Mitoș, în centru, alături de bunicii săi, din satul Micleușeni

Până în 1989 n-am știut despre România prea multe. Știam ce era mai important, că România este „Patria mamă”, de la care am fost „amputați” de ruși în 1940 prin pactul Ribentrop-Molotov. Bunicul meu din partea tatălui a luptat împotriva rușilor în armata română, cu baza la Sarmisegetuza. Apoi, când a fost deja clar că nemții au pierdut războiul, ca să nu ajungă prizonier la ruși, bunicul a fugit de pe front. Ajuns înapoi în Basarabia, a fost nevoit să se ascundă o vreme, apoi să se înroleze în armata Sovietică, altfel ar fi fost executat ca trădător.

De mic, primele istorii despre România le-am auzit de la el, mai mult într-o notă nostalgică. Era un anticomunist înfocat, asculta „Vocea Americii” noaptea la radio. Țin minte și azi intro-ul, cu un accent care mi se părea straniu pe atunci: „Aici Vocea Americii, este ora etc”.

Citește și Viaţa de zi cu zi în România comunistă

Dacă într-un context oarecare le țineai parte rușilor, nu te puteai înțelege deloc cu bunicul. Și avea argumente solide. Dar eu făceam școala sovietică, deci eram îmbibat cu propaganda. Țin minte odată m-am certat cu el în legătură cu un personaj celebru în Uniunea Sovietică, Pavlik Morozov.

Cum te educau sovieticii ca să devii un cetățean de nădejde

Acesta era un pionier erou. Unii spuneau că a fost inventat ca mulți alți „eroi”, pentru a însufleți poporul, dar ceea ce contează e că acești pionieri eroi aveau o imagine perfectă pentru a impresiona elevii. În această capcană am căzut și eu. Aveam nouă-zece ani când am citit prima oară despre Morozov, în programa școlară.

Ca să-nțelegi demența asta, îți trebuie puțin context istoric. Comuniștii au demarat, la un moment dat, o luptă crâncenă împotriva „kulacilor”. Kulacii erau, de fapt, adevărații gospodari, agricultori, oameni înstăriți, proprietari de pământuri sau boieri. Comuniștii i-au mătrășit pe toate căile, i-au împușcat, deportat torturat etc. Le-au luat totul și au „întors poporului” ce i se cuvine. Sigur, în scurt timp, „bunul ăsta al tuturor” s-a irosit, furat sau pierdut.

Citește și Fotografiile avangardiste care au ajutat la răspândirea comunismului sovietic

Ei bine, în perioada când lupta împotriva kulacilor era în toi, a apărut acest Pavlik Morozov, un băiețandru care a devenit una dintre imaginile de căpătâi în propaganda comunistă. Mai exact, o invitație pe față la a deveni turnător de mic.

Părinții lui Pavlik Morozov erau gospodari, aveau grâu, porumb, făină, de toate. Când regimul a „invitat” gospodarii să cedeze totul, tatăl lui Pavlik Morozov s-a opus. A încercat să ascundă toate bunurile familiei. Iar aici intră în acțiune Pavlik, fiul lui. Care, ca un pionier adevărat care era, s-a dus și l-a turnat pe taică-su la organe.

Stai așa, thrillerul abia acum începe. După ce l-a turnat pe taică-su, acesta a fost deportat, bunurile conficate etc. Intră în scenă unchiul lui Pavlik, adică fratele lu tac-su, care nu stă prea mult pe gânduri și-l împușcă pe nepot. În semn de răzbunare. Astfel, Pavlik ajunge pionier erou, postmortem. Și devine un „exemplu” pentru toți pionierii din URSS.

La zece ani am aflat ce-nseamnă propagandă

Mitoș Micleușanu în clasa întâia

Ei bine, la un moment dat la țară, nu mai țin minte în ce context, i-am povestit bunicului despre Pavlik Morozov. Că uite ce curajos a fost… Bunicul, parcă-l și văd, s-a uitat la mine pieziș și mi-a spus:

„Ăsta a fost un trădător, o lepădătură! Ăștia la școală vă bagă-n cap tot felul de prostii, iar voi credeți în ele, fiindcă sunteți niște mucoși prostănaci, habar n-aveți!”.

Întărâtat și deranjat de tonul lui, am insistat: „Pavlik Morozov a fost omorât. Taică-su și unchiul lui erau de vină”. Asta l-a enervat și mai tare pe bunicul:

„Auzi? Ascultă la mine! Pavlik ăsta al tău și-a meritat soarta, fiindcă nu-ți torni niciodată părinții sau frații. Niciodată! Mai ales că nu aveau nicio vină, nici taică-su care era gospodar, și nici rudele lor. Doar s-au împotrivit regimului, cum era și corect. Iar Morozov ăsta, o coadă de topor, l-a turnat. Și rușii l-au transformat în erou. Ce rahat!”.

Țin minte că asta m-a bulversat teribil. Aveam zece ani, dar discuția era una „matură” în sensul adevărat al cuvântului, fiindcă practic mi s-a aprins beculețul. Am înțeles, foarte devreme, din fericire, ce e propaganda. Și că, indiferent din partea cui vine și care sunt intențiile, tot propagandă rămâne.

Atâta doar că, spre deosebire de „propaganda‟ occidentală de astăzi, neuromarketingul se extinde pe toate căile, propaganda de altă dată pare penibilă. Și aproape naivă.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte texte despre comunism:
Ce înţeleg tinerii români despre comunism din filme?
Droguri, frizuri umflate și comunism: viața de noapte din Belgrad în anii ’80
Ce probleme aveau părinții tăi când erau adolescenți în România anilor ’70