Sunt Adriana Radu și de cinci ani fac clipuri de educație sexuală pe canalul românesc de Youtube SEXUL vs BARZA și pe site-ul www.sexulvsbarza.ro. Tocmai am terminat un master de sănătate publică la Facultatea de Medicină Charité de la Berlin. Înainte de asta am studiat să devin profesoară la Universitatea Lumière Lyon 2. Sunt foarte pregătită în zona asta și îmi place să vorbesc direct, în școală, cu tineri din România, pe teme de educație sexuală. Dar pot face asta, din păcate, mult prea rar. Vreau întâi să îți explic de ce. Apoi, îți dau câteva exemple de discuții pe care le-am purtat la cele două licee din București la care am fost acum două săptămâni și ale căror nume vor rămâne anonime, la rugămintea tuturor actorilor implicați în acest proiect.
Ce fel de educație sexuală se face în școlile din România?
Intra-curricular, cel puțin pe hârtie, elevii români învață câteva chestii. Biologia e materie obligatorie. În clasa a 7-a, elevii învață despre sistemul reproductiv și igiena lui, în timp ce, într-a zecea, învață noțiuni de genetică umană. Între clasa a 9-a și a 12-a, ar trebui să se discute la dirigenție chestii legate de egalitatea de gen în familie, violența domestică, exploatare sexuală, dezvoltare fizică, cognitivă și emoțională în adolescență. Dirigintele are voie să invite profesioniști la oră pentru a discuta aceste teme. Astea, din nou, pe hârtie.
Videos by VICE
În timp ce nici măcar pe hârtie nu scrie că trebuie să fie predate informații despre contracepție, HIV/SIDA și alte infecții cu transmitere sexuală în materiile obligatorii biologie și dirigenție. BUN.
Mai e și opționalul „educație pentru sănătate”. Elevii pot opta pentru această materie de la clasa I la a XII-a, care, în fiecare clasă, include și un capitol despre Sănătatea Reproductivă și Valorile de Familie. Acesta ar fi terenul pentru ceva educație pentru Sănătate. Însă, potrivit datelor primite de la Ministerul Educației, procentul de elevi care optează pentru acest opțional era de numai 5% în anul școlar 2015-2016. Mai mult, trece printr-o descreștere în ultimii ani (de la 8% în 2012-2013 la 7% în 2013-2014 și 2014-2015).
Citește și: Toate motivele pentru care e nevoie de educaţie sexuală în şcolile din România
Avem deci un gol educațional. Există extracurricular organizații care sunt active în școli și încearcă să umple acest gol. Unii o fac de mulți ani, într-un fel susținut, cum sunt colegii de la Tineri pentru Tineri sau ARAS. Alții reușesc să organizeze activități de educație sexuală în școli într-un fel punctual. Așa a fost cu Asociația Replika, care m-au invitat timp de-o săptămână la București să țin aceste două ateliere la două licee din București. Altfel, mediul lor e teatrul și împreună cu Teatrul Bezna au pus în scenă piesa Boyz and Girlz despre violență în cupluri de adolescenți, pe care tinerii din aceste licee urmau să o vadă.
Cine e pentru, cine e împotrivă?
Din experiența mea, profesorii și directorii de școală sunt în principiu de acord cu educația sexuală și se bucură când apare o ofertă educațională în această direcție. Dar, tot în experiența mea, cu factorul părinți, problema se schimbă.
Imixtiunea părinților în actul educativ nu există numai când vine vorba despre teme fierbinți ca educația sexuală, ci e comună în școlile din România pe orice temă. Părinții nu sunt experți și totuși reușesc des să hotărască ce se întâmplă în școli. Iar profesorii și directorii care se tem pentru funcțiile lor se tem automat de părinți. Și acum două săptămâni am fost într-o situație în care activitatea mea la unul dintre licee a fost suspendată într-un astfel de context. Am povestit despre această experiență aici.
Nu se face un sondaj pentru a vedea părerea reală a părinților. Deseori, e suficient ca un părinte să se plângă pentru ca școala să se panicheze.
Pe termen lung e important să existe un program obligatoriu, intracurricular, de educație sexuală în școlile din România. E demonstrat ca fiind cea mai eficientă și cea mai ieftină metodă de-a micșora numărul de cazuri noi de sarcini la fete între 15 și 19 ani, precum și numărul de cazuri noi de avorturi, sifilis și HIV la tineri între 15 și 24 de ani.
Respect dreptul părinților de-a fi implicați în această discuție. Într-o lume mai bună, am integra și întâlniri cu părinții pentru a explica ce este acest tip de educație sexuală, ce ton, ce conținut și ce scopuri are. În acest demers trebuie să-i avem ca parteneri și pe profesori. La modul ideal, viitorii profesori ar trebui să fie formați la universitate cu privire la educație sexuală și ar trebui să existe programe de formare continuă pentru ceilalți. Un prof pregătit cu argumente în favoarea educației sexuale poate face mai bine față unei situații de presiune din exterior.
Ce zic tinerii?
Unde rămân tinerii în toată ecuația asta? Hai să-i luăm ca exemplu pe bobocii de la Cluj. Ca adulți proiectăm pe ei ce avem nevoie sau ce ne distrează să credem. Pe de-o parte, credem că sunt mult prea mici pentru educație sexuală la 15 ani, sunt încă niște copii. Pe de altă parte ne plângem de „copii care fac copii“.
S-a inflamat internetul și i-a arătat cu degetul: sunt niște „destrăbălați” și niște „curve” pentru că mimează sexul oral la Balul Bobocilor. Și, în acealași timp, fie că suntem persoane private, fie că suntem Ministrul Educației, ne mirăm că au sexualitate – despre felul explicit și dinamica (potențial) sexistă în care și-au exprimat sexualitatea putem, de asemenea, discuta mult și bine. Dar tot din lipsa educației se trage.
Citește și: Care-s întrebările tinerilor din România despre sex, la care găsesc răspunsuri doar pe Internet
Cred că e important să reținem că 15 ani este vârsta legală a consimțământului în România și cam vârsta de începere a vieții sexuale la tinerii din România (15,5 ani potrivit acestui studiu Unicef). Și mai cred că poate adevărul stă în exemplele pe care vreau să le dau aici de la discuții pe care le-am avut în liceele din București săptămâna trecută.
Am discutat cu tinerii respectivi despre măsura în care masturbarea poate fi dăunătoare sau nu. La o clasă, o fată a zis că unii cred că așa ucizi copii. Un băiat a zis că atunci el e mare criminal. Eu am zis că da, unii oameni aleg să personifice celulele sexuale masculine și/sau feminine, că din acest motiv în viziunea lor este greșit din punct de vedere moral să te masturbezi. O fată a zis că da, așa stau lucrurile pentru ea, că ea nu crede în avort.
Am vorbit despre motive pentru a-ți începe viața sexuală. M-am bătut pe umăr în sinea mea când i-am arătat unui băiat că are credințe contradictorii – nu poți să fii concomitent împotriva violului, dar să fii tipul de băiat care face presiuni asupra prietenei tale care încă nu vrea să facă sex.
Am vorbit despre faptul că pentru băieți e mai acceptat în societate să fie activi sexual decât pentru fete, că băieții simt presiune să facă sex, iar fetele simt concomitent presiune și să o facă și să nu.
La sfârșitul primei sesiuni i-am rugat să-mi scrie pe bilețele întrebări pe care le au, ca să le putem discuta în sesiunea viitoare. Mulți au zis că n-au întrebări. I-am rugat să gândească totuși, poate se ivește ceva. Când am deschis bilețele acasă, majoritatea celor strânse se refereau la chestii de bază. „Cum rămâi însărcinată?” „Cum faci gemeni?” „Poți să rămâi gravidă de prima dată când faci sex?” Faza nu era că nu aveau întrebări. Faza era că a discuta despre astfel de teme era așa de străin și de stânjenitor, încât le era greu să formuleze întrebări despre un domeniu pe care îl simțeau atât de larg.
La 15 ani ești și super deștept și super dezinformat, ai și poziții clare, ești și plin de contradicții. Educația sexuală e genială pentru că surprinde aceste realități opuse și oferă o platformă de discuții pe teme vitale. Majoritatea tinerilor care au răspuns la chestionare au încercuit că atelierul a fost „excelent”, dar că ar fi nevoie de mai multe astfel de „ore”.
În rest, iată ce păreri mai au.
