În martie, o replică a Tronului de Fier a apărut în stația londoneză Kings Cross. În mod previzibil, oamenii au stat la coadă ore în șir ca să se așeze pe el. În jurul lumii, alte Tronuri de Fier au apărut în Danemarca, SUA, Malaezia, Spania, Brazilia și Rusia. Oamenii au reacționat la fel și în țările astea. Game of Thrones – serialul de succes de la HBO, plin de sânge, dragoni, nuditate, lupte și ocazionalele grătare făcute cu carne de om – avea să ispitească mereu oamenii de rând, albi și de sex masculin pasionați de drama fantasy. Dar cozile pentru Tronul de Fier de pe tot globul au arătat atracția pe care Game of Thrones a avut-o pentru mase. Este vorba despre adolescente, mame, persoane de culoare, bătrâni, clasa muncitoare și cei queer, care s-au îndrăgostit de lumea creată de George R.R. Martin. În seara de 19 mai, milioane de fani de pretutindeni s-au uitat la ultimul episod (Entertainment Weekly estimează un număr de până la o sută de milioane de spectatori). Și mai mulți îl vor viziona de acum înainte. Într-o eră în care platformele de streaming lansează săptămânal producții cu bugete mari, demne de urmărit fără oprire, și te inundă cu bucăți de divertisment pe care le poți urmări oricând, oriunde, Game of Thrones a reușit să facă ceva diferit. Preț de săptămâni întregi, serialul a fost un colos al televiziunii. Încă de la debutul din 2011, fanii s-au uitat săptămânal la fiecare sezon, și-au exprimat reacțiile pe social media, au citit nenumărate teorii de pe Reddit și au ascultat podcast-uri precum A Cast of Kings.
Dar în timp ce îți iei rămas bun de la Westeros, e oare posibil să spui adio și ultimului serial la care ne-am uitat cu toții împreună?
Videos by VICE
Tehnologia din spatele distribuției Game of Thrones a ajutat la crearea obiceiurilor de vizionare comune. Spre deosebire de, să zicem, Killing Eve, care va avea un al doilea sezon în SUA cu câteva luni înainte să ajungă în Anglia, sau The Wire, care s-a terminat în America cu șase luni înainte de Marea Britanie, fanii au urmărit Game of Thrones pe canalul Sky Atlantic, aproape simultan cu spectatorii din 170 de țări.
Nu a fost mereu așa. Când s-a lansat, Game of Thrones a fost difuzat în SUA via HBO, cu o seară înainte să ajungă în Anglia pe postul Sky Atlantic. Spectatorii din alte țări au avut de așteptat zile sau chiar săptămâni întregi ca să vadă serialul. Fanii s-au plâns de întârziere și HBO – conștienți că Game of Thrones devenise „cel mai piratat serial din lume”, conform lui Zoe Shacklock, lector asociat în Studii de Film de la Universitatea St. Andrews – a cedat. Până la sezonul cinci, serialul era deja transmis simultan peste tot în lume.
Fenomenul Game of Thrones a luat amploare. George Alexander, în vârstă de 23 de ani, un super-fan care urcă online în timp real reacții video cu el la fiecare episod din serial, pentru o audiență de 13 500 oameni pe YouTube, explică: „Între episoade se acumulează suspansul, iar asta te face să discuți cu prietenii despre ce urmează să se întâmple”. Shacklock este de acord că difuzarea săptămânală a determinat ca serialul să devină omniprezent în conversațiile culturale. „Difuzarea Game of Thrones de la o săptămână la alta i-a permis să aibă un nivel înalt de vizibilitate și de aceea a avut un impact cultural așa de bun.”
În schimb, vizionarea în stil maraton calmează discuțiile culturale din jurul serialelor TV. Când Netflix a lansat deodată toate zece episoadele din House of Cards din 2013, modul în care consumi conținutul s-a schimbat, dar în rău, cred unii. „Vom avea de pierdut, dacă nu vom mai avea episoade săptămânale”, spune Shacklock. „Netflix nu are același nivel de impact cultural pe care îl are Game of Thrones. Dă drumul la tot deodată: trebuie să stai în casă în weekend ca să urmărești tot și nu poți discuta cu prietenii fiindcă toți sunt la alt episod. Preț de două săptămâni, lumea vorbește despre Stranger Things, apoi gata.”
Ce a creat atâta vervă în jurul Game of Thrones? Ar trebui să-l privești în cadrul evenimentor provocate de televiziune prin seriale ca The Wire, The Sopranos, Mad Men și, chiar unele mai vechi, cele din 1980 ca Dallas sau Dynasty. (Din multe puncte de vedere, entuziasmul pentru finalul Game of Thrones a reflectat anticiparea febrilă a răspunsului din episodul „Who Shot J.R.” din Dallas, care a fost vizionat la nivel global de 350 de milioane de oameni.) „Odată ca niciodată era altfel cu serialele”, explică Shacklock. „Te uitai la un episod, te gândeai la el în seara respectivă, apoi, a doua zi, vorbeai despre el cu colegii.” Sincronizarea ar putea juca un rol în succesul Game of Thrones. Serialul a fost lansat în 2011, când Twitter își creștea popularitatea. Iar prin aplicația asta poți să discuți despre serial tot timpul fiindcă e mereu la îndemână.
În plus, natura serialul în sine a încurajat dezbateri publice masive. Game of Thrones a transformat „șocul în centrul atracției brandului”, spune Shacklock. Discuțiile au avut curând nevoie de mai mult de 140 de caractere și o adevărată industrie s-a ridicat brusc ca să analizeze serialul. S-au făcut blog-uri, podcast-uri și emisiuni TV. Criticul de televiziune Jamie East prezintă un asemenea show, Thronecast, de pe Sky Atlantic. East crede că succesul tuturor acestor produse asociate se datorează multiplelor „personaje, locații, replici, motive și posibilități… conversația nu se termină niciodată”.
Un alt motiv unic pentru popularitatea extraordinară sunt cărțile lui George R.R. Martin. Seria Song of Fire and Ice, publicată începând cu 1996, a câștigat o legiune de fani super-devotați. Dar cum Martin mai are de publicat ultimele două cărți din serie, serialul a fost „singura opțiune pe care au avut-o fanii cărții”, spune Alexander. Între timp, cei fără cărți pe post de ancoră l-au urmărit temători, conform lui Alexander: „Fanii devotați îl vor urmări orice ar fi, până la final, fiindcă vor să vadă cum se desfășoară”.
Tendința serialul către acte extreme și neașteptate de violență, cum ar fi Red Wedding sau moartea lui Oberyn Martell, însemna că publicul trebuia să urmărească serialul la zi, ca să nu dea peste spoilere. Spre deosebire de replicile acide, violența crudă poate fi comunicată în doar câteva cuvinte, ceea ce înseamnă că cel mai ușor dai peste spoiler-ele cele mai brutale pe social media.
E greu să-ți imaginezi că un alt serial ar putea crea o comunitate atât de dedicată și fidelă. „E ca atunci când te uiți la meci și trebuie să alegi o echipă: Stark, Lannister sau Targaryen”, observă Shacklock. Fanilor Game of Thrones li s-au permis privilegii ca nimănui altcuiva. După ce unii au făcut o puzderie de meme despre ce-și doreau pentru Cleganebowl – o înfruntare între frații Gregor Clegane și Sandor Clegane – scenariștii Benioff și Weiss le-au transformat în realitate. Cu toate astea, nu poți mulțumi pe toată lumea. Peste un milion de oameni au semnat o petiție prin care cereau refacerea sezonului opt, după ce Daenerys a luat-o razna și Jaime a decis să se reunească cu Cersei.
Chiar dacă mediatizarea din jurul Game of Thrones s-ar putea să nu se mai repete niciodată, încă trăiești în era televiziunii de prestigiu. Deși furnizorii tradiționali continuă să facă seriale pilot cu actori de renume, cum ar fi Big Little Lies (Meryl STreep, Nicole Kidman) de pe HBO sau Killing Eve (Sandra Oh, Jodie Comer) de pe BBC, platformele de streaming își redublează eforturile. Anul ăsta, poți aștepta The Crown de pe Netflix (Olivia Colman, Helena Bonham Carter), Carnival Row (Orlando Bloom, Cara Delevingne) de pe Amazon Prime și The Handmaid’s Tale de pe Hulu (Elisabeth Moss, Joseph Fiennes). Între timp, HBO încearcă să recreeze succesul Game of Thrones. Momentan, miniseria lor, Chernobyl, despre dezastrul din 1986 de la centrala nucleară, cu Jessie Buckley și Stellan Skarsgard, este considerat serialul pe care ar trebui să-l urmărești acum că Game of Thrones s-a încheiat. Pe lângă asta, există cel puțin cinci povești legate de Game of Thrones în dezvoltare, inclusiv o continuare numită Bloodmoon, în care joacă Naomi Watts.
Orice urmaș al Game of Thrones se va chinui să recreeze succesul acestuia pentru că serialul a răsturnat înțelegerea fundamentală pe care o ai despre dramă, fără să strice difuzarea tipică serialelor TV. Ca un serial să facă ce a reușit Game of Thrones, cultural vorbind, ar avea nevoie de o listă de protagoniști lungă de la Zid până la King’s Landing, să le dea fanilor fiori pe șira spinării ca să-i mențină captivați și să nu fie niciodată prea ușor de piratat. E un podium greu de cucerit, mai ales acum când streaming-ul a creat o piață atât de aglomerată.
Indiferent cum s-ar fi terminat serialul, ai știut mereu că urma să spui adio unui lucru care a făcut parte din viața ta timp de opt ani. E clar că nu vei mai vedea un serial ca ăsta niciodată. În birouri, facultăți, săli de ședință, vestiare și pe social media, zilele astea vei discuta despre Game of Thrones pentru ultima oară. Primăvara e aici.
Articolul a apărut inițial pe VICE UK.
