Un terapeut îți arată cum să-ți ajuți prietenii care sunt în doliu

Conversaţia cu un prieten apropiat care tocmai a pierdut un părinte poate fi dificilă. Este dureros să îi observi durerea, mai ales când ea este permanentă și persoana pe care a pierdut-o era foarte importantă. Ca să îl sprijini, în general spui lucruri precum: „Îmi pare rău pentru pierderea ta, dar cel puțin ea/el a dus o viață plină de sens” sau „O sa fie bine, timpul vindecă toate rănile”.

Cu toate astea, să-ți consolezi prietenii într-un mod pozitiv nu arată întotdeauna empatie și înțelegere. Să găsești sentimentul perfect poate fi complicat: Fiecare jelește diferit, iar asta înseamnă că nu există un răspuns perfect. Și, dacă nu ai trecut prin ceva similar, nu prea știi cum să ajuți. Câteodată, frica de a nu spune lucrul greșit te-ar putea determina să nu faci nimic, lucru care îl poate face pe prietenul îndurerat să se simtă mai rău.

Din păcate, nu există un manual cu o „metodă standard de jelire”, dar dacă nu vrei să pari înfumurat când vine vorba de nevoile emoționale ale prietenului – uite niște replici care ar putea ajuta.

Evită să spui: „Spune-mi cum te pot ajuta” sau „Spune-mi ce ai nevoie”.
De ce: Să întrebi un prieten îndurerat cum să-l ajuţi poate să îl copleșească. În momentele tragice, aceste întrebări abstracte pot fi resimțite ca o povară, pentru că îl obligă pe prietenul tău să ceară un anumit tip de ajutor. Doliul îi aruncă pe oameni într-un șoc emoțional. Când încearcă să facă față șocului, anxietății și tristeței care vin odată cu pierderea, mulți s-ar putea să nu știe de ce au nevoie fiindcă nimic nu-i va face să se simtă mai bine.

Încearcă asta în schimb: Fiecare are nevoie de ajutor cu sarcinile zilnice din casă precum gătitul, curățenia și plata facturilor – lucruri relativ mici care pot fi foarte grele pentru o persoană îndurerată. Ştiind acest lucru, oferă-i ajutor concret: „Mi-ar plăcea să-ți aduc niște mâncare azi. Este ok dacă trec pe la tine câteva minute?” sau „Mi-ar plăcea să mă ocup eu de unele sarcini pe care le ai de făcut ca să nu te mai stresezi tu. Ar fi ok?”

Evită să spui: „Știu că este greu, dar mama/tatăl tău ar vrea să fii puternic. Nu ar vrea să te simți trist.”
De ce: Să-ți sfătuiești prietenul să „fie puternic” poate transmite că doliul este un semn de slăbiciune. Din păcate, moartea este genul de tragedie care poate distruge sentimentul de siguranță al unei persoane. Ca rezultat, prietenii îndurerați se simt adesea anxioși. Permite-le să aibă aceste emoții.

Încearcă asta în schimb: Prietenul tău ar putea avea nevoie să fii mai flexibil și înțelegător decât de obicei atunci când e vulnerabil și-și duce doliul. Dă dovadă de compasiune: „Nu-mi pot imagina prin ce treci. Sunt aici pentru orice ai nevoie” sau „Știu că te simți copleșit și trist. E ok să plângi cu mine.”

Evită să spui: „Cum te simți?”
De ce: Este vorba de cineva apropiat, nu o cunoștință, deci știi că se simte ca un gunoi. Din păcate, întrebările care cer răspunsuri monosilabice, rareori întrețin intimitatea sau încurajează sinceritatea. În schimb, fraza asta uzată l-ar putea obliga să-ți spună că este „bine”, când, de fapt, tocmai ce i s-a prăbușit lumea.

Încearcă asta în schimb: „Mă gândeam la tine și ți-am adus flori ca să îți înseninez ziua” sau „Îmi pare tare rău că suferi acum. Mi-aș fi dorit să nu treci prin asta.”

Evită să spui: „Probabil că nu vrei să vorbești despre…”
De ce: Să crezi că este tabu să menționezi părintele decedat al prietenului ar fi inadecvat. Asta depinde de timp și loc, dar amintirea celor dragi trecuți în neființă prin fotografii și povești poate oferi confort. În funcție de cum se simte prietenul tău, să vorbești despre părintele lui poate ajuta la vindecare.

Încearcă asta în schimb: Când prietenul tău este pregătit, invită-l/o să-ți împărtășească amintirile. Ai putea începe cu „Care este una dintre cele mai frumoase amintiri cu mama/tatăl tău?” Dacă ai avut onoarea să-i cunoști părintele, ai putea să-i spui și amintirile tale preferate.

Evită să spui: „Totul se întâmplă cu un motiv.”
De ce: Această mantră spirituală poate avea intenţia să ofere condoleanțe, dar pentru indivizii îndurerați poate părea un căcat. Moartea este complicată și chiar și-n cazurile unde părintele a avut o boală terminală susținută, pierderea lui tot este devastatoare. Nu există niciun motiv pentru asta.

Încearcă asta în schimb: În loc să găsești un sens pentru pierderea prietenului tău, lasă-l să știe că toate emoțiile, gândurile și întrebările pe care le-ar avea sunt binevenite. „Îmi imaginez că e greu să înțelegi de ce s-a întâmplat asta. Dacă vrei să vorbești vreodată despre cum te simți, sunt aici” poate fi o modalitate empatică de răspuns.

Câteva ultime cuvinte despre cum să consolezi pe cineva în doliu: Deși mulți dintre noi știm despre „cele cinci stadii ale doliului”, procesul nu este linear, iar asta înseamnă că vindecarea durează. Fii răbdător cu procesul prietenului tău și nu presupune că timpul îi va opri durerea.

De asemenea, aniversările deceselor pot fi oribile. Să știi că prima s-ar putea să fie extrem de grea pentru prietenul tău, deci poate ar fi bine să-l suni sau să-i trimiți un mesaj cu gândurile tale de susținere. Ține minte că oamenii îndurerați nu „trec peste” moartea cuiva drag niciodată. Abia învață cum să facă față absenței.

Juli Fraga este o psihologă din San Francisco.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.