Am vorbit cu omul care a băgat trenulețele-n Mamaia în anii ‘90

Dacă-i ceva mai cunoscut în Mamaia decât hamsiile, sigur sunt trenulețele care-ți fac turul stațiunii. Te dai cu ele când ești copil și când ești adult, iar acum am vorbit cu fondatorul ca să văd care-i treaba cu plata cu cardul în ele.

Nu știu de ce te duci tu la mare, dar eu când o fac vreau să stau la soare până devin una cu șezlongul, vreau să mă plimb pe faleză și să mă uit la oamenii care se dau cu trenulețul prin Mamaia (Sud și Nord) și prin Eforie. Da, știu, pare bizar, dar în trenulețul ăla vezi copii, familii, cupluri, străini și români, care dau cinci lei și fac o tură prin stațiune aproape ca-ntr-un parc de distracții.

După ce vreo trei ani doar m-am mulțumit cu uitatul sau miratul, am zis că după ultima tură în Mamaia să aflu care-i treaba cu trenulețele astea și cine le are. Din fericire, când cer informații, nu se uită nimeni ciudat, le spun că-s jurnalist și îmi permit tot felul de întrebări. Așa am ajuns la Moise Constantin, omul care-n mai 1990 punea pe litoral trenulețe. Altfel spus, cu doi ani înainte să mă nasc, apăreau vehiculele astea despre care am aflat că plimbă până la 20 000 de persoane în fiecare an.

Între timp, de la primul trenuleț până la trei stațiuni acoperite în prezent cu vreo 15, afacerea asta a ținut pasul cu tehnologiile noi, ba chiar și cu metodele de plată. De exemplu, în zona Mamaia, Moise are minicaruri electrice, iar asta a avut un impact bun printre turiști, că nu mai e gălăgia de la motoarele diesel, dar nici mirosul. Iar de anul ăsta o să poți plăti și dacă n-ai cash la tine cu Mastercard. Dacă te gândești, este normal să plătești cu cardul și, pe deasupra, mult mai ușor. Și dacă tot a făcut pasul ăsta, am zis să aflu și cum sunt cei pe care îi transportă.

Trenulețele astea, în plin sezon, merg cam 16-18 ore pe zi, deci îți cam dai seama ce momente prind angajații pe turele lor. Moise Constantin mi-a povestit câteva evenimente și întrebări pe care le tot au turiștii. „A venit cineva la un moment dat și i-a zis taxatoarei: «Vreau să mă plimb cu trenulețul, dar nu am bani. Dar nu-i problemă. Uite, îți dau un bon de masă.» Taxatoarea a luat bonul de masă, omul s-a urcat, s-a plimbat, iar la capăt i-a înapoiat bonul de masă."

Așa, una dintre cele mai populare întrebări din partea turiștilor vine mereu după ce află cât costă biletul și e: „De persoană?" Da, e de persoană, că n-ai prea putea să-ți iei tot cartierul cu tine. Cursele au 10 minute și 25 de minute, depinde cât vrei să mergi, dar sunt ciclice, evident. Eh, dar asta nu scapă angajații de întrebarea: „Trenulețul ăsta merge până la capăt?"

Apoi sunt momentele în care clienții cred că au găsit un fel de autostradă pe traseul minicarurilor și-ntreabă dacă merg până la București. Răspunsul e că merg, dar doar până la hotel București. Tot așa, mulți sunt curioși să afle dacă ajunge și pe insula Ovidiu. N-ajunge.

Și ziceam la început de plăți și de cash. De anul ăsta, poți să-i zici trenulețului și „Minicarul fără cash". Mastercard a adus tradiția trenulețului în 2017, cu puncte de plată mobile. Afacerea lui Moise Constantin s-a dezvoltat din anii '90 până în prezent, așa că a adăugat flotei de minicaruri și autobuze electrice. Anul ăsta, până pe zece septembrie, poți să plătești cu cardul în două autobuze electrice și șapte trenulețe electrice pe două trasee: între piațeta Perla și Hotel Victoria și între Cazino și zona Butoaie. Anul viitor, desigur, o să fie tot sezonul.

În discuția mea cu Moise Constantin am fost curios să aflu și câți turiști străini are anual. Vreo cinci la sută pe fiecare sezon sunt din afară, dar mi-a spus că ei se plimbă mai mult noaptea.

Dar sunt multe motive pentru care oamenii merg cu trenulețul. Îi încântă atmosfera de noapte, luminile, stațiunea, unii merg în grup, în familie, acum plătesc cu cardul și e și mai comod decât să umble cu cash. Și mulți ies la plimbare noaptea, se opresc și se întorc cu trenulețul", mi-a mai povestit Moise.

Pentru toți cei care aleg vehiculele astea, s-a asigurat că are și oameni pregătiți. De exemplu, conducătorii fiecărui trenuleț trebuie să aibă categoria D. Mi-a spus că are și din aviație, trei persoane cu jumătate de normă, are din învățământ, iar la taxatoare, în sezon angajează multe studente, din diverse domenii, chiar și medicină.

La anul vor fi 28 de ani cu „trenulețe în Mamaia" și ce-i mai mișto e când vezi afaceri d-astea începute în anii '90, tradiționale, de familie, care s-au adaptat vremurilor. Uite, un fapt interesant e că, cel puțin în România, e singura rețea de transport persoane care folosește vehicule electrice. Proprietarul mi-a spus că-l ajută și terenul, consumul ar fi imens, dacă ar fi pante de urcat. Poți să te uiți la asta, în alte țări în care ajungi, și după să te gândești că mai sunt și lucruri mișto în România.