenții s-au simțit forțați să accepte oferta de cumpărare a proprietăților și să se mute la marginea orașului, în cartiere mai accesibile ca preț. El a mai adăugat și că mai era o familia care încă se ținea tare pe poziții.
Ferid mi-a făcut cunoștință cu domnul Aliyez, în fotografia de mai sus, care locuiește în aceeași clădire, alături de familia sa, de mai multe decenii. El a încercat să păstreze proprietatea cât se poate de mult, în ciuda faptului că nu mai aveau utilități. Aliyev spunea că oferta compensatorie a guvernului era sub prețul pieței și el militează împotriva unei evacuări forțate, doar pentru a elibera zona pentru cei bogați.
La un moment dat, doi dintre nepoții lui au scos capul pe geam, la care el a întrebat cum poate un oraș să lase o familie întreagă fără apă și curent.
Casa lui Aliyev era cam la o distanță de doi kilometri față de Flame Towers (acei zgârie nori din centru), care noaptea strălucesc cu un efect de flacără, pentru a comemora atât identitatea istorică a țării ca Țara Focurilor, cât și să se laude cu bogăția petrolului.
Ritmul progresului este de neoprit, în special într-o națiune care încearcă să se afirme pe scena globală. Aproape fiecare oraș din jurul lumii, pe care l-am vizitat, avea regiuni de șantiere care treceau prin schimbări rapide. Dar scena din Sovetsky, cu mai multe excavatoare în lucru, a rămas în mintea mea.
Grand Prix din Baku nu a fost atât de popular, dar a fost programat din nou pentru 2017. Organizatorii au semnat un contract de cinci ani pentru găzduirea cursei de Formula 1 și au asigurat bugetul. (Ziarul Financial Times a explicat destul de drăguț că s-ar putea să nu fie chiar așa pentru niciuna din națiunile îmbogățite pe seama petrolulu. Dar încă este incert cum va afecta dezvoltarea rapidă a orașului Baku, atunci când bula de petrol se va sparge. Astăzi, m-am uitat pe Google Maps la ce mai stătea în picioare când am fost eu, acum nu mai e nimic.
Traducere: Diana Pintilie
Citește și:
China dărâmă munți ca să construiască orașe fantomă
Fotografii cu paradisuri artificiale din Australia și Dubai
Abu Dhabi a construit cel mai mare complex de energie solară cu petrol și oglinzi
